Ultimele scandaluri din sistemul medical, care au culminat anul trecut cu articole care dezvăluie afaceri de neconceput a unor oameni care au lucrat numai la stat, ne spun că mulți dintre beneficiarii funcțiilor publice nu se simt prea bine. Sunt chiar neliniștiți.
Cu riscul de a stârni critici, vă spun ceea ce s-a scris nu e atât de grav pe cât lasă procurorii să credem, însă scurgerea de informatii in presă este semnalul că a început curățenia printre baronii medicali.
Se spune că sănătatea este lucrul cel mai de preţ pentru om, care nu poate fi cuantificat. Cred că percepţia aceasta o au şi cei care gestionează banii publici, altfel nu s-ar putea explica lipsurile şi dezinteresul afişat de managerii noi şi vechi.
Scuza cu sărăcia este deja praf în ochi, banii rulaţi în asigurările sociale de sănătate întrec șapte miliarde de euro pe an, în timp ce bolnavii de multe ori nu primesc nici măcar vată. Să nu mai punem la socoteală că o bună parte din analizele făcute în ambulatoriu se plătesc, încât chiar nu-ţi mai vine să te duci la doctor dacă trăieşti cu o pensie de câteva milioane de lei pe lună.
Pe bună dreptate, caritatea nu se regăseşte în atribuţiile statului, însă la fel se întâmplă şi cu dreptul la sănătate, reglementat prin Constituţie. Fără vinovaţi, infracţiunile se pot repeta la nesfârşit, mai ales că morţii nu vorbesc.
Accesul limitat la tratamente şi asistenţă medicală este un fapt cotidian si cel puţin un român moare săptămânal fără să i se dea şansa de a-şi permite prelungirea vieţii. Înghesuiala din spitale este primul tribut plătit bolii, pentru că măsurile luate pentru normalizare se dovedesc a fi doar promisiuni electorale, ipocrite, ba unele sunt chiar minciuni sfruntate.
Întotdeauna am crezut că postul de ministru al Sanatatii, în România, este cel mai greu, pentru că, inevitabil, conduce la sinucidere politică. Cum poţi să gestionezi un aparat în care oamenii mor cu zile şi, apoi, surâzător, să apari în faţa naţiunii cu pretenţia să fii ales din nou ca să aperi, într-un fel sau altul, interesele fraţilor, rudelor, prietenilor, copiilor celor pe care tu nu i-ai ajutat să trăiască?
Dincolo de absurdul şi incredibilul retoric, iată că prezentul ne arată că se poate. Iar mai grav decât cinismul situaţiei este însăşi oportunismul momentului, pentru care puterea se potriveşte ca o mănuşă. O mulţime de diletanţi îşi afişează nesimţirea pe toate canalele media, iar noi, prin tăcere, îi ajutăm să-şi ducă la bun sfârşit figuraţia.
Ciocoismul începe să fie un fenomen care acaparează palierele sociale. La fel se întâmplă şi în sănătate, unde setea de politizare pare nepotolită. În timp ce liderii politici ţipă că vor depolitizare, funcţiile se sprijină pe piloanele partidelor.
În rest, rutina să trăiască, pentru că de boli şi bolnavi s-a săturat toată lumea.
Un răspuns
Tot sistemul de sanatate e defect. O singura soluție imposibila: distrugerea totala si pornirea de la 0. Ministerul și direcțiile trebuiesc total desființate si înlocuite cu un sistem nou, performant. Nu se poate trai din peticiri. Trebuiesc bani, voință sociala si politica . O asemenea ocazie s-a pierdut in 1990 când in ciuda vidului de putere abnegația corpului medical a făcut ca sănătatea sa funcționeze destul de bine fără conducere: in acele luni eroice trebuia adoptat un sistem nou, dinozaurii însa s-au trezit din buimăcire și au început marea cârpeala, uneori nici atât. E nevoie de o echipa se specialiști in management sanitar străini (nemți mai ales pentru ca noi am mimat sistemul german) , plătiți mai bine decât in Germania (până la nival de șef de direcție și manager de spital) care sa lucreze doar cu tineri ieșiți din facultăți, neviciați și aleși prin concursuri și teste psihologice, buni economiști rezistenți la influente sau corupție pe care in același timp străinii sa-i școlească la locul de munca. In plus, acești străini sa nu aibă voie (prin contract) sa se autohtonizeze (cumetrii, căsătorii, prietenii cu băștinașii romani ) in termen de 4-5 ani sa predea „la cheie” un sistem de sanatate, inclusiv asigurări cu case paralele in concurenta (pentru a asigura fata de monopolul actual) . Concurenta si piața vor asigura perfecționarea, progresul si sub sancțiunea pieței nu vor mai abuza nici de asigurați, nici de furnizori. Corpul medical nu va mai avea amestec in management, va fi doar si mai ales un corp „tehnic” solid si solidar cu misiunea sa „apostolica” însa foarte bine plătiți pentru a-i feri de ispita compromisului . Ce ziceți ? e un vis frumos !!! Va scrie asta unul care s-a luptat o viata cu sistemul .