USR-PLUS a mințit și a manipulat electoratul timp de mai multe săptămâni că vor aduce oameni „noi” în politica românească, dar au sfârșit prin a se alătura vechilor politicienilor care au dominat scena politică românească, alături de fostul PDL.
Cristian Preda, cunoscut mai mult ca fiind din gașca de „intelectuali ai lui Băsescu”, s-a alăturat în ianuarie 2019 partidului PLUS, explicând că a primit inviția de la Dacian Cioloș. Pe lângă faptul că n-are nicio realizare în cariera sa politică și la Bruxelles s-a remarcat când a atacat România, deși el susține că a votat-o pe Kovesi pentru funcția de procuror general european, vine în PLUS pentru a distruge imaginea partidului, arată publicația PSNews.ro
PLUS a ales să se dezvolte apelând la un traseist ca Preda care a plecat din partid în partid, și, mai grav decât orice, Preda rămâne apropiatul penalei Elena Udrea.
Cronologie:
UTC și afinitățile pentru PCR
Carieră politică a lui Cristian Preda începe cum nu se poate mai prost și, potrivit declarațiilor apărute în presă, acesta s-a alăturat UTC-ului încă din timpul studenției. Un lucru știut de toți liderii politici din România, amintit zilele trecute și de către Eugen Tomac. Așa cum era moda vremurilor respective, a jucat rolul de ideolog al PartiduluI Comunist Român.
Omul lui Emil Constantinescu
Pentru câteva luni, în 1999 a deținut funcția de consilier prezidențial al lui Emil Constantinescu și a colaborat cu CDR.
PNL
Cristian Preda și-a schimbat rapid orientările politice și s-a afirmat ca liberal. Nu întâmplător îl găsim pe lângă PNL, alături de Guvernul Tăriceanu. În 2005 se bucură de funcția de secretar de stat pentru Francofonie în MAE, iar în 2007 ajunge consilier prezidențial pentru Educație și Cercetare.
În acea perioadă, Preda juca teatrul pe care l-a jucat și Cioloș. Se credea tehnocrat și aștepta să se roage partidele de el.
PDL, pe cai mari
Din 2009, alături de PDL, Preda a fost pe cai mari. Este cea mai importantă perioadă a carierei sale politice. S-a remarcat în partid prin scandalurile cu diferiți membri sau prieteniile cu alții.
Imediat după intrarea în partid, a avut numai cuvinte de laudă pentru Traian Băsescu, Emil Boc sau Elena Udrea. N-a ezitat nicio clipă să le cânte în strună celor trei, iar astfel și-a asigurat locul 4 pe lista PDL pentru alegerile europarlamentare din 2009. Timp de 5 ani a fost europarlamentar, dar a rămas ancorat în politica românească cu numeroase conflicte.
Să ne amintim, totuși, cum îl ridica în slăvi pe Emil Boc și Guvernul PDL, adică acel guvern care a aruncat România într-o criză economică profundă, cu consecințele arhicunoscute.
„Programul nostru politic e convingător. (…) Economia de piață ca modalitate de depășire a crizei, solidaritatea”, a spus Preda în fața colegilor săi. Ceea ce a uitat Preda să spună, este detaliul important că Guvernul Boc era la conducere pentru că beneficia de sprijinul penalului Gabriel Oprea.
La alegerile pentru șefia PDL București, din 2010, Cristian Preda a ridicat-o în slăvi pe infractoarea Elena Udrea, care a și câștigat scaunul de șefă în capitală a pedeliștilor. Despre Udrea, europarlamentarul PLUS a avut numai cuvinte de laudă, spunând, în 2010, că aceasta ar fi un om cu „credibilitate”. Tot materialul video poate fi ascultat aici (click).
Forța Civică
După experiența din PDL, a fugit repede în Forța Civică unde visa că Mihai Răzvan Ungureanu, premierul cu cel mai scurt mandat, să candideze la alegerile prezidențiale din 2014. MRU, fost șef SIE, premier, iarăși șef SIE, fost șef SIE.
PMP pentru un nou mandat de europarlamentar
Cristian Preda, la fel ca în 2009, și-a protejat interesul și a alergat în PMP pentru un nou mandat de europarlamentar, în partidul condus de Traian Băsescu. Însă, cum altfel putea să înceapă povestea lui în Mișcarea Populară, dacă nu la braț cu Elena Udrea, cu care defila în campania electorală pentru europarlamentarele din 2014, când alerga după un nou mandat.
PLUS sau MINUS
Dacian Cioloș s-a folosit de traseistul Cristian Preda, apropiatul infractoarei Elena Udrea, pentru ca partidul PLUS să aibă observatori la alegerile europarlamentare. Mai pe românește, scopul scuză mijloacele. Dar Cioloș arată că face exact ceea ce face și PSD, neavând demnitatea să se delimiteze de politicienii „vechi” care au garantat ca infractorii să ajungă la conducerea țării.
Denigrarea României în Parlamentul European
În 2017, Cristian Preda a mers în Parlamentul European și a cerut suspendarea dreptului de vot al reprezentanților Guvernului român în Consiliul Uniunii Europene. Un gest care este contrar intereselor naționale, un atac direct la adresa României și la imaginea statului român.
Un răspuns
Multumesc pentru articol.
„O, quam cito transit gloria mundi” (Imitatio Cristi – Thomas a Kempis).
Politica internationala „si-a iesit din minti”,
oamenii voteaza „clisee” (urechea „cerului” nu-i mai aude),
urmasii „ogarilor” castrati si-au facut birouri si „manuale de identitate”,
adevarul a ajuns o erezie iar minciuna (ca o ceata) nu mai este vizibila nici-unui ochi tanar,
statele se inghesuie, cu „cartela” in mana la „coada” ultima unde se vinde „la oferta” „sangele national” (chinul, painea congelata si pachetul de margarina din frigider, lacrimile, copiii tristi si lipsiti de zambet, aspiratiile, erodarea „nevoii” de schimbare palpabila si etatizarea spiritelor in „canoane” stabilite de „politici corecte”, autoreprimarea „starii intermediare”, aneantizarea „din mers” si moartea clinica emotionala), natiunea si „crezul” ei unic,
iar oamenii „marcati” isi etaleaza „ofertele” anacronice (lipsite de transcendenta din rutina zilnica, dragostea, profunzimea relatiilor) maculate in frustrarea aproape maligna generata de „renuntarea” la perceptele la care, candva au aderat.
Moralitatea.
Moralitatea nu a fost „preluata” de religie ci a fost inca un „panou publicitar” revelat in mersul din ce in ce mai rapid al „bicicletei” omenirii, tocmai pentru ca (chiar si in fuga) sa poti „prinde” esenta ce leaga moralitatea de principii, cautare spirituala si sentimente.
Libertatea.
Nici o „disciplina” la care adera un individ nu-i va oferi libertate, dimpotriva. De asemenea, apartenenta la un „grup” este chiar si mai „coroziva” pentru libertatea lui. In realitatea aproape neinteleasa astazi, libertatea este o traire spirituala eminamente individuala, „sui generis” iar ea exista doar acolo unde exista o „distantare clara” intre individ si „grupul” la care adera, mai mult sau mai putin „interesat”.
Nu cunosc vreo „asociere interesata” (politica, economica, militara) care sa „patrunda” pluralismul uman pana la nivelul individului iar nevoia „umana” de aderare la „ceva”, exprima lipsa de idei si determinare personala, nevoia de sclavie intelectuala si de „modele” de urmat si nevoia de a „delega” responsabilitatile individuale grupului sau „entitatii generale” careia i s-a „supus”.
Autoritatea.
Autoritatea este in primul rand cea a celor care ne-au nascut, a lui Dumnezeu si a marilor „momente” care au ridicat cultura, viata publica si legea la un nivel care sa prezerve pe mai departe existenta individuala. Deasupra lor, nici o entitate vremelnica nu se poate constitui in element „autoritar”, deasupra individului.
Supunerea.
„Si le sadeam supunerea in inimi si le starneam furtuni de osanale, chiar cand stateam cu regele alaturi”.
Supunerea este un comportament (ma refer la cel uman) atat transcendental dar si unul „educat” si reprezinta raspunsul „total” al nevoii umane de „sigur” si „predictibil” in antagonismul genetic al lobilor frontali si in contrapondere cu „anarhia” din creierul „arhaic” al lobilor parietali.
Supunerea este insa lipsita de satisfactie si fericire individuala.
Ipocrizia.
Ipocrizia are la baza notiuni precum „firea si nelinistea umana” „autoritatea” si „supunerea” si se manifesta in crize individuale, la nivel de constiinta contradictorie, spiritualitate „aurita”, fals, neimplinire si neputinta.
Amurgul „zeilor”.