Paris, Catedrala Notre-Dame, Victor Hugo, un roman, un personaj celebru, un obiectiv turistic, o poveste de viață în cele din urmă…
Cea mai celebră catedrală din Franța și poate din lume, a devenit și mai celebră odată cu romanul lui Victor Hugo, ”Cocoșatul de la Notre-Dame”. Ce s-a crezut peste 150 de ani că a fost rodul imaginației celui mai iubit scriitor francez, s-a dovedit a fi un personaj real, în carne și oase.
O descoperire mai recentă a demonstrat că celebrul clopotar surd și cocoșat, îndrăgostit de frumoasa dansatoare Esmeralda, a existat cu adevărat. Dovada a fost descoperită printre memoriile lui Henry Sibson, un sculptor britanic din secolul 19, care a fost angajat să lucreze la restaurarea catedralei din Paris, în perioada în care Victor Hugo a scris romanul. Documentele au fost găsite într-o casă din Cornwell (Anglia), ulterior fiind achiziționate de Muzeul Tate.
Deși au fost descoperite în 1999, abia în 2010 s-a vorbit public despre aceste dovezi. În aceste memorii, Sibson scria despre unul dintre colegii săi, care potrivit spuselor sale era mai special, având spatele deformat groaznic, motiv pentru care oamenii îl porecliseră ”Le Bossu”, apelativ ce se traduce prin ”cocoșat”.
Victor Hugo a început să scrie romanul în 1828, iar 3 ani mai târziu îl publica. Încă de la apariție, ”Cocoșatul de la Notre-Dame” s-a bucurat de un succes răsunător. În august 2010, Adrian Glew, arhivar la Muzeul Tate, a anunțat public că binecunoscutul personaj Quasimodo a existat și că el lucra la restaurarea catedralei prin anii 1800. Glew a ținut să precizeze că, atât cel care a devenit Quasimodo, cât și scriitorul Victor Hugo, au trăit în același timp și în același oraș.
O mică sculptură a lui Quasimodo a fost anexată pe peretele exterior al transeptei de nord a clădirii pentru a consfinți pentru totdeauna legătura dintre catedrala și personajul lui Victor Hugo.Dintre toate cele 10 clopote din catedrală, toate purtând nume, Quasimodo îndrăgea pe cel numit Emmanuel. Era cel mai mare și cel mai greu și așa este și astăzi. Cântărește aproape 13 tone. Emmanuel răsuna numai la marile sărbători sau în timpul vizitei Papei în Franța.
Se consideră că romanul lui Victor Hugo a salvat, fără nici o îndoială, catedrala Notre-Dame și asta pentru că după apariția lui, mii de turiști au venit să o viziteze. Dar nu numai că au vizitat-o dar și-au exprimat și nemulțumirea față de gradul avansat de degradare a catedralei. Așa au fost nevoite autoritățile să ia măsuri pentru restaurarea obiectivului turistic.
Și în prezent Catedrala Notre-Dame se află pe primul loc în topul celor mai vizitate obiective din Paris, cu peste 13 milioane de turiști anual. Luvru se află abia pe poziția a treia cu peste 8 milioane de turiști. Frumusețea unei catedrale, talentul unui scriitor, drama unui om, ajuns personaj celebru în toată lumea. Aceasta este esența unui obiectiv turistic atât de îndrăgit și vizitat sau uneori visat!
Stephane Urbain este actualul clopotar de la Notre-Dame. El deține funcția de șef sacristain și printre alte îndatoriri o are și pe cea de a controla sunetul clopotelor. Acestea sunt în prezent conectate la un sistem electronic computerizat.
Se pare că nu a fost personaj sau roman mai popularizat ca cel realizat de Victor Hugo. Cocoșatul de la Notre-Dame a cunoscut cele mai multe adaptări și ecranizări. După roman s-au făcut filme, piese de teatru, opere, un balet, documentare, jocuri, desene animate, picturi, sculpturi, chiar și jucării.
Juliette Drouet, una dintre actrițele care au interpretat pe scenă rolul Esmeraldei, a devenit amanta scriitorului, Victor Hugo, rămânând cu el până la sfârșitul vieții, fiind acceptată chiar de soția acestuia!
Victor Hugo (1802 – 1885)
Când a murit Victor Hugo, între 2 si 3 milioane de oameni l-au însoțit în drumul către Pantheon. Deși ceruse o ceremonie simplă și discretă, funeraliile s-au transformat într-o adevărată procesiune. Mii de oameni și-au petrecut noaptea în jurul Arcului de Triumf, în speranța de a vedea cortegiul celui mai mare scriitor francez, autorul romanelor Mizerabilii și Cocoșatul de la Notre-Dame
”Nu-mi privi chipul, tânără fată, privește-mi inima. Adesea inima flăcăului frumos e slută; există inimi care nu păstrează dragostea„
Quasimodo
