Recenta isterie legată de epidemia de gripă întreținută și de comportamentul și declarațiile competentei Ministru al Sănătății, Sorina Pintea, m-a făcut să meditez la cât de vulnerabili suntem nu numai la boală, cât și la manipulări.
Țin să comunic prompteriștilor, știriștilor și oficialilor Ministerului Sănătății că, dacă nu anual, cel puțin o dată de la doi ani, vom avea focare epidemice sau epidemie de gripă fie că introducem sau nu carantina, fie că închidem sau nu școlile, fie că ne vaccinăm sau nu. Aceasta pentru că suntem vulnerabili la versatilitatea virusului gripal și nu numai la el.
În zilele noastre, se vehiculează intens în mediul public, în sociologie și în sănătatea publică o noțiune, care este greu de definit, și anume: vulnerabilitatea.
Vulnerabilitatea umană exprimă în realitate fragilitatea fiinţelor umane. Chiar dacă sunt luate ca individualitate sau ca entităţi integrate, funcționarea lor poate fi afectată, existența lor pot fi amenințată. Sociologia, sănătatea publică și mediul politic au inventat și termenul de populații/grupuri vulnerabile. În documente oficiale (internaționale și interne), sunt considerați vulnerabili: copilul în situație de risc ridicat (sărăcie, vulnerabilitate la procesele de dezagregare socială, delincvență juvenilă), persoanele cu handicap, persoanele de etnie minoritară, vârstnicii, tineri peste 18 ani fără posibilități economice, șomerii, persoanele fără adăpost, persoanele cu dizabilități, femeile, familiile cu mai mult de doi copii, familiile monoparentale, copiii în situații de risc, infractorii și foștii delincvenți, persoanele dependente de droguri și alcool, persoanele fără adăpost, victimele violenței domestice, persoanele infectate cu HIV/SIDA, persoanele afectate de boli profesionale, refugiații, azilanții etc. Cu alte cuvinte, aproape întreaga populație. Observăm că încadrarea se face fie pe criterii biologice, fie pe criterii sociale, fie pe ambele și de aici tipuri diferite de vulnerabilitate.
Vulnerabilitatea biologică se referă la fragilitatea organismului uman și își are originea în amenințări naturale, care provin fie din biologia noastră (îmbătrânirea, posibilitatea de a ne îmbolnavi și chiar muri), fie legate de mediul înconjurător (foamete, cutremure, uragane, poluare, dezastre ecologice).
Vulnerabilitatea socială se referă la fragilitatea determinată de circumstanțe și condiții sociale, de inechitatea în distribuirea bunurilor și serviciilor, de război și crime, de prejudecăți și discriminări, de cruzime și indiferență.
Când abordăm starea de sănătate, trebuie să ținem cont de realitățile lumii contemporane. Asistăm la o explozie demografică determinată de creșterea statusului economic, a nivelului de sanitație, de o organizare sanitară mai bună, de eficiența medicinei preventive și a progreselor diagnostice și terapeutice. Constatăm schimbarea paradigmei în medicină prin declinul bolilor infecțioase și acute, a malnutriției însoțită de creșterea bolilor cronice, cu anumite consecințe. Proporția celor cu dizabilități crește progresiv și accelerat odată cu vârsta (34% la grupa de vârstă 55 – 64 de ani; 42,3% la grupa 65 – 74 de ani și 64% la grupa ≥ 75 de ani), sistemul de sănătate este mai solicitat prin creșterea consumului de servicii medicale și de medicamente. Populația devine mare consumatoare de servicii medicale și medicamente, extrem de vulnerabilă la iatrogenie, expusă polipragmaziei și interferențelor medicamentoase (medicamente numeroase prescrise de diverși specialiști care se ignoră reciproc) și cu deficiențe funcționale multiple consecutive comorbidităților.
În fața acestor realități, cum trebuie să procedăm?
O idee obiṣnuită este că vulnerabilitatea condiției umane ar trebui eliminată sau mult redusă. Cercetările medicale ar trebui să se concentreze pe eliminarea amenințărilor biologice ce acționează asupra corpului uman. Prezumția este că vulnerabilitățile sunt contingente, nu inerente.
Această abordare a avut succes, dar în același timp și numeroase eșecuri. S-a îmbunătățit speranța de viață și sănătatea, s-au redus sărăcia și foametea în unele zone, dar în același timp în alte zone mulți oameni mor din cauza unor boli obișnuite și tratabile, speranța de viață este scăzută, iar sărăcia este destul de răspândită.
De aici necesitatea unui echilibru între eliminarea, acceptarea și valorizarea vulnerabilității umane. Trebuie să încercăm să menținem suferința la minimum și în același timp să o acceptăm ca parte a vieții.
Dacă vulnerabilitatea este privită ca fiind un rău absolut ce trebuie eradicat, nu-i putem da și un înțeles pozitiv, nu putem înțelege condiția umană și implicit suferința umană. Religia, cunoștințele tradiționale, medicina ne-allopată – care reprezintă moduri diferite de cunoaștere și valorizare, care sunt deschise către perspective diferite, care pot da înțeles și sens vulnerabilității – ne pot ajuta să ne acceptăm fragilitatea. Cu atât mai mult cu cât succesul științei și tehnologiei a creat dificultăți financiare în aproape toate țările în încercarea de a obține un nivel decent de îngrijire. Din cauza luptei continue împotriva vulnerabilității, medicina deseori nu este sustenabilă. Însuși progresul medical a creat forme noi de vulnerabilitate, de exemplu: germeni multidrog rezistenți sau iatrogenia. Vulnerabilitatea umană nu poate fi privită numai ca un dușman ce trebuie eliminat. Un accent prea mare pus pe eradicarea sa a dus la comiterea unor lucruri rele în numele unor presupuse lucruri bune: mișcarea eugenică, eutanasia, nazismul, comunismul, regimurile totalitare.
Provocarea vulnerabilității umane constă în faptul că nu poate fi în întregime eliminată din viața oamenilor. Trebuie să acceptăm existența suferinței, a bolii și a morții și să le valorizăm. Altfel ne vom petrece toata viața dominați numai de frică, înghițând zilnic un pumn de medicamente care adesea ne vulnerabilizează.
În concluzie, condiţia umană impune solidaritate deoarece toți oamenii împărtășesc vulnerabilități comune. Acceptarea vulnerabilității umane duce la o etică bazată pe datoria de a-i îngriji pe cei afectați de amenințări biologice, sociale, culturale, dar și de puterea în sine a medicinei, de dictatura sănătății publice.
P.S.1: Recent,
Raed Arafat, care a devenit un fel de Picco dela Mirandolla în medicină (știe tot și ceva în plus), a lansat un atac dur la adresa unei postări a Oliviei Steer. Doamna
Olivia Steer a prezentat o rețetă, care, după opinia sa, crește imunitatea organismului față de gripă. O rețetă populară. De la înălțimea funcțiilor sale, Raed Arafat o înfierază cu mânie proletară pe ea și pe toți cei care nu sunt de acord cu tezele emise de el și mulți alții. Dacă în viziunea sa vaccinul anti-gripal rezolvă vulnerabilitatea față de gripă, îi atrag atenția că există și alte forme de creștere a imunității organismului. Nu vreau să intru în polemică, îi recomand numai să se documenteze. Și o spun cu o simpatie dovedită în decursul anilor deoarece, atunci când alții îl atacau, eu l-am susținut dezinteresat și necondiționat. Reciproca nu este valabilă.
P.S. 2 Găsim în dicționare:Vulnerábil, -ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi atacat ușor,care are părți slabe, defectuoase.Vulnerabilitáte s.f. Faptul, însușirea de a fi vulnerabil.
