Un dolce far niente amăgitor, dar riscant, învăluie de câtva timp aventura europeană a integrării, pe care doar accidente de etapă precum Brexitul sau zgomotoasele europarlamentare par să o mai scoată din beatitudinea rutinieră instalată în “Europa birourilor” de la Bruxelles.
Dar Europa Unită se află în fața unor sfidari planetare, care fie că nu sunt percepute ca atare, fie sunt asumate tacit sau reportate sine die de Bruxelles și alte câteva capitale europene. Fapt este că Europa Unită este tot mai puțin funcțională, motorul franco-german e gripat, cei 27+1 sunt dezbinați și – poate la fel de preocupant, dacă nu chiar și mai mult – Europa geopolitică nu are aliați și parteneri siguri în lume. “Bolnavul Europei” este azi Uniunea Europeană.
Cu America președintelui Trump, relațiile sunt tot mai nesigure și mai mercantile, cu Rusia sunt blocate de sancțiunile aplicate din voința Washingtonului, cu China dialogul și conlucrarea sunt mai mult decât prudente în fața ofensivei economice dezlănțuite a Beijingului, apreciată de unii, de fapt, ca o ofensivă politică și strategică. Și, pe niciuna din aceste platforme politico-economico-militare (pentru a nu le spune fronturi), Uniunea Europeană nu are strategii unitare și coerente, clare și explicite. S-a văzut din nou, zilele trecute, în timpul turneului european al președintelui chinez Xi Jinping.
În preajma summitului UE-China din prima decadă a lui aprilie, vizitele liderului chinez în Franța, Italia și Monaco au consolidat poziția în negocieri a Beijingului prin acordul Italiei de participare la proiectul intercontinental de infrastructură O Centură, Un Drum și acordul de 35 miliarde dolari pentru 300 de aeronave Airbus livrate de Franța Chinei. Primul – acord strategic, căci Italia e primul stat din G-7 care aderă la proiectul chinez, al doilea- acord economic de o anvergură rar întâlnită, tentant, dar pentru unii și preocupant, căci face din China protagonist economic “de-al casei” (cum scria un ziarist occidental) în Europa. Însă într-o Europa care nu are strategie față de Noile Drumuri ale Mătăsii, ci politici naționale diferite și chiar divergente, inclusiv în interiorul UE.
Lipsa de strategie și cacofonia politicilor alimentează scenarii uneori de-a dreptul sumbre, dar nu neapărat fanteziste. Ele vizează însuși statutul Europei de mâine. “În noua mare competiție de putere dintre SUA, China și Rusia, Europa a devenit pradă. Apartenența sa politică la un Vest slăbit, diviziunile sale interne, beneficiile sale atractive și o piață de 500 milioane de consumatori o fac țintă ideală” – constata , în termeni aproape cinici, dacă nu masochiști, Sophie Kauffmann, director editorial la “Le Monde” într-un comentariu publicat în “The New York Times”.
Cum trebuie să răspundă Europa sfidării mondiale fără precedent a momentului, când are probleme cu cei trei mari centri de putere care fac acum jocurile în lume fără a ține seama în mod deosebit de interesele Vechiului Continent, fie el integrat sau nu?
Deocamdată, în această primăvară, la ordinea zilei sunt relațiile cu China, “rival sistemic” cum îl numește Bruxellesul și despre care una dintre trompetele cele mai sonore ale Parlamentului European, Guy Verhofstadt, susține că are “un program de politică externă destinat în mod clar extinderii influenței economice și geostrategice a Chinei la scară globală”. Evaluare împărtășită și de președintele francez Macron, dar nu și de majoritatea celorlalte state membre ale UE. Germania are o poziție nuanțată, pentru a nu spune prudentă și rezervată, Italia, Grecia, Portugalia văd în cooperarea cu China o formulă pentru depășirea dificultăților lor economice, iar o serie de state din estul și sudul continentului și-au instituționalizat în format multilateral relațiile cu China prin Grupul 16+1. Cum reacționează China? Cu răbdare și prin negocieri și înțelegeri bilaterale, reafirmând în același timp în mod constant că privilegiază de fapt abordarea multilaterală a problematicii cooperării. Și astfel, organizarea de șantier a proiectului O Centură, Un Drum prinde contururi tot mai precise, pe fondul vacarmului poliglot din Europa Unita.
3 răspunsuri
O analiza remarcabila, scurta dar atat de cuprinzatoare si laconic exprimata, asupra “subiectului mare si dens”, ales. Nu pot decat sa va multumesc cu respect.
“Bolnavul Europei este Uniunea Europeana”.
Titlul articolului aduce in “aria” de examinare (indiferent de nivelul decriptarii) acest “ceva” invaluit de o “aura”, candva parand aproape “eroica”, deschisa “la maxim” dar organizata astazi (precum trupul lui Buddha) in “caste” respectate riguros: brahmanii (Belgia, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda, Germania vestica si ceva mai tarziu Danemarca, Groenlanda, Irlanda, Regatul Unit, Grecia, Portugalia si Spania, cu completari tarzii precum Austria, Finlanda si Suedia), razboinicii (Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia si Slovenia si a mai fost si o tentativa legata de Rusia dar acesta nu a aceptat decat rolul de “asociat” al acestei entitati) si oamenii liberi (Romania si Bulgaria). Mai este o casta a servitorilor catre care “se inghesuie” astazi “bieti amatori” ai “artei conducerii” precum Moldova, Ucraina, Georgia sau “comitate” musulmane rezultate dupa dezmembrarea Iugoslaviei sau a Serbiei. Si mai sunt si cei pe care nu vrei sa-i atingi (paria – macelari, calai, maturatori, gropari), probabil Turcia care de 30 de ani isi asteapta “randul” si putea fi si brahman si razboinic si om liber si servitor (nu cred ca va mai fi) iar daca “va fi” atunci chiar “va fi” si din “paria” va ajunge, cel putin “brahman”. Niciuna dintre aceste organizatii statale nu observa (la un nivel notabil si public) acea “suma a consecintelor etice ale acțiunilor bune sau rele” (karma) care ne poate ajuta pe toti, noi “suflete ratacitoare” sa visam macar Nirvana.
Exista intradevar o boala care a cuprins astazi acest trup european, aproape schimonosit de “friguri” si dureri “musculare”, ca prime “simptome”. Exista un ansamblu de “cauze, conditii si factori” care au generat si au permis aceasta desfasurare:
• cauza, agentul etiologic, “clinic variat” si in functie de “tipul agentului” afectiunea fiind insotita de modificari morfopatologice, unele nesimtomatice precum “amnezia”, altele simtomatic – dureroase precum “durerile de dupa”. Pai cam asta este “cauza” politica: in UE sunt “alesi” oameni care “uita usor” si nici la poligraf nu mai pot rememora acele “momente” repetate in care sunt “educati” de “castele” superioare, ca altitudine.
• complexul de factori preceda sau insoteste actiunea “agentului determinant” intervenind in “modelarea” influentei patogene a “factorului etiologic”. Adica aliantele, “interne” pentru unii dar atat de “externe” si neavenite pentru altii pot genera “stari” care creeaza dorinta de “obiectie”, de “completare”, de “amendare” si care asociaza la originea umana din creierul primar libertatea de nesupunere sau macar cu “carteala” si care pot crea acea “masa critica” necesara “starii finale”, aceea de haos si necoordonare.
• factorii de risc – sunt acele elemente suplimentare pe care le adaugam acelor “factori naturali”, determinanti, in prezenta carora ne-am nascut, precum: lipsa valorilor si a traditiilor, drogurile, fumatul, consumul de alcool sau adrenalina: saritura de pe cladiri, mersul “pe sarma fara “plasa, “cataratul”, sky drive, motociclismul, corida, surfing-ul sau “bungee jumping”. Este cam ce face intreaga “Europa tanara” si este aplaudata animalic, de parca tineretea ar putea fi vreodata vreun garant al vreunei valori sau vreun “element lipsit de risc”. Am vazut in UE prim – ministri tineri (s-au dus) unii mai sunt sau europarlamentari care-si valorizeaza “virilitatea” uitand (sau nestiind) ca trupul este doar “o casa vremelnica a sufletului” care dupa “ultimul mandat” va reintra in “inteligenta colectiva” care ne guverneaza.
• terenul adica “particularitatile” noastre genetice si capacitatea lor “specifica” de reactie la actiunile “factorilor”. Fiecare din cele 27+1 are “terenul” ei iar “Biblia Europei” este una franta (Vechiul Testament a fost scris de cativa indivizi aflati pe trepte diferite de cultura, “Cantarea Deborei a fost “scrisa” de o fetita de 9 ani) de “interventii” care se doresc “sfintite” si “canonizate”, nimic insa din “existenta” ei maculata neputand articula, nu vreun“adevar” comun noua dar nici macar vreo alinare temporala.
[Boala este un eveniment in cursul adaptarii curente. Starea de boala implica un complex de reactii ale “organismului” supus “agentilor” cauzatori. Una dintre cele mai importante caracteristici ale starii de boala consta in afectarea mecanismelor de reglare si coordonare “neuromorala” a functiilor. Deconectarea “mecanismelor de securitate” – esențiale pentru menținerea reacțiilor organismului în limitele eficienței, constituie una dintre sursele principale ale transformării manifestărilor adaptative în fenomene patologice. Pe fondul unei coordonări centrale deficiente, celelalte procese compensatorii devin ele însele o sursă de dificultăți.]
Parca este “Uniunea” de astazi:
Maine:
“Aventura europeana”.
“Aventura europeana”.
Pare asemanatoare unei “revolutii” continentale, legata ombilical in primul rand de ”efectele” caderii URSS si multi – ombilical de caderile de “regimuri” insotite de asa zisele “revolutii” ale statelor din centru si din est.
Asa este cu adevarat, aceste “lucruri” s-au intamplat “de la sine”, fara planuri mucegaite prin sertare, fara planificari “pe picior”, fara “spectrul necrutator” al razboiului “final, al stelelor”, fara dezinformari si atitudini maligne ?
Caderea “cortinei de fier” a “angrenat cu forta ei” masele populare intr-o actiune atat de profesionist gandita,,organizata, derulata si coordonata “aproape la minut” ?
Am trait activ “evenimentul” din tara mea numit “revolutie”, in mijlocul unei populatii timorate, mute, lipsite de “dogmatica” revoltei si de initiativa schimbarii, niste “morti vii” care se adunau ca mustele unde era “lumina” si miros fetid si care nu stiau sa “articuleze” decat sloganuri “susurate” la modul cel mai “impartial” de indivizi fara identitate care (poate) in vreme de “pace” se “ocupa” cu imprastierea de virusi pulmonari prin hoteluri
Ce inseamna o revolutie adevarata? O revolutie adevarata este un sociala, dusa la bun sfarsit de masele populare, impotriva organizarilor statale (mult superioara “rascoalelor”). Revolutia (ca notiune) nu poate fi decat una sociala. Nu avem prea multe exemple notabile de analizat: Revolutia Egipteana (2100 i.Hr. in vremea lui Pepi al II-lea – Klasens, 1968) Revolutia Franceza (1789), Revolutia Chineza (1912), Revolutia Rusa (1917) sau Revolutia Iraniana (1979).
Asta fara a minimiza revolutiile filozofice si culturale din Grecia antica, “perioada Luminilor” sau “revolutia” pasoptista, “energii” eliberate intru dezbaterea diferitelor forme de guvernare a statelor: democratie, oligarhie, monarhie, tiranie (oportunitati si conditionari).
Cel mai bun exemplu (ca si comparatie reala) ramane Revolutia Franceza (fara legatura cu revolutiile burgheze din Olanda si Anglia care aveau un alt “substrat”), demonetizata, iata de “scriiturile” moderne, caracterul ei unic fiind “erodat”, minimizat ca si sens al cauzelor si consecintelor si ajungand pana in final, toata aceasta “inalta intamplare” la un “simplu” proces de “derapaj”. Si asta stiind “foarte bine” ca numai dupa aceasta revolutie “notiunea” a capatat sensurile moderne legate de ruptura cu trecutul si baza pentru drepturile umane fundamentale si pentru vointa “seculara” suprema.
Ciclic, prea multa democratie conduce la tiranie, tirania la oligarhie si oligarhia la democratie. (fara restabilirea armoniei intre familii si natiuni, intre oameni si zei si fara abolirea vechilor “rapoarte”).
Am ajuns sa strigam (precum “dojana” lui Marx in focul revolutiei pasoptiste) “infanterie, cavalerie, artilerie” in loc de “libertate, egalitate, fraternitate” ?
Ma “indoi” cu simplitate si respect precum “arborele” in furtuna sperand ca “de jos” voi vedea lumea mai buna, mai constructiva si mai “simpatica”.
In articol exista cu adevarat “teme” reale si clare care ar trebui sa “framante” mintile acestea pierdute care cred (iata) ca politica si geopolitica se face doar intre prieteni, ca un divertisment, pe twitter sau pe facebook iar in “aulele” auguste reinvie “limbajul de lemn” al “revolutiilor” fara revolutionari si doar cu victime.
Primul PIB (UE) este de departe al doilea mare usuratic al lumii, plin de “regrete” si lipsit de “sperante”, batran dar imbracat prea “tinereste” (comunicare) si cu ratiuni si comportamente ieftine (de gasca), tanar dar instrainat in “sideralul” mortii (asteptate, poate dorite) ca mantuire a “non – colectivului” (simtit), ascuns sub expresii “plate”, mostenite din “cultura” media din deceniile intunecate ale anilor `50.
“Europa unita” se afla intr-o “aventura europeana” pe care nu a mai trait-o.
Pentru orice “om simplu” care ar trebui sa conduca Europa lucrurile s-ar rezuma la educarea (sau macar explicarea in prima lectura a notiunilor de baza, politice, juridice si economice) “partidelor” care s-au aliat cu “companiile” si vor sa creeze “structuri juridice” parazitare care sa “slujeasca” doar interesul “afisat” al companiilor, care pana la urma sunt “sanul lui `Avraam” de unde se “infrupta” si “politicul”.
Dar “legea” ? Chiar mi-as dori ca doamna Kovesi sa ajunga procuror general al UE, aceasta entitate in care notiunea de “coruptie” nu are acceasi “explicatie” ca si in Codul Penal romanesc. Si sa vada ei atunci.
Europa (UE) nu poate avea o politica comuna atat timp cat nu este un stat iar stat nu va fi niciodata (iar aici “readuc discutia” despre “revolutii” si despre “chestii” care au fost gandite “la comun” in acest “spatiu” si nu neaparat pentru “binele uniunii extinse” ci mai degraba doar pentru binele “unora”).
Si-mi vin in minte vorbele lui Gloucester din “Regele Lear”: “cine seamana vant, culege furtuna”.
“Vantul” nu a fost “semanat” neaparat de Europa dar ea s-a lasat “dusa” de “vanturile” transatlantice care i-au “dat gratis scenariile” si i-au cerut doar “sa se jure pe ele” (nu neaparat sa le si citeasca).
Iar vantul bate puternic “din fata” pentru UE de astazi.
Iar furtuna inca nu a inceput sau poate, abia.
Vorbeste ciob de oala sparta. Dupa 30 de ani de democratie autohtona cu cleptocratia fost comunista la putere am ajuns sa fim diagnosticienii vehementi ai Europei. Toate bune daca nu am fi o genertie imbatranita cu radacini in comunism invatata sa linga mana mamei de la Est si sa gandeasca doar la comanda politica.