Caută
Close this search box.

Aiureli despre reformă

Sunt curioasă să aflu care mai este poziţia lui Klaus Iohannis faţă de aşa zisa reformă din sănătate, după ce mai mulţi oficiali europeni au desfiinţat pur şi simplu aiurelile manageriale de prin agențiile guvernamentale, de contabili de mâna a șaptea, puse pe hârtie şi cât pe ce să devină legi în toată regula.

Spun aceasta pentru că, în urmă cu câțiva ani, preşedintele României îşi exprima cu jumătate de gură sprijinul pentru restructurarea sistemului. Iată că au trebuit să vină câţiva experţi europeni şi să ne lămurească dspre ce este vorba: cu bani puţini nu poţi scădea incidenţa bolilor, nu poţi diminua corupţia, adică nu poţi schimba nimic.

Treaba aceasta, perpetuată confortabil de la un guvern la altul, cu bugetul consolidat, adică colectarea banilor în sacul fără fund al Finanţelor, face să avem cel mai mic buget destinat cheltuielilor pentru sănătate pe cap de locuitor. În plus, nimeni nu mai deschide gura depre PIB-ul dat Sănătăţii, care nu ajunge nici pentru acoperirea proiectele pe hârtie, darmite pentru profilaxie sau plata programelor de sănătate.

Un alt refren preferat al politicienilor este privatizarea eficientă şi masivă, culmea, în vederea creşterii accesului populaţiei la servicii medicale de calitate. Nu ştiu cine îl mai consiliază pe actualul ministru al sănătății, dar recunosc în intervențiile sale sentințe politicianiste, insuficient argumentate, documentate pe genunchi.

Să revenim însă în actualitate. Nu trebuie să fii un profesionist al managementului medical mondial ca să observi ceea ce ştie toată lumea, mai puţin Ministerul Sănătăţii: grosul asistenţei medicale este în sistemul public, tocmai acolo unde se aplică principiul solidarităţii sociale. Peste tot în lume există o grămadă de antreprenori care se uită doar la clădirea în sine a spitalelor, pe care vor să o valorifice. Tocmai de aceea trebuie să existe contracte solide la privatizări, pentru ca accesul populaţiei la serviciile medicale să nu fie blocat. Aşa este probabil la ei, la străini, pentru că la noi lucrurile stau pe dos. Un exemplu relevant este sediul din Otopeni al Institutului Aslan, unde mulţi demnitari visează deja puzderia de vile – nu mai vorbesc că sunt antecedente notabile, acelaşi institut a fost văduvit de Hotelul Flora, un hotel cu propietar acum, unde nu mai vezi dâră de tratamente geriatrice.

Totuşi, ultracentralizarea sistemului este un model unic în Europa, spitalele nu mai sunt independente şi managementul este controlat de Ministerul Sanatatii. Iar ceea ce se întâmplă în cabinetul medicului de familie este subiect de film sovietic, când vezi cum doctorul este transformat în simplu secretar pentru casa de asigurari, ocupându-se de statistici şi rapoarte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri