Ce este Ammouliani? O insulă lungă de 6 km, cu aproape 600 de locuitori, mai puțin cunoscută ca destinaţie turistică, înzestrată cu o mulţime de plaje pe care Mare Egee le-a presărat cu generozitate de-a lungul coastei. Fărâme de pământ care poartă denumiri exotice în limba greacă, dar, citite cu ajutorul alfabetului latin par a fi capitole dintr-o carte cu poveşti minunate, potrivite pentru o vacanţă de vis. Sau, momente de relaxare destinate „gelozitei” categorii VIP deşi, am verificat la fața locului, poţi obţine un sejur de opt zile, plătind sume absolut rezonabile.
Să refacem, „ pe hârtie” drumul spre insula minunată.Traversezi Bulgaria, apoi Grecia şi pleci cu feribotul din Trypiti ca să ajungi în mai puţin de un sfert de oră pe insula port Ammouliani. Înainte poţi să faci un popas în Stagira, locul în care s-a născut Aristotel (la 30 de km de Trypiti) unde vizitezi, cum se putea numi altfel, Parcul lui Aristotel. Aici sunt expuse 11 instrumente experimentate interactive, turbina de apă, discurile alb-negru, reflectoarele parabolice, niște jumătăți de sferă puse la o distanță destul de mare una față de cealaltă, un pentafon, cinci piese de granit, calculate să producă sunete diferite. Şi toate aceste dovezi pământene ale unei minţi geniale sunt înconjurate de tufe cu trandafiri de toate culorile care înmiresmează aerul şi dau impresia că timpul s-a oprit în loc. Feribotul sau bacul sau traghetto a acostat în portul insulei, după un sfert de oră de călătorie şi am văzut, plutind, la orizont firma hotelului Sunrise (info@sunrise-ammouliani.gr; www.sunrise-ammouliani.gr)
Apunea soarele, o revărsare de tonuri roşiatice ne-a însoţit până când am intrat într-un spaţiu răcoros, dominat de tonuri de alb, risipă de gresie şi faianţă strălucitoare, vase greceşti care ascundeau flori proaspăt culese. Totul aranjat cu grijă şi dragoste, ca un decor impecabil într-un film cu buget generos. ”Kalimera” am bâiguit emoţionaţi. Nu, că e seară „Kalisfera” au zâmbit gazdele, Keitia şi Nikitas Martigakis, care este președintele Business Association of Ammouliani Island și cel care a decis să promoveze oferta insulei şi reprezintă Ammouliani la Târgul de Turism de la Romexpo Bucureşti sau Târgul de Vinuri de la Timişoara.
A început o splendidă aventură … la greci! Am înţeles de ce se numesc plajele Alykes, Porto Ages, Karagatsi sau chiar Laguna Albastră unde ajungi doar cu barca şi nu găseşti urme ale civilizaţiei, doar un hamac ascuns în umbra luxuriantă a pădurii care se apropie îndrăzneaţă până la mal, umbrind plaja cu nisip fin. Apa mării Egee limpede şi plăcut răcoroasă schimbă nuanţe de turcoaz, verde intens, albastru sau gri perlat prin care înoată bancuri de peştişori. De la 1925 când a început să fie locuită, Ammouliani, insula grecească din Halkidiki, situată între braţele Athos şi Sithonia îşi păstrează cu discreţie trecutul, prea puţin cunoscut, dar se mândreşte să arate lumii un colţ de rai (nu-mi vine altă comparaţie în minte) un loc în care te înconjoară păduri de leandri, tufe cu iasomie parfumată, trandafiri, palmieri băţoşi, cactuşi înalţi şi sfrijiţi, aloe uriaşe şi binecunoscuţii corcoduşi cu fructe date în pârg.
În grădinile din faţa caselor, a hotelurilor sau a pensiunilor privirea e răsfăţată de lămâi plini de fructe palide şi portocali înfloriţi, nu mai punem la socoteală o risipă de flori în nuanţe de mov şi roşu care urcă pe garduri şi pereţi ca iedera la noi. Miroase în tot locul a parfum de lămâiţă, a crini şi a peşte prăjit. Menu-ul prezintă feluri gustoase, iaurt gras, măslinele delicioase, roşiile îşi păstrează dulceaţa din copilărie şi suflaki şi platoul cu peşti prîjiţi sunt de neuitat mai ales când sunt acompaniate de un pahar cu vin aburit alb, sec. Desert? Halva şi cafea. Şi muzică grecească şi bună dispoziţie şi politeţe. Din portul Ammouliani poţi merge într-o croazieră spre Muntele Athos, cu un vas care pleacă din Ouranopolis. E avantajos pentru femei care, nu au nici o posibilitate să viziteze mănăstirile iar bărbaţilor le trebuie un permis special şi răbdare să parcurgă pe jos lungi distanțe aşa că, de pe vas poţi vedea şi asculta (chiar în limba română) istoricul principalelor mănăstiri şi biserici vechi care se înşiruie de-a lungul ţărmului. Iată lista lor :
Docheiariou – ridicată în secolul 10, a fost închinată Arhangheilor Mihail și Gavriil. Aici stau 53 de călugări. Biblioteca lor are peste 900 de manuscrise și aici se găsește o icoană deosebită a Fecioarei Maria;
Xenophontos – construită în secolul al XI-lea în memoria Sfântului Gheorghe. Are 11 capele și este probabil cea mai mare mănăstire din Athos ca suprafață. Mănăstirea are 55 de călugări ce au grijă de cele 300 de manuscrise și peste 4000 de cărți ale bibliotecii lăcașului;
St. Panteleimonos – ridicată în secolul al XI-lea în stil rusesc, mănăstirea atrage atenția prin culorile sale, verde și albastru, în timp ce majoritatea păstrează culoarea gălbuie a pietrei. Se spune că are cele mai mari clopote din Grecia. Și biblioteca este impresionantă, conținând aproape 30.000 de cărți, manuscrise și documente istorice. Capacitatea mănăstirii este de 1000 de călugări;
Xeropotamou – a fost ridicată pe munte în secolul al X-lea. Mănăstirea găzduiește multe relicve, cea mai mare fiind o bucată a crucii pe care a fost răstignit Hristos. Biblioteca are 400 de manustrise și 600 de cărți valoroase. doar 25 de călugări locuiesc aici;
Simonos Petra – construită pe stâncă la 330 de metri deasupra mării, în secolul al XIII-lea. Mănăstirea este faimoasă în lumea ortodoxă pentru corul său bizantin, care a înregistrat muzica religioasă încă din 1990. Aici stau 54 de călugări;
Grigoriou – Mănăstirea a fost inițial ridicată în secolul XIV și dedicată Sfântului Nicolae. În 1761 a ars și a fost reconstruită cu ajutorul primit din partea Moldovei și Valahiei. Are 10 capele. Astăzi, biblioteca sa păstrează 297 de manuscrise și 4000 de cărți. La mănăstire sunt 70 de călugări;Dionysiou – ridicată în secolul al XIV-lea, a fost dedicată sfântului Ioan Botezătorul. Mănăstirea are, printre cele 804 maniscrise, unele din secoluol al XI-lea. Are o comunitate de 50 de călugări;
St. Paul – a fost construită la sfârșitul secolului X din marmură. Astăzi are o comunitate de 31 de călugări și o bibliotecă ce adăpostește aproape 500 de manuscrise și peste 12.500 de cărți.Tronează vârful Muntelui Athos, cu 2.033 de metri înălțime .
De vasul de croazieră care taie apa mării în lungi fâşii înspumate se apropie o şalupă cu patru călugări care aduc sfinte odoare dar şi cutii cu mici obiecte de vânzare. Sfinţesc credincioşii care le pupă mâna şi vând tămâie si cruciulite şi magneţi şi iconiţe, toate sfinţite, doar vin de la Muntele Athos. Bucuria călătorilor e deplină. Pescăruşii însoţesc vasul într-un cortegiu alb, gălăgios care are o solemnitate aparte E frumos, e linişte, e o splendidă călătorie de citeva ore. Revenim, spre seară, la Ammouliani, hotel Sunrise gazda noastră de vacanţă. A fost foarte frumos. Promitem că vom reveni. Dacă ne urmaţi sfatul, nu veţi regreta. Ammouliani oferă o porţie din elixirul tinereţii…
