Procurorul general Augustin Lazăr a respins luni cererea depusă de Laura Codruţa Kovesi privind recuzarea şefului Secţiei de investigare a magistraţilor, Gheorghe Stan.
„Prin ordonanţa din data de 18 februarie 2019, procurorul general al PÎCCJ a dispus respingerea cererii de recuzare formulată de persoana la care faceţi referire (Laura Kovesi – n.r.), în calitate de suspect într-un dosar instrumentat de Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, întrucât în art. 67 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură penală legiuitorul a prevăzut expres că este inadmisibilă recuzarea procurorului chemat să decidă asupra recuzării”, se arată într-un răspuns al Parchetului General remis AGERPRES.
Pe 15 februarie, fosta şefă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie Laura Codruţa Kovesi a fost chemată la Secţia de investigare a magistraţilor pentru a fi audiată într-un dosar în care este acuzată de abuz în serviciu, luare de mită şi mărturie mincinoasă, în legătură cu aducerea în ţară a fostului director al FNI Nicolae Popa.
Kovesi a anunţat atunci că a depus două cereri de recuzare – una pe numele procurorului de caz, Adina Florea, şi cealaltă referitoare la şeful Secţiei de investigare a magistraţilor, Gheorghe Stan, motivul fiind „afectarea imparţialităţii”. Gheorghe Stan se afla în conducerea Inspecţiei Judiciare, în perioada când pe numele Laurei Kovesi au fost deschise mai multe acţiuni disciplinare.
Cererea de recuzare a Adinei Florea a fost respinsă în aceeaşi zi de Gheorghe Stan, după care Augustin Lazăr a respins luni şi a doua cerere.
Dosarul în care este acuzată Laura Codruţa Kovesi a fost deschis în decembrie 2018, în urma unei sesizări depuse de fostul deputat Sebastian Ghiţă. Acesta a fugit în Serbia, după ce a fost trimis în judecată în mai multe dosare de corupţie.
Ghiţă susţinea că, în anul 2011, Kovesi i-a cerut să achite 200.000 de euro pentru aducerea lui Nicolae Popa cu un avion din Indonezia, pe numele căruia exista un mandat internaţional de arestare.
Procurorii Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (SIIJ) susţin că Laura Codruţa Kovesi ar fi pretins şi primit, în cursul anului 2011, suma de 268.689 lei de la omul de afaceri Sebastian Ghiţă în legătură extrădarea fostului director al FNI Nicolae Popa.
Kovesi mai este acuzată că ar fi implicat Parchetul General în procedura extrădării lui Nicolae Popa, cu încălcarea dispoziţiilor legale şi ar fi dispus suportarea cheltuielilor de transport pentru persoanele care aveau obligaţia să asigure aducerea în ţară a fostului director al FNI şi care făceau parte din Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul IGPR, precum şi a unei persoane care făcea parte din cadrele active ale SRI.
Un răspuns
Legea-i lege (nota `bene pentru Parchetul General si pentru d-nul Lazar) si nu ma „incanta” acuzatiile la adresa nimanui.
Poate ca doamna Kovesi a fost, in trecut, „cautionata” in actiunile ei (poate, zic) la un nivel inalt si ea a actionat, chiar cunoscand legea dar „sperand” asa, ca in lumea mai mica si mai simpla a necuvantatoarelor (si pastrez tot respectul) ca dreptatea „personala” sau „modelul” va putea substitui, macar la nivel de grup / familie, prin sensul final indus sau morala finala pozitiva in fata lumii, ca “actiunea minima” sustinuta de “pierderi minime” si cu o “rezolvare noua dar acceptabila” a disfunctiei (nu neaparat in limitele, uneori “neimaginate“ ca situatii, ale legii) poate reprezenta o actiune acceptata, poate chiar o victorie a natiei.
De coruptie in Romania „post decembrista” s-au plans in primul rand companiile din strainatate care intelegeau ca „mita” are doua sensuri, ambele pedepsite penal, uitand insa (aduc in discutie) ca in multe privinte, chiar accesul lor „facil” pe piata romaneasca a fost tot o „mita” (fara bani) negociata si acordata politic, la un nivel mult mai josnic pentru tara decat „acei”, nu stiu „5 – 10%” perceputi la nivel individual si blamati ca actiuni generate de o “educatie” nationala corupta (si eu am crezut pana “ieri”).
Dar “astazi” inteleg ca nu nevoia, lacomia umana nationala sau dorinta ei de “periferic” al civilizatiei a creat coruptia in aceasta tara ci chiar noul sistemul economic – social, “parasutat” si penetrat ca un “nor de bine”, care permitea aproape orice si care “s-a pogorat” cu “agenti” si cu limbaje (cele mai multe, greu de inteles p3entru “riverani”), cu “valorificari” din nimic, cu “profituri” la nivel comunitar dar si cu “tentatii” (la nivel personal de ce nu, e “lobi, consultanta”, oricum e intre noi si nimeni nu va sti”). Adica simplist, ceea ce astazi in Romania, este coruptie, peste ocean este (in principal) “business”.
Ca o paranteza,
A existat (si mai “exista” inca) intr-o perioada importanta pentru “educarea” destinului national acea entitate in care am fost primiti “greu” (nu existau alternative fiindca “alternativele” au fost create in “laboratoarele” lor), ca tot ni se spuneau vorbe dar ne cereau (excluzand dialogul) doar fapte iar faptele aveau intotdeauna legatura cu “rezolvarea” cerintelor de aderare (normal, dupa cerintele de “pre” aderare), adica: “schimbare de concepte” (si ne transmiteau niste “ineptii” lipsite de rezonanta si inaplicabile la nivel national), “retehnologizare” prin importul de tehnologii (multe invechite), ”privatizare” cu orice pret (prin importul de “capital” care a cumparat dolarul cu un cent) si altele (nu sunt nici procuror si nici avocat).
Aceasta “invazie” postdecembrista cred ca a schimbat mentalitati si a adus in “sapa de lemn” orice rezistenta sau revolta umana, “franca” si dechisa.
Prin aderarea la UE tara asta a reexperimentat (benevol si la “cerere”) o noua “aplicare a tratatului de pace”, de asta data cu distrugerea infrastructurii existente, schimbarea motivatiei “nationale” si orientarea acesteia spre o sclavie acceptabila, mai “acceptabila” decat dezvoltarea gandirii si stiintei nationale, mai acceptabila decat schimbarea “comportamentelor bazale, a gusturilor, a simtirii spre “ceva”, a obiceiurilor, a traditiilor, a limbii si a cultului lingvistic – unica, care aduce roman langa roman dar mai ales a adus “ca valori inalienabile” usuratatea gandirii (ca nu mai era nevoie de “scremeri” academice, “viata-i frumoasa si imparatu` e departe”).
Toata aceasta “lume” romaneasca, ca sunt presedinti de tara sau partide, parlamentari, membri ai executivului, judecatori, avocatul Poporului, procurori, alti avocati, presedinti de consilii judetene sau primari si noi “populatia”, toti suntem afectati asa cum “afectata” a fost si este (sau ar trebui sa fie) si doamna Kovesi.
Sa traiesti inseamna sa existi.
Sa existi inseamna sa incerci (macar) sa fii.
Sa fii inseamna sa reusesti sa te evidentiezi (in lumea ta) ca “element” unic sau macar nou, cu doctrina noua (nu impotriva “firii” lumii tale, ca exista mai multe “lumi”) si cu mai multe “variante” acceptabile pentru notiunea de progres dar si de pastrare a ceea ce este traditia in care te-ai nascut.
In sufletul meu, nu cred ca doamna Kovesi este atat de rea (recunosc ca nu am vazut-o niciodata plangand) dar cred ca trebuie sa ofere mai multe garantii umane, ca si procuror.
#
Spusele de mai sus nu reprezinta vreun material cu caracter probatoriu. Sunt doar concluziile tarzii si personale ale unui om, sarac ca Iov dar care nu-si mai poate permite (ca nu mai e timp) rabdarea lui milenara.
Si mi-as dori (revenind la mintea curata a adolescentei, doar si numai daca si doamna Kovesi ar fi de acord) sa i se acorde o clementa planetara, ceva mai umana si cu semnificatii asemeni, ca sa aiba si dumneaei timp pentru propria-i viata, sa traiasca, sa iubeasca, sa-si intemeieze o familie, sa aiba copii si sa-i vada cum cresc, sa se uite la telenovele (nu neaparat) dar sa “traiasca” cu adevarat, gregar, aproape animalic si numai pentru a putea intelege viata ca si “traitor” al ei si nu doar “viata” ca si perceptor al greselilor ei.