Teatrul de Artă se cuibăreşte pe strada Sfântul Ştefan, într-un colţ al Bucureştiului de altădată, într-o curte largă care se deschide cu o cârciumă, un pub adăpostit sub coroana generoasă a unor pomi fructiferi, botezată după numele lor „Casa cu nuci”. Peste tot suntem întâmpinaţi de afişe. Teatrul de Artă, teatru independent, înfiinţat acum aproape un deceniu de actorul George Constantinescu se mândreşte cu un repertoriu interesant, de succes, publicul are la dispoziţie o sală de spectacol cochetă, cu scaune elegante din pluş roşu, un ambient care propune o atmosferă foarte prietenoasă.
Una dintre piesele jucate cu menţiunea ”sold out” inclusă în stagiunea 2018-2019 este „Şase lecţii de dans în şase săptămâni”, scrisă de dramaturgul american Richard Alfieri. Subiectul, uşor de descifrat de la primele replici, aduce în lumina reflectorelor două personaje, aparent aflate într-o relaţie ciudată, nepotrivită, greu de definit. Doamna Lily clienta uşor excentrică doreşte să ia lecţii de dans, la domiciliu şi apelează la o firmă care închiriază „ cu ora” profesionişti ai mişcării. În rol este distribuită actriţa Victoria Cociaş, regizoarea Lavinia Jemna Oltenau care a ales dar a şi tradus textul a „simţit” că partitura i se potriveşte perfect elegantei, distinsei actriţe Victoria Cociaş care dă personajului alături de nota de tristeţe amară şi mult optimism. Îi este partener de dialog un tânăr profesor de dans (în rol, actorul George Constantinescu) care are o situaţíe socială în schimbare, un amestec între freelancer şi angajat temporar şi este gay declarat. El va dialoga timp de şase săptâmâni cu această distinsă doamnă de 65 de ani declaraţi care se dovedesc, în realitatea din piesă, a fi 70 de ani. Oricum, vârsta, dintr-un pretext pentru replici de un umor spumos, devine, treptat, doar o cifră care nu mai are nici o importanţă. Între cei doi se instalează, chiar de la prima întâlnire „o chimie” ca în proverbul românesc „ dragoste cu năbădăi”, dragoste dar şi o prietenie adevărată, în sensul cel mai frumos al cuvântului. Nu se pune problema sexului, nici cel consensual, nici cel obţinut prin violenţă, respectiv violul, e vorba doar de câteva ore de sinceritate şi comunicare între două fiinţe care se luptă cu viaţa dar şi cu propria condiţie. Nu e uşor să fii minoritate sexuală, nici chiar în secolul XXl ! Nu este uşor să fii singur/ă nicicând, nici la tinereţe, nici la bătrâneţe.
Actriţa Victoria Cociaş acceptă, nu cu resemnare ci cu fină ironie, provocarea pe care o propune personajul Doamna Lily, de fapt, starea care se instalează odată cu schimbarea prefixului, după, acel 60 plus. Provocarea adusă de bolile care aduc infirmitate, de pildă un reumatism rebel care ţintuieşte la pat, pentru săptămâni, o persoană care, aparent, a fost în plină formă, până la momentul declaşării crizei etc. Actorul George Constantinescu dă viaţă cu multă credibilitate tânărului viguros care suferă de singurătate şi se străduieşte să obţină şi să menţină un job interesant, profesor de dans, la domiciliul elevului, acceptă să fie „închiriat” cu „ora”. Ea e la o vârstă când şi-a cam încheiat „conturile” şi se străduieşte să-şi compeleteze existenţa cu activităţi care o menţin într-o formă aşa zis, normală. În comunitatea din cartier, din cvartalul de locuinţe, Doamna Lily ca văduvă a unui onorabil pastor, are suficiente mijloace pentru a duce un trai decent, are şi prieteni, nu chiar la plural, o singură prietenă şi vecină de scară de care o leagă o tandră şi duioasă afecţiune. Merge singură în excursii, îşi face cumpărăturile îşi poartă cu demnitate secretele dureroase ale tinereţii. Am povestit, nepermis de mult subiectul celor „Şase lecţii de dans în şase săptămâni”, poate, din dorinţa de a sugera spectatorilor modul foarte exact în care au intrat în pielea personajelor cei doi actori, în decorul simplu,clasic pentru o montare în care s-a folosit un minimum de recuzită. O canapea, un telefon fix şi un covor care se rulează sau de strânge ca să devină o scenă ( scenografia Romulus Boicu) pe care, cu o vioiciune şi o graţie bine studiate şi aplicate ( maestrul coregraf este un dansator foarte talentat, Mihai Petre ) Victoria Cociaş şi George Constantinescu se transformă în Doamna Lily şi Michael şi devin, pe nesimţite, un savuros cuplu care se tachinează, îşi dezvăluie partea cea mai frumoasă a sufletului, pătrund, împreună în „le jardin secret” şi …dansează! Dansează cu dexteritate pe ritmuri de cha -cha -cha, foxtrot, swing, vals, tango, twist, dansează, discută, se împrietenesc, se descoperă. În dialogul pe care îl poartă şi care schimbă povestea precum ţinutele lor, care aduc pe scenă „perioade”,”epoci” trecute deja în istorie. Cum să dansezi cha-cha-cha altfel decât înveşmântată într-o rochie stil, croită impecabil? Un duel actoricesc al unor profesionişti care oferă un spectacol plăcut, o mică bijuterie în doi…oferită cu generozitate şi talent tuturor spectatorilor. Ştampila „ sold out” despre care pomeneam la începutul relatării, pune indiscutabil semnul succesului pe montarea „Şase lecţii de dans în şase săptămâni”.
Regizoarea Lavinia Jemna Oltenau declara după premiera din toamna trecută „azi, în jurul nostru, ne ciocnim de aceleaşi probleme: bigotismul, lipsa de comunicare în familii, discriminarea acelora cu orientări sexuale diferite, singurătatea la bătrâneţe, lipsa unor prieteni de suflet, la nevoie… Farmecul acestei piese este că atinge toate aceste elemente sensibile, fără să intre în patetism, păstrând constant şi bine echilibrat limbajul de comedie. Iar dansul devine o metaforă a apropierii între oameni”.
P.S Premiera absolută a piesei „Six Dance Lessons in Six Weeks” a avut loc la Geffen Playhouse în Los Angeles, apoi s-a mutat pe Broadway.
Între timp s-a jucat, cu succes, în peste 24 de ţări. În 2014 a avut loc și premiera filmului „Six Dance Lessons in Six Weeks” cu Gena Rowlands şi Cheyenne Jackson. Richard Alfieri a câştigat de două ori premiul Writers Guild Award şi a fost nominalizat pentru Emmy Award.
