În agitația, tensiunea și confuzia politică și preelectorală europeană și românească a momentului, summitul UE de la Sibiu a oferit imaginea unei reuniuni europene multilaterale (aproape) ireproșabil concepută și finalizată (ce mai contează încă o dihonie între un președinte și un premier?).Totul a decurs ca în cea mai bună dintre Europe.
Prima reuniune la vârf a Europei Unite fără Marea Britanie (subiect tabu la Sibiu) a fost și informală (fără o ordine de zi prestabilită), și simbolică (pentru a lansa formula UE 28-1), și de lucru (înaintea euroalegerilor și mai ales pentru a preselecta viitorii lideri ai “Europei birourilor” de la Bruxelles), și protocolară sau chiar rutinieră (căci în fiecare stat care deține președinția rotativă a UE are loc un asemenea tip de reuniune).
Conclavul european de la Sibiu n-a oferit nici surprize, nici stridențe (sau oricum, ele au rămas neștiute de presă). Și Decalogul “de bune intenții”, cum l-a numit corespondentul lui Radio France International, produs de experți și unanim convenit mulțumește pe toată lumea și are valabilitate egală oriunde și oricând. O imagine și o proiecție de viitor mai idilice pentru Europa și UE n-ar putea compune niciun maestru al cuvântului, o consemnare mai puțin intruzivă a marilor probleme ale momentului nu i-ar reuși nici celei mai versate echipe de diplomați.
Decalogul de la Sibiu este de fapt elementul cel mai liniștitor al momentului european de la poalele Carpaților. Citim aici că “Uniunea de astăzi este mai puternică decât cea de ieri” și ni se detaliaza de ce: există “o singură Europa”, “soluții comune”, “înțelegere și respect”, “principiul echității”, “mijloace potrivit ambițiilor”, “viitorul următoarelor generații”. “puterea pașnică și puterea coercitivă”, “lider mondial responsabil”etc. E drept că în relatarea sa, agenția de presă Bloomberg explică punct cu punct vulnerabilitatea textului consensual de la Sibiu, dar o minimă decență ne oprește de la comentarii malițioase asupra documentului de la Sibiu (care oricum poate figura ca un anume model în “viitorul “Ghid de buzunar al diplomatului european”).
Comentariile internaționale asupra reuniunii, câte au fost, au alunecat în mare parte pe latura condescendentă, mai mult sau mai puțin ironică, a abordării, de la Bloomberg, BBC și RFI până la ziare de arie națională, dar ca țară gazdă a evenimentului să-l salutăm ca ultim prilej de respiro în cadru general european al șefilor de stat și de guvern ai UE. Agenda europeană ce urmează e deosebit de încărcată și tensionată, începând cu europarlamentarele, alegeri naționale în state membre, coeziunea, identitatea, imigrația, apărarea europeană, comerțul exterior, politica agricolă comună, relațiile cu SUA, cu China, cu Rusia, euroscepticismul și, cele mai presante pentru moment, populismul și Brexitul.
Și toate acestea într-un an când trebuie recompus echilibrul de forțe în viitorul Parlament European, convenit/numit/ales noul președinte al Comisiei Europene și comisarii europeni, ales viitorul președinte al Consiliului European și numit viitorul președinte al Băncii Centrale Europene. Iar până la sfârșitul lui 2019 ar trebui elaborate și bugetul european pe anii 2021-2027, cu repartiția fondurilor sale între politica agricolă comună, migrația, cercetarea, tineretul, apărarea, modificările climatice, coeziunea etc.
Nu știu dacă între legile lui Murphy este și una conform căreia dacă e cineva care are probleme grele de rezolvat, aceste probleme sunt în mod obligatoriu și multe, simultane și toate de primă urgență. Dar Murphy nu era cetățean al Europei Unite. Si legile lui nu fac parte din acqui-ul comunitar.
5 răspunsuri
Imi place „spiritul” articolului si-l respect.
In mod intamplator (si fara a-mi putea exercita optiunea), in saptamana aceasta importanta (care tocmai trece), am lipsit de la Sibiu si nu am putut avea o „intalnire nemijlocita” cu „evenimentul” si nu am putut „observa” in mod direct „miscarea”, „gesturile”, „sunetele” si „inspiratia” „momentelor” ce au „guvernat” aceasta intalnire „de pace si incredere”. Saptamanile viitoare le voi petrece insa acolo, in Sibiu si voi incerca sa inteleg „efectul” acestor „raze” asupra mintilor „scrutatoare” si asupra sufletelor „frumoase” (in sens modern) ale colegilor mei.
Astazi (sunt inca la Bucuresti insa) si abordarea mea va trebui „a fi” una „mai analitica” prin „punctarea” unor (doar) intrebari sau sensuri izvorate (ce-i drept) din „insanitatea de spirit” care-mi „supervizeaza” „vederea” si „reflexele cognitive” (aproape ratiune) dar care „nespuse” pot crea in ceea ce a mai ramas din „minte”, „controverse” ce pot „echilibra” acest imens „dezechilibru” care este „lumea mea” si care-mi ofera (inca) „satisfactia”, indoielnica dar perena, a „libertatii”.
Inteleg ca la Sibiu a fost un „festin” informal de „idei”, de „lucrare” comuna si de „afirmare”, care poate fi „plasat” (post factum) intr-o simbolistica „doctrinara”, asemeni unui Conciliu in care elementele (cel putin cele de baza) ce compun „doctrina” trebuie sa fie puse „in acord” si sa fie respectate de toate „bisericile” (unele certarete), pana la momentul (ordinar sau extraordinar) al unui nou Conciliu. Si asta pentru „legislatie”. Dumneavoastra l-ati numit „Conclav” si cred ca este mult mai aproape de realitatea „evidenta” a acestei „intalniri”, care pe langa valentele „reafirmarii” (este clar o reafirmare), „doctrinare” de fapt, in acest „Conclav”, „cardinalii” si-au votat „papii”. Adica a fost o intalnire pur politica.
„Decalogul” de „bune intentii” este o justificare (formala de aceasta data) adresata (in primul rand) „necesitatii” ei si, de ce nu, „utilitatii”. In al doilea rand sunt aici „canonizate” „pasaje” noi, precum „punctul” sapte al acestui document dar renunt acum (acestea vor face obiectul unei „analize” punctuale).
Inainte de a intra in aceasta „incercare” am si eu macar o intrebare sau doua. Doua.
Prima intrebare: De ce Sibiu?
Are legatura cu „locatia” de „mirean” dar si de crestin catolic a presedintelui actual al Romaniei?
Citez din „Ora de Sibiu”, editia de astazi, care preia un articol din 7 mai aflat sub semnatura d-nei Izabela Paulescu.
„Primul” care raspunde, consulul Germaniei, Hans E. Tischler a „explicat”: „E foarte important că Summitul va avea loc aici, la Sibiu. Evenimentul va statua semnale foarte importante de solidaritate, va schiţa viziuni noi pentru viitor, care implică un angajament important din partea tuturor celor implicaţi la întâlnire”.
Adica „semnalele”, „viziunile” si „angajamentele” nu ar fi fost aceleasi daca ele ar fi fost transmise lumii din capitala acestei tari, Romania, care (ea) detine pentru o jumatate de an presedintia rotativa a UE?
Al doilea care raspunde este „Sibiul” (sau aceasta doamna) dar vocea este tot a consulului german: „Am fost aleşi pentru că ne înţelegem bine de sute de ani cu toate etniile” si „explica” si „el”: ”foarte important că evenimentul are loc într-un oraş ca Sibiul, cu o foarte mare tradiţie, în care mereu au trăit laolaltă diferite popoare, diferite naţiuni în pace şi este un context foarte bun pentru schimburi de păreri şi opinii importante.”
Ce „etnii” importante au trait in Sibiu (din timpuri istorice) in afara romanilor, sasilor, ungurilor si tiganilor (referinta este una istorica, adica nu existau „rromi”)? Domnule consul, stiti ca inainte de 1989 orasul cu cea mai mare etnie maghiara din Romania era Bucurestiul? De tigani nici nu mai vorbim iar in acest oras romanii (fiind in tara lor) nu au putut fi considerati niciodata o „etnie” ci un popor? Despre ce „etnii” vorbiti d-voastra astazi, d-le consul? Si cine „ne-a ales”?
Al treilea care raspunde (cum era de asteptat) este tot acest consul german: „Romania nu este doar Bucuresti” si-si continua „justificarea”: „Transilvania este rezultat al bunei convieţuiri peste secole a diferitelor grupuri etnice. Aici s-a desfăşurat atâta timp, cu succes, un bun comerţ, au avut loc schimburi de experienţă, la diferite nivele. Sibiul este deci un bun exemplu din multe puncte de vedere, ca oraş. La Summit este ocazia de a strânge la un loc şi a favoriza un schimb de experienţă şi de păreri, aşa cum o facem şi noi, de exemplu, acum. România nu este doar Bucureşti şi are şi oraşe atât de frumoase ca Sibiul şi de aceea este cu siguranţă un loc foarte bun pentru desfăşurarea acestui important eveniment”
Domnule consul, sa va „traduc” in germana: Acest „summit”, acest „eveniment” este unul eminamente politic. El nu are legatura cu „convietuirea, comertul sau schimbul de experienta”, el are legatura cu reprezentativitatea acestei natii care este Romania iar institutiile care-i conduc destinele se afla in capitala acestei tari, adica la Bucuresti. Iar daca ne referim strict la valoarea „colaborarii” interetnice „convietuirea, comertul sau schimbul de experienta” (scuzati repetitia), credeti ca Sibiul se claseaza inaintea Bucurestiului, Iasului, Clujului sau Timisoarei? Sa inteleg ca, eminamente politic (scuzati iarasi repetitia) Germania nu este doar Berlin? Adica un eveniment de aceasta anvergura ar putea fi organizat in Germania in vreun orasel din landul Bavaria?
Ma opresc, din respect pentru autorul articolului si „spiritul pozitiv” pe care a dorit sa-l insufle in randurile lui.
A doua intrebare (retorica): De ce ziua Europei este pe 9 mai? Sa nu-mi spuneti ca ziua de 8 mai (o zi cu mult mai inalte semnificatii) era in „weekend”. Nu este o zi „cam aglomerata” pe axa Moscova – Berlin – Viena – Roma – Istambul”?
Multumesc pentru articol. Voi continua maine cu „Decalogul”.
O realizare atat de importanta, cum este deja dar mai ales cum se doreste in viitor UE (ca entitate abstracta), necesita „punerea in practica reala” a acestor angajamente care exprima „spiritul” acestei intalniri. Enunturile acestora sunt indeajuns de „generaliste” ca si cuprindere, sensuri si domenii de actiune si destul de dificil de analizat, „intelesurile” fiind usor de „deturnat” iar „concluziile reale” greu de „tras”.
O afirmatie generala reclama lipsa de referiri punctuale la tratate, in acest document.
Punctul 1: „O singura Europa – de la est la vest și de la nord la sud. În urmă cu treizeci de ani, milioane de oameni s-au luptat pentru unitate și pentru a fi liberi și au doborât Cortina de fier care a împărțit Europa în două timp de mai multe decenii. Nu vom lăsa loc de diviziuni care vin în contra interesului nostru colectiv.”
Granitele geografice ale Europei nu coincid cu aceasta afirmatie si pe „cale de consecinta” afirmatia „nu se sustine”. In realitate exista (geografic, politic, militar, economic si social) doua, iata chiar trei, ba nu, patru „Europe”: una care este membra a UE, una aflata „in retragere” din UE, alta „aspiranta” pentru a intra in UE si ultima, acea Europa care nu va intra niciodata in UE.
Deci (ce-mi „place” aceasta conjunctie), indiferent ca „suntem majoritari”, nu cred ca putem „vorbi” despre Europa ca „intreg”, cel putin in termeni geografici (Est-Vest-Nord-Sud) in conditiile in care „parti” ale ei nici nu au putut fi invitate la reuniune. Si nu putem, de asemenea sa „ne exprimam” nici politic, nici militar, nici economic si nici social despre celelalte „trei Europe”.
Invocarea sintagmei „Cortina de Fier” si a caderii ei „paraziteaza” oarecum „spiritul european”, aceasta nefiind o „creatie” europeana (SUA , Anglia si URSS au fost „arhitectii” acestei „constructii” tenebroase, la Yalta). In conditiile (aproape clare) ale iesirii Angliei din UE, inteleg ca mesajul apartine popoarelor care in 1989 s-au eliberat de aceasta „cortina” creata de SUA, Anglia si URSS. “Cortina” aceasta separa “actorii” de “publicul lor” si am vazut inca de atunci cine erau “personajele povestirii”.
Iar „legarea”, in „sens restrictiv” a unor tentative de „diviziune”, aflate sub „semnul” sintagmei de mai sus, ridica intrebari asupra „motivului” si in primul rand aducerea „in discutie” a „temei” unei noi „Cortine…” (ma mirat si majuscula) dar si legarea ei de un „interes colectiv”.
Punctul 2: „Vom rămâne uniți, la bine și la greu. Vom da dovadă de solidaritate în vremuri dificile și vom sta întotdeauna alături unii de ceilalți. Putem să ne exprimăm și ne vom exprima la unison”.
Atatea adjective colective, mai rar.
Cred ca tine “de traducere” dar antonimul “binelui” este “raul” si al “greului” este “usorul” (in fine, accept “licenta”).
“Solidaritatea” sau indiferent ce s-a dorit “a fi” acest “pasaj”, eu cred ca asemenea “exprimari” au fost (cu “ceva” vreme in urma) mult mai bine justificate teoretic si fundamentate filozofic de ideologia marxista prin notiunea de “lupta de clasa” adica “comunitate de idei si interese, mod unitar de actiune, coeziune”. Sau poate s-a dorit (in sensul responsabilitatii juridice) ca “solidaritatea” sa fie una “activa” (dar atunci, cine-i “debitorul”?) sau s-a dorit sa fie una “pasiva” (dar atunci cine-i “creditorul”?).
Sau “solidaritatea” este o noua forma de exprimare a “imperiului democratic”, creat din “cerintele unora” si realizat prin munca, sacrificiul si cedarea “tuturor celorlalti” iar ce se “intampla” astazi este doar un “exercitiu” care ne implica pe toti, otova: catolicii cu ortodocsii si cu musulmanii, stanga cu cei de „centru”, cu dreapta si cu „extrema dreapta”, armatele nationale cu NATO, statele puternic industrializate cu „pietele de desfacere”, saracii cu bogatii, heterosexualii cu bisexualii sau „gay`y”?
Am “auzit” „enunturi”, “teorii” sau “filozofii” mult mai putin „sforaitoare” si mult mai putin superficiale decat acestea si toate se afla astazi in “lada de zestre” a istoriei.
„De prea multe ori am vazut adevarul ratacindu-se. Noi insa, cei ce guvernam oamenii, am invatat sa privim in inimile lor si sa nu acordam grija noastra decat celor demni de atentie.”
Antoine de Saint-Exupery
Punctul 3: „Vom căuta întotdeauna soluții comune, ascultându-ne unii pe ceilalți într-un spirit de înțelegere și respect”.
Zici ca suntem supravietuitori, in subsolul unui bloc prabusit din Damasc, vreo 27 de “suflete”, din care 5-6 adulti, restul copii (inclusiv 3 bebelusi care si-au “uzat” suzetele si sunt “opariti” la “fundulet”)
“O Doamne, mostenirea cea dorita daruieste-mi, facandu-ma pe mine iarasi cetatean Raiului”. Acolo voi“canta” si voi spune tot “adevarul” strans intr-o viata de cucernicie.
Am vazut „intelegerea comuna si respectul” Olandei in privinta intrarii Romaniei in „schengen” versus portul Constanta. Ma intreb daca (prin absurd), in 30 de zile, portul Tomis, creat de greci acum 2,7 mii de ani ar intra „pe mana” acestui stat „tinerel” (mai vechi insa decat SUA), care ar fi „argumentele” lui pentru „disparitia inexplicabila” a coruptiei din Romania (cu Kovesi repudiata inca, cu Dragnea „la putere”, cu Johannis „in corzi”, asa cum se „asaza”)? S-ar putea „argumenta democratic si anticorupt”, ca de „putut” se poate oricand?
Duminica i-am cumparat (cu “lei” romanesti) nepoatei mele 9 “mumii de flori”.
Punctul 4: “Vom continua să protejam modul nostru de viata, democratia si statul de drept. Drepturile inalienabile și libertățile fundamentale ale tuturor cetățenilor europeni au fost dobândite cu mari greutăți și le vom prețui întotdeauna cum se cuvine. Vom apăra valorile și principiile noastre comune consacrate în tratate.”
La un asemenea “efort” ma simt si eu “obligat”:
„Oglinda nu contine nimic iar imaginile cu care se umple nu au greutate, nici durata. Si cateodata, asemenea unui lac de sare, oglinda arde ochii. Conducatorii de camile, cand sunt prinsi in aceasta capcana, nu o recunosc de la inceput fiindca nimic nu o distinge si tarasc, asemenea unei umbre la soare, fantoma prezentei lor. Prinsi in acest lipici de lumina isi inchipuie ca merg. Inghititi deja de eternitate isi inchipuie ca traiesc. Isi imping caravana acolo unde orice fel de efort impotriva inertiei intinderilor, este zadarnic. Mergand spre o fantana care nu exista se bucura de racoarea crepusculului, desi nu mai e decat un ragaz inutil. Se plang poate naivi de lungimea noptilor, desi curand noptile vor trece pentru ei ca niste batai de pleoape. Certandu-se cu vocile lor guturale din cauza unei mici nedreptati ei nu stiu ca deja, pentru ei, dreptatea e facuta. Crezi ca o caravana se grabeste? Lasa sa se scurga douazeci de secole si revino sa vezi! Topiti in timp si schimbati in nisp, fantome inghitite de oglinda.”
Antoine de Saint-Exupery
Voi continua, multumesc
Punctul 5: „Vom obține rezultate acolo unde conteaza mai mult. Europa va continua să fie un actor important în chestiunile importante. Vom continua să acordăm atenție preocupărilor și speranțelor tuturor cetățenilor europeni, aducând Uniunea mai aproape de cetățenii noștri, și vom acționa ca atare, cu ambiție și hotărâre.”
Intai acordati “atentie preocuparilor si sperantelor…cetatenilor europeni” apoi aduceti UE mai aproape de ei si abia apoi veti obtine rezultate, acolo unde “conteaza”. Urmariti macar ordinea logica a “Genezei” si inspirativa, chiar si profan.
Nu cred ca exista astazi vreo entitate care-si “masoara” politica si economia “la comun” (precum un stat), care sa-si cunoasca mai putin “cetatenii”, istoria si traditiile lor, framantarile existentiale si cu atat mai putin, aspiratiile, decat “semnatarii” punctului 5.
Punctul 6: „Vom respecta întotdeauna principiul echitatii, nu doar pe piața muncii, ci și în serviciile sociale, în economie sau în transformarea digitală. Vom reduce într-o mai mare măsură diferențele dintre noi și îi vom ajuta întotdeauna pe cei mai vulnerabili din Europa, punând oamenii pe primul loc, și nu politica.”
De ce nu ati scris cam asa: “ca si pana acum, vom respecta intotdeauna principiul echitatii”? O sa incerc un “glu, glu” timid: pentru ca nu puteati. Daca o afirmati, cred ca toate curcile din provinciile istorice romanesti ar fi ras de nu mai era loc de ele pe rafturile supermarketurilor.
Stiu, sunt semiinteligent (doar “sapiens”) dar de aici din “grota” mea din UE, va intreb stimati reprezentanti ai acestui “stat – club”, nu-i asa ca atunci cand va “angajati respectul” pentru “piata muncii” si “serviciile sociale”, nu va refereati in nici un caz la aceste “piete” de mult “moarte” din Romania? Si daca nu, banuiesc ca va refereati tot la “acelea” in care trudesc milioane de romani scoliti “a priori” pe banii nereturnati ai acestei tari, inca “slab saracite” (ca uraniul utilizat in scopuri “pasnice”). Iar prin “echitatea” din economie si “transformarea digitala” considerati (sau aveti deja un “plan”) sa ne “saraciti” si mai “inalt”? Si “transformarea digitala” credeti ca ar fi o solutie “ca sa nu ne doara”?
Cand Dumnezeu vrea sa te piarda, iti ia mai intai mintile. Ultima parte a acestui punct este o “supralicitare” a ”pierzaniei” politice. Un grup (ma feresc sa utilizez notiuni care le-ar “largi” “orizontul creativ”) “curat la trup, curat la suflet” a decis sa “reformuleze” in aceeasi “forma milenara”, acelasi “adevar” care “paraziteaza” perpetuu existenta superficiala si uituca a lumii. Va rugam sa va “serviti”.
Punctul 7: „Ne vom înzestra cu mijloacele potrivite ambitiilor pe care le avem. Vom oferi Uniunii mijloacele necesare pentru a-și realiza obiectivele și a-și duce la îndeplinire politicile.”
“Mijloace potrivite” pentru “ambitii”. Am revenit din nou la “fashion”, politica si “Game of thrones”. Daca este vorba de Europa si mersul ei firesc, ma simt si eu “obligat”.
“Esenta unei caravane o descoperi in miscarea ei.
Uita zgomotul sec al cuvintelor si al vocilor: daca prapastia se opune mersului ei, ea va ocoli prapastia, daca se ridica un munte, ea il evita, daca nisipul este prea fin, cauta in alta parte un nisip tare dar reia mereu aceeasi directie. Daca sarea unei saline se surpa sub greutatea poverilor o vezi agitandu-se, scotandu-si din glod animalele, pipaind pentru a gasi un pamant solid dar curand intra in ordine, reluandu-si mersul in directia in care pornise. Daca un animal cade ea se opreste, isi strange lazile sparte, incarcandu-le pe un alt animal si reia acelasi drum. Cateodata moare cel care conduce caravana. Ceilalti il inconjoara, il ingroapa in nisip, se cearta. Apoi un altul este ridicat la rang de conducator si caravana isi reia drumul, inca o data inspre acelasi astru.
Ea se misca astfel intr-o directie care o domina, este o piatra care se rostogoleste pe o panta invizibila.”
Antoine de Saint-Exupery
Punctul 8: „Vom proteja viitorul urmatoarelor generatii de europeni. Vom investi în tineri și vom construi o Uniune pregătită pentru viitor, capabilă să reziste celor mai presante provocări ale secolului XXI.”
O tara subfinantata nu va putea sa “investesca” nici macar in tineri pentru ca are de platit pensii pentru cei care au “cotizat aici” aproape “o jumatate de vesnicie”. Si este vorba de oameni in primul rand, de etnii, de rase, de credinte, de culturi si abia mai apoi de apartenenta (aproape fortata) la aceasta “unica sansa” care da si astazi “frisoane” statelor “aspirante”, adica “urmatoarele generatii de europeni”. Nu deturnez sensuri.
Cum se va manifesta “real” aceasta “investitie” a UE pentru fiul meu? Oferindu-i un loc de munca in tarile “scenaristilor” care au scris “libretul” acestei “opere de… 28 de parale”? Este inacceptabil. Eu imi doresc (fara a putea decide) ca fiul meu sa invete, sa lucreze, sa se afirme si sa-si intemeieze o familie stabila in tara lui, pentru ca este singura “optiune viabila” in care se va putea manifesta sau simti ca “un om”. Nu sunt mai nationalist decat nemtii sau francezii.
Vorbesc doar despre “un om”.
“Ca si despre copac, nu afli nimic despre om cercetandu-l in aspectele lui diferite de-a lungul vietii. Copacul nu e samanta, apoi tulpina, apoi trunchi flexibil, apoi lemn mort. Nu trebuie sa-l imparti pentru a-l cunoaste. Copacul este acea putere care se uneste incet, cu cerul.”
Antoine de Saint-Exupery
Multumesc. Voi continua maine.
Punctul 9: “Ne vom proteja cetatenii și le vom oferi siguranță investind în puterea pașnică și în puterea coercitivă și colaborând cu partenerii noștri internaționali.”
Dupa ultimul “priveghi” din “poiana lui Inocan”, la “gramada”: Moromete, Balosu, Achim, Toderici, Nila, Birica, Dumitru lui `Nae, Tugulan, Cocosila, Scamosu, Jupuitu, Parizianu, Ouabei, Isosica, Mantarosie, Stan Costelici, Bila, Zdrocan, Catanoiu, Plotoaga, Adam Fantana, Vasile al Moasei si ceva “muieri”: Catrina, Polina, Ilinca si Tita, alearga impreuna cu Niculae dupa “oita neagra”, Bisisica. Doar ea stie unde sunt “pasunile bune” dar nu “spune”. Asta ar fi “siguranta”.
Cat despre “puterea pasnica”, ea este in mana dusmanilor.
Cat despre “puterea coercitiva” ea este in Shakespeare – Opere complete – volumul III – “Visul unei nopti de vara”. “Colaborarea” cu un “raptor” militar international (sau cu altul, dar tot “unul”) nu le va putea oferi niciodata acestor “morometi” din Arcadia mai mult decat “toleranta” de astazi.
Armata europeana este un “vis de vara” in prezenta “calului troian” si a “colaborarii cu partenerii nostri internationali”. Si “ciocul mic”, ca ei sunt la “butoane”.
Punctul 10: „Europa va fi un lider mondial responsabil. Provocările cu care ne confruntăm astăzi ne afectează pe noi toți. Vom continua să colaborăm cu partenerii noștri la nivel internațional pentru a menține și a dezvolta ordinea internațională bazată pe norme, pentru a valorifica pe deplin noile oportunități comerciale și pentru a aborda împreună probleme globale, cum ar fi conservarea mediului și combaterea schimbărilor climatice.”
Repet, UE este Europa dar Europa nu este UE.
Si ca si entitate suprastatala, “doamna UE”, nu te vei putea numi niciodata “lider” daca in “spatele” tau ai doar “sefi” de state (cu care “discuti doar cu usile inchise”) sau “reprezentanti” (numiti fara alegeri reale, ca “stapani” ai “familiilor” politice europene si care “iau decizii” la fel ca si “sefii” lor) si nu ai “popoare”.
Astazi, cand “betia” asta a “frazei poleite”,nu ne mai poate insela, astazi (asa se pare) “altii” sunt de vina, “doamna” mea, nu este-asa?
Alegerile europarlamentare nu mai reprezinta “democratia” nici cat “tacerea” agorei. A ajuns ceva mecanic, precum gresarea balamalelor sau schimbarea becurilor, primavara.
“Provocarile” cu care va “confruntati” astazi sunt doar ale voastre, nu ne cereti sa devenim “parte”, ca nu ne-ati intrebat. Iar de “afectat”, ne afecteaza pe noi in primul rand, pentru ca noi “platim”.
Iar “partenerii” vostri internationali “este” doar unul, care va este si “stapan”, nu “in intreg” dar in fiecare dintre voi, bucatica cu bucatica de minciuna, disimulare si tradare a “intregului”. Stiu ca nu e “nimic nou” sub acest “crepuscul” care ne-a mai ramas. Aveti, probabil nevoie de o “resetare”. Haideti sa o facem.
Dar (totusi) sa incheiati acest “cuprins” al congresului al XVII-lea al PCR cu “incalzirea globala” si “schimbarile climatice” e incredibil, zici ca sunteti de la stiri, inainte de “meteo” (adica atunci cand “se dau” stirile “pozitive”, cu “panda”, cu “bebelusi de cioara” sau cu “omu` ros” si plozii lui pistruiati dar “binecuvantati”). Presa va “educat” asa de bine incat nu mai sunteti in stare sa “ingaimati” nimic din ce nu ar da bine sau nu v-ar “exprima” latura voastra unica de “intemeietori”, pe “sticla”.
Sunt pe malul din amonte al Styx-ului, Sibiul il “simt din plin”, “vegetez”, sunt palid “da`vesel” si ma simt total “strain”.
N-a fost timp pentru mai mult. Maine voi “incerca” ceva concluzii. Multumesc.
Adevarul “lumii”.
Adevarul este ca aceasta reuniune (per` total) a fost una benefica pentru pozitia Romaniei in UE si implicit, in “lume”. Ca am trait sa vad o pozitie a unui purtator de cuvant al UE care raspunde pentru “unii” (nu vreau sa le mai pronunt numele, ar fi ca si cand le-as face publicitate), cumva, cam “gata”, s-a terminat cu acel “scenariu”, e “vechi”, nu ati inteles? Repliati-va, lingeti-va “ranile” si “hai” sa mergem “mai departe”, altfel avem si noi “dosare”. Sau “cantati” la voi in “batatura” (a se citi banchiza).
Adevarul este ca “musafirii” s-au simtit bine, unii au reusit sa fie chiar “dezinhibati” si ce-or fi vorbit ei acolo, acolo sa ramana.
Adevarul este ca toti colegii mei din Sibiu au fost incantati de modul in care s-a desfasurat evenimentul si le respect aprecierea.
Adevarul “meu”.
Daca ce-or fi vorbit ei acolo ar fi ramas “acolo”, nu mai comentam nimic. Imi puteam inchipui orice dar nu aveam “argumentul” care poate induce nevoia de analiza critica. Era un “fapt” care putea crea iluzii (pro sau contra) dar “nespus” nu putea fi “abordat”.
Dar nu a ramas inchis in filele “induratoare” ale unui dosar. Nu, aceste “elucubratii” aproape marxiste si aproape “deice” au fost transpuse (intr-un) si s-au dorit a fi un “adevarat” “decalog” “revolutionar”.
De ce “aproape marxiste”? Pentru ca marxismul (nascut din idealism) reprezinta cea mai inalta, unica si inegalabila forma de exprimare a eruditiei filozofice, teoretizare a istoriei si aplicare “programatica” a politicii si a economiei unei entitati dar, in primul rand (in cazul de fata) pentru ca el creaza si justifica “teoria suprastructurii”. Iar ei, “suprastructura” stiu foarte bine ca “confruntarea sociala” este mai daunatoare decat “confruntarea dintre state”.
De ce aproape “deice”? Pentru “sensuri”, ca si “confuzie creativa” si aici principale sunt primele trei porunci: “Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, sa nu ai alti dumnezei si sa nu iei in desert Numele Domnului”. Si ca Moise, care ar fi acceptat “aproape orice”, coplesit de “puterea divina” si noi astazi, coplesiti de “neantul diavolesc” care “ne inconjoara” avem tendinta nesanatoasa, ca pentru “oricine” sa facem “aproape orice”.
De ce “aproape orice”? Pentru ca este facil si nu ne implica moral. Acel “aproape” poate face diferenta dintre “marxism”, Dumnezeu si “nevoile” noastre. Adica “felul” nostru, “jumatatile de cuvant”, “jumatatile de credinta”, “jumatatile de spirit” adica minciunile, irelevanta spirituala si prostia.
Nu cred insa ca vreun “plan” va putea vreodata sa “inrobeasca” creativitatea acestor forme de exprimare a “materiei” vizibile sau a “energiei” invizibile care “muta muntii”. Chiar daca “la inceput a fost cuvantul si cuvantul era la Dumnezeu”, nu ne putem pune cuvantul “nostru” cu al “Lui”.
Cu atat mai putin un “set” de “vorbe”, care astazi sunt deja uitate de “secretara” care le-a scris.
“Adevarului meu” sau “mie” ce-mi ramane?
“Incaput pe mana a oricarui, te va drege,
Rele-or zice ca sunt toate cate nu vor intelege,
Dar mai mult decat atata vor cata, vietii tale
Sa-i gaseasca pete multe, rautati si mici scandale,
Astea toate te apropie de dansii…”.
Va multumesc pentru toata intelegerea umana, tacerea delicata si intelepciunea varstei apropiate.