Paștele este asociat cu primăvara, iar retrezirea naturii la viață simbolizează noua viață pe care creștinii au câștigat-o prin crucificarea și Învierea lui Isus. Sărbătoarea Învierii Domnului este indicată în limba română prin cuvântul „Paști” întrebuințat de obicei la plural, care este de origine ebraică. La evrei cuvântul Pascha (pesah) însemna trecere și era moștenit de aceștia de la egipteni. Sărbătoarea coincidea cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvara. Termenul ebraic a trecut în vocabularul creștin pe motivul că evenimentele istorice care sunt comemorate de această sărbătoare, adică patimile, moartea și învierea Domnului, au coincis cu Paștele iudaice din acel an.
”Termenul nu implică o identitate a Paștelor creștine cu cele evreiești, ci numai o înrudire terminologica și cronologică dintre ele. Se pare că până în secolul al V-lea termenul de „Paștele” indică mai ales patimile și moartea Domnului și nu atât serbarea învierii Lui”, scrie părintele Aruppala Gheevarghis.
Sărbătoarea Paștelui începe cu Duminica Floriilor, ziua când se serbează întoarcerea lui Hristos în Ierusalim. Începând din această zi oamenii își amenajează grădinile, în ziua de duminică dimineață ei pleacă la biserici cu crenguțe de salcie – simbol al fertilității, vieții, ca mai apoi să le agațe la streșinile caselor. În unele locuri, de ziua Floriilor oamenii își scoteau mărțișorul pus în piept în luna martie și îl agățau de un pom roditor. Dacă pomul rodea din abundență atunci aveai parte de un an bogat. Vinerea este Ziua Răstignirii lui Hristos, cea mai mare zi de post. Se zice că ziua de vineri este o zi fără noroc. În această zi nu se practică munci grele de cultivarea pământului, nu se aprindea focul în sobă și nu se cocea pâinea. Sâmbăta clopotele bisericii își reiau dangătul. Cel mai important moment e sfințirea apei. Următoarea zi importantă din ajunul Peștelui este joi. În această zi clopotele bisericii încetează să mai bată. În ultima zi de joi a postului se înroșesc ouăle.
În seara zilei de sâmbătă, familiile merg la biserică pentru a asculta slujba Învierii și a lua lumină de la lumânările preoților. Cu aceste lumânări aprinse ei vor reveni în case și vor aprinde candela. Bunicii spun că lumânarea nu trebuie să se stingă pe tot parcursul drumului. Odată ajunși acasă, în familie, vor ciocni ouă vopsite zicând „Hristos a Înviat” primind răspunsul „Adevărat a Înviat”. În ziua Paștelui dimineața oamenii obișnuiesc să pună ouă roșii în apa și să se spele din aceasta pentru a se proteja de boli. În alte zone se pun ouă albe și bani.
De Paști se mănâncă, tradițional, ouă vopsite, friptură de miel și pască. Mielul – este considerat simbolul lui Hristos, ouăle simbolul Divinității care fiind ciocnite de Paști sunt sacrificate.
Toate slujbele din timpul cât durează această sărbătoare, utrenie, vecernie, pavecernița, miezonoptica, ceasurile, precum și sfânta liturghie, se fac după un tipic special. Sărbătoarea Paștilor implică un complex întreg de slujbe ce se desfășoară pe o lungă perioadă a anului bisericesc, căci, de această serbare sunt legate mai multe alte praznice. Paștile sunt precedate de un timp îndelungat de post, timp stabilit pentru pregătirea credincioșilor pentru marele praznic al învierii.
În Biserica Ortodoxă Română, slujba Învierii se desfășoară după următorul tipic: începutul se face sâmbăta, la orele 23:45, când se sting toate luminile, iar preotul iese prin sfintele uși cu o lumânare aprinsă de la candela de la Sfânta Cruce și spune de trei ori „Veniți de primiți lumina”. La acest îndemn, toți credincioșii iau lumina de la preot și ies în fața bisericii, unde este așezată o masă pe care stau Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și două sfeșnice cu lumânări aprinse. Odinioară, slujba începea mai devreme și ținea tot cursul nopții.
În Biserica Romano-Catolică, slujba legată de învierea Domnului ocupă toată noaptea de sâmbăta spre duminică. Această slujbă începe la ora 22,30, și constă din următoarele etape: binecuvântarea focului nou, care se face în afară de biserică; binecuvântarea candelei pascale, care reprezintă simbolul lui Hristos; intrarea în biserică, în care nu este aprinsă nici o lumină, cu candela pascală aprinsă, purtată de către diacon.
Povestea Iepurașului de Paști, aducător de oua roșii, își are originile pe meleaguri germane, iepurașul simbolizând fertilitatea. Desigur, iepurașul de Paști este un mit. În legendă, acesta aduce coșuri pline cu ouă colorate, dulciuri și jucării la casele de copii în noaptea de dinainte de Paște. Simbolul iepurașului există din vremea festivalurilor păgâne dedicate zeiței Eastre – zeița Lunii. Legenda spune că Eastre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp și, pentru a o salva de la moarte, zeița a transformat-o într-o iepuroaică care făcea ouă. Pentru a-i mulțumi binefăcătoarei sale, iepuroaica a început să decoreze ouăle făcute, dăruindu-i-le zeiței. Din această legendă s-a născut tradiția ca iepurașul să aducă daruri copiilor de Paști – dacă au fost buni, cuminți, Iepurele Magic le va aduce un coș plin cu dulciuri.
Folclorul conservă mai multe legende creștine care explică de ce se înroșesc ouăle de Paște și de ce ele au devenit simbolul sărbătorii învierii Domnului. Cea mai răspândită relatează că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a pus coșul cu ouă lângă cruce și acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Isus. Domnul, văzând că ouăle s-au înroșit, a spus celor de față: „De acum înainte să faceți și voi ouă roșii și împestrițate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am făcut si eu astăzi”.
Pasca si mielul reprezintă simboluri pascale. Gospodinele coc, o singură dată pe an, de Sfintele Paști, pasca. Aceasta are o formă rotundă, pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Având la mijloc o cruce, pasca este împodobită pe margini cu aluat împletit. Mielul îl simbolizează chiar pe Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru păcatele lumii și a murit pe cruce ca un miel nevinovat. Mielul este simbolul lui Isus în întreaga tradiție creștină. Rugăciunile pentru binecuvântarea mieilor datează din secolul al VII-lea. Ulterior, mielul fript a devenit un fel principal pe masa de Paște a tuturor creștinilor.
„Mielul pascal îl simbolizează pe fiul lui Dumnezeu întrupat, pregătit pentru jertfă. Din acest motiv, iudeii păstrează sărbătoarea și jertfirea mielului pascal până la venirea Mântuitorului Hristos. Mielul pascal trebuia să fie primul miel născut, fără prihana și fără defect. Semnifică blândețe, curăție, desăvârșire”, spunea părintele Vasile Gavrilă.
