Bugetul pe 2019 și bugetul asigurărilor sociale vor fi votate pe data de 15 februarie, conform calendarului stabilit sâmbătă de birourile permanente ale celor două Camere.
Potrivit calendarului, parlamentarii au termen până luni la prânz pentru a depune amendamente.
Marţi, proiectul de buget ar trebui să primească avizul comisiilor de specialitate, iar miercuri şi joi să fie discutat, împreună cu amendamentele, în Comisiile parlamentare de buget-finanţe, potrivit News.ro.
Vineri, 15 februarie, bugetul de stat pe 2019 fi dezbătut şi votat în plenul reunit.
Conform Regulamentului şedinţelor comune ale celor două Camere, aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat se face cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
Bugetul, modificat peste noapte
Noul proiect al Legii bugetului, publicat vineri noapte pe site-ul Ministerului Finanţelor, prevede un deficit al bugetului de stat de circa 36,157 miliarde lei, cu 1,3 miliarde lei mai mare faţă de cel din varianta anterioară, de 34,857 miliarde lei.
“Bugetul de stat se stabileşte la venituri în sumă de 164.543,4 milioane lei, iar la cheltuieli în sumă de 258.735,1 milioane lei credite de angajament şi în sumă de 200.700,2 milioane lei credite bugetare, cu un deficit de 36.156,8 milioane lei”, se menţionează în proiect.
Conform noului raport privind situaţia macroeconomică pe 2019, Produsul Intern Brut este stabilit la 1.022 miliarde lei, creşterea economică la 5,5%, inflaţia la 2,8%, veniturile bugetului general consolidat la 342,675 miliarde lei (33,5% din PIB), cheltuieli BGC de 368,793 miliarde lei 36,07% din PIB), deficit de 26,118 miliarde lei, respectiv 2,55% din PIB, un număr de 287.000 şomeri şi un câştig salarial de 3.085 lei.
În proiectul de buget publicat pe 31 ianuarie, erau prevăzute venituri ale bugetului general consolidat de 341,51 miliarde de lei, respectiv 33,4% din PIB şi cheltuieli de 367,628 miliarde lei, ceea ce reprezenta 35,9% din PIB.
2 răspunsuri
Pentru Corneliu Vlad ai articolul domniei sale
Scurta privire asupra concluziilor articolului:
Este intr-adevar vizibil „stilul” politic al lui Trump adica privirea personala critic – economica indreptata inspre lumea reala, timpul real, proiectele (cu tot cu tinte), resursele implicate, finantarile, logistica, „deadlines-urile”, ca expresie a (nu a disparitiei) unui nou mod, mai simplu si mai eficient de abordare a unui „politic” tributar pana astazi „relatiilor false si zambetelor” si cu o balanta generala deficitara (doar pe unele tari fiind excedentara), pe China sau Europa in mod clar, nu.
Si domnul Trump a spus „niet”.
„Trebuie” (asa am inteles din mesajul lui) ca anumite zone externalizate ale productiei semnificativ`americane (scuze pentru perceptia incorecta a notiunii de nord – american) trebuie sa fie repatriate si asta, in primul rand, pentru scaderea presiunii asupra bugetului public alocat.
Este de asemenea vizibila dezangajarea financiar – politica (cel putin prin tendinta temporar – izolationista, prin regandirea acordarii de „grant” – uri natiunilor favorizate, liberul schimb si solicitarea ferma de cofinantare „procentual si in oglinda” a costurilor comune de aparare) de sustinere a relatiilor existente (drepte sau nu) pe care s-au cladit relatiile politico – militaro – economice (ale vestului, in ansamblu) dupa al doilea razboi.
As spune, in mod logic, ca domnul Trump are dreptate. Este nevoie si de coeziune dar este nevoie si de „interes” strict national, care sa permita atat sustinerea cat si canalizarea existentiala nationala spre un proiect (sau mai multe) care sa permita propasirea acestei entitati pe mai departe, in matca generala acceptata de generatiile in viata.
Iar banii, depinzand de „linii” si de bugetul alocat, sunt uneori „pe sponci” iar la fel ca si la alte natii (pastrand insa proportiile in raport cu al doilea PIB al planetei) creeaza anumite disfunctii care isi cauta rezolvarea in sfera executivului. Iar executivul trebuie sa actioneze in asa fel incat „natia” sa ramana unita in cadrul federatiei, sa accepte „contractul social” (chiar daca nu sunt musulmani) si sa sustina, prin aplauze, zambet sau tacere proiectele executivului.
Intrebari proprii si simulari de analiza, superficiale:
Democratia „directa”care a modelat (iata, milenii) politicul ce ne impresoara astazi s-a nascut in „Agora” lui Solon, unde satira politica se exprima prin atacuri directe (vorbe sau/si obiecte aruncate).
De atunci votul, „ca cea mai sfanta sursa a autoritatii” s-a pastrat si pana astazi, la fel si egalitatea „astazi teoretica” in fata legii. Ce nu s-a pastrat (macar de la revolutia burgheza) este dreptul legal de a vorbi in adunari.
Lumea de astazi nu mai este cetatea Atena.
Este mult mai complexa si mai cuprinzatoare (a avut tarele ei multa vreme) dar astazi ea se afla „conectata” la toate informatiile posibile, este vie, este potenta (nu si cunoscatoare) si isi face propriul „joc” inconstient in aceasta imensa „agora”, prea libera si permisiva poate si numai pentru ca proportia si diversitatea ei depaseste orice mijloace organizate de control.
Astazi democratia se manifesta (in forma ei televizata) prin reprezentanti politici, politici – executivi sau , in principal, executivi la monarhiile (deja anacronice) simbolice si care nu mai au nici o legatura cu realitatile fiului meu.
Relatiile economice (nu in planul doi) au o fervoare si o dinamica ascendent – distructiva intru crearea de „mai mult” din acel ceva „virtual – bancar” numit bani (nu ma refer la jalnicul bitcoin ci la rezerva fractionara) care demonstreaza, chiar si la o privire sumara ca au legatura doar cu dorintele imediate si puterea financiara a actionarilor (respectabili dar efemeri), ori needucati, ori (insolitii) simuland „in direct si la o ora de varf” „dragostea lor sincera” pentru mama Terra, pentru mediu si pentru tot ceea ce ei distrug zilnic prin planurile de afaceri si maximizarea profiturilor care tin in conturi mucegaite „bani buni” nemiscati, „forme fara fond” care ar putea (prin idei de afaceri creative si simpla utilizare) sa limiteze (la nivel sincer) „recrearea” inutila si neeconomica de noi „surse” de imprumut. Este mai ieftin sa te imprumuti decat sa „crestezi salteaua” ta bancara.
Iar distrugerea se refera la resurse care au fost create natural in zeci de milioane de ani si care, prin tehnologiile curente ne sunt accesibile, in mare parte.
„Mare producator” de hidrocarburi sau elemente chimice (ele, extrase silit din siturile care reprezinta atat „casa, obiceiurile” cat si „rostul” lor tacut in aceasta creatie) nu inseamna oare ca acesta este un siluitor inconstient al „sufletului planetar” care ne tine in viata si inca ne mai accepta, cu stilul nostru de viata plin de lux, consumism, obiceiuri si obiecte inutile (care au consumat deja mai mult de jumatate din resursele neregenerabile ale planetei)?
Iesind din sfera marilor companii, privesc ca „curca`n lemne” si ma intreb (ca prostu`), are cineva dreptul de a nesocoti ceea ce intelegem (si pana la urma acceptam, violati permanent de forte inarmate) cu totii, adica:
• ca cerul nu va mai putea fi senin de acum intr-o suta de ani doar pentru nu se poate cadea de acord asupra aducerii nivelului de trai al acestor paraziti evolutionisti numiti „oameni” in consonanta cu nevoile fizice si „respiratia” acestui „corp” care ne accepta temporar, in forma in care ne manisfestam astazi;
• ca apele „dulci” vor fi doar in est (lacul Baikal avand 20% din rezerva planetara) iar apa „de baut” va fi importata (precum in China, din Rusia) in mai multe zone „plagiate”;
• ca marile si oceanele se vor razvrati si vor crea (la nivelul vietii eterne, care ne-a creat si pe noi) un nou „mare fenomen anoxic”‘;
• ca fauna va „interpreta” (conform cu cele mai virile coduri genetice) o „lipsa” in „bagajul” de mult uitat al acestui „pirat” (care este omul) si-l va provoca (in sinceritatea ei animalica) la o regula „acceptabila” a accesului la resurse vitale;
• ca pamantul de misca, nu accepta o matrice umana, se ridica, se scoboara, carmeste, se scutura, iara noi privim spre cea mai mare inutilitate (nu cea mai noua) practica, care nu salveaza vieti, nu panseaza rani, nu aduce apa sau mancare pentru trupurile ostenite, ea doar priveste (ca intr-un joc de societate) spre sufletele noastre ultime cum agonizeaza dupa o „inca” respiratie sau rasarit”.
Si daca da pentru noi, cei mai putini decat animalele, atunci ar trebui sa ne vedem cuvantul in litere de legi internationale si daca nu, ar trebui sa ne facem o poza din satelit pe care sa o afisam in fiecare tara, la vama, la intrarea in orase, pe strazi, pe blocuri sau case, la usa apartamentelor sau pe cruce, ca o scuza atemporal – genetica cu referire la degenerarea indusa care ne-a fortat sa ne „gandim” mai mult la noi decat la copii, mai mult la copii decat la nepoti…samd.
Si cred ca prezenta culturii personale, nu cea care exista in eter ci cea adusa in „casa”, ne ajuta (slabi, nemernici, muritori dar demni) precum incepatorii (sapiens sapiens) sa cunoastem, sa analizam si sa intelegem ce este (hai sa zicem, in primul rand) cu noi dar si cu „gazda” care ne-a dat viata si ce este cu acel „pamant” format din corpuri vegetale sau animale care au „ingrasat” stancile racite ale creatiei primordiale si care „vor” sa le privim (fara respect, dar) macar cu dragostea primitiva cu care ele au cedat din „trupul” lor seva necesara noilor creatii.
Da. Parca am trecut in alta lume. Nici nu-mi mai dau seama cui ma adresez sau cui ma plang.
Imi aduc aminte insa articolul (multumesc) si ma rog pentru fiecare suflet care traieste (fara existenta cu sens de „vegetare”).
Promisesem aseara (cat mai puteam) sa reinnod „relatia” cu „nenea Iancu”. Subiectul acestei seri (mult mai incitant chiar daca, in principal sunt roman) mi-a decalat obiectul gandirii si, iata-ma. Maine, inchei.
va rog sa il transmiteti (am avut probleme de logare la e-mail)