Deși trollingul acaparează campania electorală la europarlamentare și văd sloganuri pe linie a cărui temă liniară se rezumă la un patriotism deșănțat, pînă acum niciun partid nu a abordat problema serioasă a României: combaterea sărăciei.

Metafora recesiunii este vehiculată tot mai des. Chiar dacă săracii se înmulţesc pe zi ce trece, iar puterea de cumpărare este în continuă scădere, ne imaginăm diferite conspiraţii politice şi economice.

În realitate, noi trăim o criză permanentă de 25 de ani încoace, care ne transpune adesea în pioni ai lumilor civilizate de aiurea. Dar cum nebunia este constanta spaţiului mioritic, nimic de zis. Să fim ca ei, dar să facem ca noi.

Bine, de acord, suntem săracii Europei. Însă dacă privim puţin în urma istoriei moderne, vedem că prosperitatea îşi poate pune amprenta pe acest popor fabulos. Observăm că este vorba doar de viziune. Sau de perspectivă economică. Toată lumea vorbeşte de atragerea investiţiilor  străine. Cu orice preţ, ne axăm pe investitori. Sigur, pe hârtie, arată foarte bine. În plus, spijinim formarea capitalului autohton. Excelent, doar că practica omoară teoria.

Avem nevoie de condiţii şi avantaje fiscale net superioare vecinilor noştri. Credeţi-mă, nu mă refer la Bulgaria. Ca piaţă de desfacere, suntem a doua ţară din Europa după Polonia. În consecinţă, putem fi atractivi numai dacă suntem darnici: deci cota de impozitare nu poate fi egală sau mai mică decât  a lor. Prin urmare, musai trebuie reduse taxele dacă vrem să intrăm în rândul lumii. Atragerea de contribuabili poate deveni un fapt în sine aplicând una dintre regulile de bun simţ ale unei economii de piaţă funcţională pe termen lung.

Întrebarea care se pune este una crucială: vom avea sărăcie la toate nivelurile, chiar şi acolo unde statisticile nu au ajuns încă, în aşa zisa economie subterană? Cu alte cuvine, nu plăteşti impozitele la stat, când autorităţile îţi permit, dar puterea de cumpărare scade dramatic. Dacă şi în zona gri se instaurează recesiunea, apeşi pe butonul de alarmă al politicului şi… Statul de facto nu mai are resurse să plătească deconturile electorale ale celor 11 milioane de ajutoraţi social şi nici fonduri de pensii, pentru care, în disperare, am recurs la împrumuturi străine. Dar tăierile directe sau indirecte de venituri – salarii sau pensii, creşterile de preţuri, majorarea necontenită a utilităților, creditele înrobitoare, traiul din importul excesiv de alimente vor aduce românii la statutul de sărăcie perfectă în 2019.

Măsurile pe care Guvernul ar putea să le ia în 2019, antrenate de presiunea alegerilor electorale, ar putea avea consecinţe dintre cele mai nefaste asupra indicatorilor macroeconomici importanţi ai României. Însă mai întâi de toate speranţa că vom avea în ce investi. Altfel apocalipsa va fi una dâmboviţeană, de neuitat pentru ani mulţi. Culmea e că actuala putere cerşeşte înţelegere şi dă vina pe opoziţie. Sigur, are pe cine. De remarcat că toţi liderii politici importanţi se află în campanie electorală. Au mai rămas câțiva de care a avut grijă DNA-ul și își fac griji pentru propria libertate, de aici graba de a controla, ca pe vremuri, justiția.

În condiţiile date, cu o campanie susţinută, s-ar putea ca toate gafele notabile să fie adulate de populaţie şi atunci vom asista la perpetuarea unei agonii fără precedent istoric, având drept rezultat falimentul economiei românești.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

6 + 8 =