Atunci când știința funcționează așa cum ar trebui să funcționeze, experimentele sunt bine gândite, desfășurate conform eticii și proiectate pentru a răspunde la întrebări importante. Însă atunci când știința o ia razna, te alegi cu testicule grefate, șoareci cu celule de om și capre-păianjeni obținute prin modificări genetice.
Transplanturile testiculare ale doctorului Stanley
Iată primul dintre cele mai ciudate experimente de pe lista noastră. Ai putea crede că cel mai rău lucru la o închisoare este mâncarea oribilă și atenția nedorită a tovarășilor de celulă. Însă dacă ai fi fost închis la San Quentin, SUA, între 1910 și 1950, te-ai fi aflat la mila chirurgului-șef Leo Stanley, un fanatic al eugeniei, care voia să sterilizeze pușcăriașii violenți și să-i „întinerească” folosind surse proaspete de testosteron. La început, Stanley grefa testiculele unor pușcăriași mai tineri, recent executați, la bărbați mult mai bătrâni (și adesea senili), care aveau de executat sentințe pe viață. Apoi, când a rămas fără resurse de gonade umane, a luat testiculele caprelor, porcilor și cerbilor și le-a transformat într-o pastă pe care o injecta în abdomenele pușcăriașilor. Unii dintre ei susțineau că se simțeau mai sănătoși și mai plini de energie după acest „tratament” bizar, însă, în lipsa rigorii experimentale, nu este clar dacă știința a câștigat ceva pe termen lung din toate acestea. Uimitor este că, după ce s-a retras de la San Quentin, Stanley a lucrat ca doctor pe un vas de croazieră, unde, din fericire, s-a limitat la a oferi pacienților aspirină.
Ce obții când încrucișezi un păianjen și o capră?
Iată un proiect care merită cu prisosință să figureze pe o listă cu cele mai ciudate experimente științifice. Nimic nu este atât de obositor ca recoltarea pânzei de păianjen. În primul rând, păianjenii sunt de obicei foarte mici, așa că un singur tehnician din laborator ar trebui să „mulgă” mii de indivizi ca să umple o eprubetă. În al doilea rând, păianjenii sunt animale foarte teritoriale, așa că fiecare individ ar trebui izolat de ceilalți. Ce e de făcut? Mută gena responsabilă cu producerea pânzei la un animal mai convenabil, cum este, de exemplu, capra! Exact asta au făcut cercetătorii de la Universitatea din Wyoming în 2010, ceea ce a avut drept rezultat o populație de capre care secretau lapte cu o proteină specifică păianjenilor, care permite transformarea laptelui în fire extrem de rezistente. Altfel, spun savanții, caprele sunt perfect normale, dar să nu te surprindă dacă într-o bună zi vei vedea vreuna atârnând cu capul în jos într-un copac!
Proiectul Artichoke și MK-ULTRA
„Putem controla un individ până la punctul în care acesta va face ceea ce îi cerem împotriva voinței sale, și chiar și împotriva legilor fundamentale ale naturii, cum ar fi legea autoconservării?” Aceasta este o frază dintr-un raport CIA, scris în 1952, care discută ideea de a folosi droguri, hipnoză, patogeni microbieni, izolare pe termen lung și cine știe ce alte mijloace pentru a obține informații de la agenții inamici și prizonierii intransigenți.
La vremea când a fost scris acest raport, Proiectul Artichoke – numit, cel mai probabil, după un mafiot din SUA, cunoscut ca „Regele Artichoke” („anghinare”) – era deja activ de un an, iar subiecții tehnicilor sale abuzive includeau homosexuali, minorități rasiale și prizonieri militari. În 1953, proiectul s-a transformat în mult mai sinistrul MK-ULTRA, care adăuga LSD-ul în arsenalul său de influențare a minții. Din păcate, cele mai multe documente legate de acest experiment au fost distruse de directorul CIA de atunci, Richard Helms, în 1973, când scandalul Watergate a dat naștere posibilității nedorite ca detaliile despre MK-ULTRA să devină publice.
Studiul Tuskegee asupra sifilisului
În pofida reputației oribile de acum, Studiul Tuskegee a demarat în 1932 cu cele mai bune intenții. În acel an, Serviciul Public de Sănătate din SUA și-a unit forțele cu Universitatea Tuskegee, o instituție „de culoare”, pentru a studia și a trata bărbații afro-americani infectați cu sifilis. Problemele au început în timpul Marii Crize, când proiectul și-a pierdut finanțarea. În loc să se oprească, cercetătorii au continuat să observe (dar nu și să trateze) subiecții infectați în următoarele decenii.
Mai mult, acestor subiecți nu li s-a oferit penicilină nici măcar după ce s-a dovedit (în studiile făcute în alte părți) că acest antibiotic era un remediu eficient. Fiind o încălcare flagrantă a eticii științifice și medicale, studiul Tuskegee se află la rădăcinile neîncrederii a generații întregi de afro-americani în sistemul de sănătate din SUA.
Totodată, acest episod explică de ce unii activiști încă cred că virusul SIDA a fost dezvoltat de CIA pentru a infecta populațiile minoritare.
Șoarecii cu creier parțial uman
Iată și ultimul dintre cele mai ciudate experimente de pe lista noastră. Uneori te întrebi dacă savanții își petrec jumătate din zi gândindu-se la probleme precum: „Ce-ar fi să încrucișăm o găină cu un porc? Nu? Dar un raton și un arțar?”
În buna tradiție a caprei-păianjen descrise mai sus, cercetătorii de la Universitatea Rochester au ajuns la știri după ce au transplantat celule gliale de om (care izolează și protejează neuronii) în creierele șoarecilor.
Celulele s-au multiplicat rapid și s-au transformat în astrocite, celule sub formă de stea care întăresc legăturile neuronale. Diferența este că astrocitele umane sunt mult mai mari decât astrocitele șoarecilor și au de sute de ori mai multe conexiuni.
Nu, șoarecii nu s-au apucat brusc să studieze istoria Imperiului Roman, însă au dat dovadă de memorie și abilități cognitive îmbunătățite, iar șobolanii (care sunt mai inteligenți decât șoarecii) au fost aleși drept ținte pentru următoarea rundă de cercetări.
