Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena, sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox pe 21 mai.

Patriarhul Daniel va oficia slujba Sfintei Liturghii la Altarul de vară al Catedralei Patriarhale, împreună cu ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Părintele Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Părintele Visarion, Episcopul Tulcii,
Părintele Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei și Locțiitor de Episcop al Daciei Felix, Părintele Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal,Părintele Ieronim Sinaitul,  Episcop vicar patriarhal şi cu Părintele Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, potrivit basilica.ro.

Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena erau de neam roman şi prin ei, spune arhimandritul Ilie Cleopa, Dumnezeu a adus libertate religioasă în lume, a slăbit păgânismul şi idolatria şi a întărit Biserica şi credinţa creştină pe pământ.

Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337) s-a născut în cetatea Naissus (astăzi, Niş, în Serbia), din provincia romană Moesia Superior. Tatăl său, Constanţiu Chlor, care la acea vreme era general, a ajuns mai târziu la conducerea imperiului cu titlul de „cezar”, iar cu un an înaintea morţii sale a preluat titlul de „august”.

După moartea acestuia, în anul 306, armata l-a proclamat drept „august” pe Constantin (306-337).

Confruntarea pe care Constantin cel Mare a avut-o în octombrie 312, cu fiul fostului împărat Maximian, Maxenţiu, care stăpânea Roma, la Pons Milvius (Podul Vulturului) a marcat convertirea sa la creştinism. În acest loc, împăratul Constantin a văzut pe cer, ziua în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui, cu inscripţia: „Întru aceasta vei învinge”.

Împăratul cât şi oamenii săi, comandanţi şi soldaţi care văzuseră minunea, au fost destul de tulburaţi şi înfricoşaţi. Noaptea însă, în timpul somnului, i s-a arătat Iisus Hristos cu semnul crucii, pe care-l văzuse ziua pe cer, cerându-i să-l pună pe steagurile soldaţilor, spre a-i servi drept semn protector în lupte.

Bătălia de-a doua zi a fost câştigată de Constantin care a intrat biruitor în Roma, iar Maxenţiu s-a înecat în apele Tibrului.

Un an mai târziu (313), Constantin a emis Edictul de la Mediolanum (Milan), prima recunoaştere oficială a creştinismului, prin care se punea capăt persecuţiilor împotriva creştinilor şi se garanta libertatea credinţei şi a cultului.

Din anul 324, Constantin a rămas singur la conducerea Imperiului Roman, poziţie pe care şi-a menţinut-o până la sfârşitul vieţii (337).

În această perioadă, Biserica a cunoscut o mare înflorire pe tot întinsul imperiului.

Mama sa, Sfânta Elena, a fost ataşată mult de valorile religiei creştine. Prin râvna ei pentru descoperirea relicvelor sfinte a fost descoperit locul Golgotei şi s-a găsit lemnul crucii pe care a fost răstignit Hristos. Sfânta împărăteasă Elena a ridicat lăcaşuri de închinare pentru creştini atât la Ierusalim, cât şi la alte locuri sfinte. Mai întâi însă a dorit să se zidească, la Ierusalim, Biserica Învierii, construită deasupra Sfântului Mormânt.

Pentru marea contribuţie la răspândirea şi înflorirea creştinismului, Constantin şi mama sa, Elena, au fost trecuţi de Biserica Ortodoxă în rândul sfinţilor şi sunt socotiţi „întocmai cu apostolii”. (sursa: Agerpres, vol. „Vieţile Sfinţilor”; „Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, 1996)

FOTO: Crestin Ortodox

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 + 2 =