În ziua de 23 septembrie 1859, un bărbat de vreo treizeci de ani, modest îmbrăcat şi cu înfăţişare timidă, se pre­zenta la redacţia ziarului „Clarion” din San Francisco. Intrând în biroul lui Sam Fitch, redactorul-şef, el depuse pe biroul acestuia o hârtie acoperită cu un scris mărunt şi întrebă: Puteţi publica acest comunicat?

Fără să mai aştepte răspuns, el pă­raşi încăperea. Intrigat, redactorul şef îşi aruncă ochii pe foaia de hârtie şi citi cu stupefacţie : „La cererea expresă a marii majorităţi a cetăţenilor State­lor Unite, subsemnatul Joshua Norton mă proclam împărat al Statelor Unite. În virtutea autorităţii cu care sunt în­vestit, ordon reprezentanţilor diferitelor state ale S.U.A. să se adune în sala de concerte din San Francisco, la data de 1 februarie 1860, pentru a aduce legilor noastre toate modificările necesare instaurării noului regim”.

Redactorul-şef publică pro­clamatia lui Norton. Ea stârni, bineîn­teles, o senzaţie enormă. E adevărat că cea mai mare parte a publicului se amuză pe socoteala lui, ceea ce nu îm­piedică însă creşterea vertiginoasă a Tirajului în care era scos ziarul „Cla­rion”: lumea aştepta, nerăbdătoare, noi decrete „imperiale”. Şi aşteptarea nu fu zadarnică.

La câteva săptămâni după prima proclamaţie, Norton I, cum se autointitulase el, emise o a doua, prin care dizolva Con­gresul pentru corupţie şi fraude. Date fiind scandalurile financiare în care erau implicaţi pe atunci numeroşi sena­tori şi membri ai Camerei Reprezentan­ţilor, americanii socotiră că o asemenea măsură – fie ea şi pur platonică – nu era opera unui nebun, iar popularitatea lui Norton crescu.

Încetul cu încetul el deveni una din cele mai pitoreşti figuri de pe coasta Pacificului. Cu ascuţitul lor simţ al profitului, patronii multor întreprinderi îi câştigară bunăvoinţă, pentru a căpăta de la el permisiunea de a-şi pune pe firmă  menţiunea  „Furnizori ai Maiestăţii Sale, Împăratul Norton I.” În schimb, se putu bucura de dreptul de a consuma câte un fel de mâncare de câteva ori pe săptămână în diverse restaurante din San Francisco, fără să plătească.

Dar “domnia” lui Norton se încheie brusc în 1880, când muri datorită unui banal accident: alunecă pe gheaţă şi se lovi la cap. Ziarul “Clarion” anunţă pe prima pagină în limba franceză: “L’Empereur est mort.” La înmormântarea să participă peste 30.000 de persoane

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 + 4 =