Caută
Close this search box.

Magnoliile de oţel nu se ofilesc niciodată!

Ce este magnolia? O floare frumoasă, delicată. Sau un arbore majestuos care înfloreşte primăvara. Vă imaginaţi o magnolie din oţel? Vă rog, nu zâmbiţi, este vorba doar despre  o metaforă. Ne aflăm în sala cinemaPRO  mare, încăpătoare, la un spectacol cu piesa “Magnolii de Oţel” care surprinde o situaţie de viaţă, la limită. Mai corect spuns, dincolo de limită. O mamă şi fiica ei în dialog despre viaţă şi moarte. O mamă obişnuită care şi-a împlinit menirea, a avut şi noroc, încearcă să-şi convingă fiica, grav bolnavă, să nu păstreze sarcina pentru că gestul, o poate costa viaţa. Lumea s-a modernizat, poate avea un copil al ei şi apelând la alte mijoace, fără să rişte să plătească preţul suprem. Amândouă discută în deplină cunoştiinţă de cauză. Cu realism, nu ocolesc urmările care decurg din acest gest. Şi vreme trece, vreme vine, aducătoare de ghinion şi dramă cumplită. Cum treci mai departe, cum priveşti din nou, lumina soarelui, natura clocotind de viaţă când moartea ţi-a răpit, aproape pe neaşteptate, fiica? Cum găseşti un răspuns dar şi alinare pentru suferinţa cumplită care s-a abătut asupra ta? Există soluţie?  Da, ajutorul şi vorba bună a prietenelor, clientele unui salon de frumuseţe, femei care, la rândul lor, s-au luptat cu provocările soartei.

Cine sunt cele şase femei care vin în faţa spectatorilor, să îi convingă că viaţa merită trăită, că viaţa merge mai departe şi că, întotodeauna şi mâine e o zi care trebuie privită cu încredere, speranţă şi credinţă? Şase femei obişnuite, şase suflete frumoase, şase prietene. Zestrea pe care ţi-a dăruit-o Creatorul, la naştere, este generoasă şi cuprinde şi puterea de a depăşi încercările la care te supune soarta. Şase femei, o “garnitură” de oţel ! Una dintre cele şase (fiecare este o chintesenţă de gingăşie şi speranţă), este interpretată de actriţa Maia Morgenstern care, pur şi simplu, se întrece pe sine, creionând impecabil portretul bătrânei doamne cu căţelul, apariţie care stârneşte, instantaneu aplauzele spectatorilor. “O pereche” de actori de o duioşie amuzantă, căţelul, prezent în rol în carne şi oase, plus lătrături convingătoare şi Maia care are “cârlig” la spectatori şi îşi dresează, cu prefăcută severitate, partenerul necuvântător: “Şezi o dată, măi, căţel, dar şezi, am spus!”. Maia Morgenstern este în piesă, Quiser bătrâna şi excentrica doamnă care a găsit un cavaler, un partener, un iubit! Ea octogenara, aflată la o vârstă mai mult decât venerabilă convinge cu argumente, cu umor, cu autoironie fină că mai are energie și merită să trăiască, în prezent, încă o experienţă de viaţă! Şi te cucereşte, creând momente de un comic fără cusur. Vine la rând, în acelaşi spaţiu al salonului de coafură dintr-un oraș provincial, mama. Rolul i-a revenit Medeei Marinescu, gracilă dar şi puternică ştie să frazeze foarte exact, are o voce care se modulează ca un sfredel,  până când atinge în suflet, coarda aceea sensibilă, de neatins! Ea este mama care doreşte să-şi convingă fiica, să nu rişte, pentru că poate plăti încercarea cu propria viaţă. Societatea a evoluat foarte mult, există mame-surogat, nu trebuie să se îndârjească să-şi asume asemenea provocare pentru a avea un pui de om ! Dar nu e prima, nici singura dată când, o mamă simte că trebuie să facă gestul suprem. Şi îl face, în ciuda tuturor opreliştilor, a tuturor argumentelor. Meedea Marinescu interpretează partitura scrisă de americanul Robert Harley, cu fineţea unei franţuzoaice, e sigură pe ea, are un echilibru impresionant şi găseşte şi evidenţiază în situaţia dramatică în care se află, ziua funeraliilor fiicei, puterea mamei care îşi va duce mai departe menirea ca bunică. Revenim la spaţiul acelui Beauty Salon în care, o apariţie distinsă, remarcată şi remarcabilă este văduva edilului  şef, doamna ex primar. Actriţa Victoria Cociaş aduce un aer de normalitate în schiţa de portret pe care dramaturgul îşi propunea, să o creioneze, cu accente puternice, mai ales, în registrul comic. Ea este “această doamnă cu un simţ al umorului foarte special” dar în plus,  este această actriţă care are prestanţă, se mişcă cu lejeritate în decorul care reproduce interiorul coaforului de provincie şi foloseşte pantofii eleganţi, de firmă, ca un aliat în demonstraţia că poţi compeleta, şlefui,orice faţetă a unui rol, cu o singură condiţie: să ai şi să ştii să-ţi foloseşti talentul. Demonstraţie încheiată cu succes în cazul actriţei Victoriei Cociaş. În distribuţie, Ștefana Samfira correct distribuită în rolul şefei salonului de frumuseţe, patroana care ştie, din propria experienţă că, unei femei îi trebuie, permanent, puţină schimbare, nu neapărat a partenerului de viaţă, este suficientă o tunsoare, un look nou, o coafură mai deosebită ca să-şi transforme în bine, starea de spirit. Şase actriţe distribuite în şase roluri dificile. Şase actriţe care au în spate, ca în povestea copilăriei, “oglinda” vrăjitoarei în care, de data aceasta, se vede un film “made in USA” productie de mare succes care, se presupune ar face o concurenţă şi greu de uitat şi greu de învins. Dacă privim afişul şi ne gândim că rolurile din piesa scrisă de Robert Harling ( tradusă la noi de Irina Margareta Nistor) Magnolii de Oţel au luat chipul, în filmul recompensat cu numeroase premii, chiar prestigiosul Oscar, lui Shirley Mclaine, Julia Roberts, Dolly Parton, o garnitură de categoria grea, căreia i s-a pus în balanţă… altă garnitură, de aceiaşi categorie, respectiv, regizorul Ricard Reguant le-a distribuit pe Maia Morgenstern, Medeea Marinescu, Victoria Cociaş, Ştefana Samfira, Ioana Barbu, Irina Ştefan în varianta românească a piesei care : “Te va face să râzi. Te va face să plângi.Te va emoţiona.Te va impresiona.Te va topi. Îţi va câştiga inima. Magnolii de Oţel, o poveste de suflet şi o comedie savuroasă, la teatrul Avangardia, sună  textul de promovare cu care spectacolul “ iese în lume” pe internet, bannere,afişe… Conţine adevăr reclama de mai sus? Da, categoric, răspunsul este afirmativ. E un spectacol în care sunt aduse laolaltă câteva actriţe talentate care îşi joacă foarte bine rolul. Şi merită, pe deplin, aplauzele din finalul emoţionant care ridică sala în picioare.O sală mare, 500 de locuri, o sală de spectacol plină până la refuz. O alegere inspirată în repertoriul teatrului Avangardia, cu un rezultat, pe măsura aşteptărilor, “sold out” adică bilete epuizate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri