Liviu Avram spune adevărul despre aşa-zisa fraudare a alegerilor, promovată de PSD, care este o minciună prin omisiune. Postările politologului Ionuț Apahideanu, spune acesta, au fost rostogolite pe rețelele sociale de liderii PSD, în frunte cu Olguța Vasilescu.
Ce scrie respectatul jurnalist pe Facebook:
Despre „fraudarea” alegerilor
Urmăresc cu interes postările lui Ionut Apahideanu privind anomaliile din procesele verbale de la alegeri, dar le-am citit cumva pe diagonală, fără să am timp până acum să refac toate calculele, ca să le înțeleg complet. Sunt multe, prea multe pentru a fi ignorate, dar n-am reușit să deslușesc un pattern de fraudare, adică un mecanism limpede prin care un anumit partid a fost avantajat sau un altul dezavantajat.
Nici Ionuț nu pare să înțeleagă ce s-a întâmplat, dar nici nu e treaba lui. El pur și simplu știe să găsească rapid anomaliile aritmetice și le pune pe Facebook, însoțite, cel mult, de caterinci specifice internetului (cum ar fi „omuleții verzi” care apar și dispar misterios din procesele verbale). Nu cred că ceea ce face este în serviciul cuiva anume, omul e pur și simplu un Excell-freak care își folosește la maximum abilitățile (și pentru care îl invidiez).
Azi m-am aplecat un pic asupra primei sale dezvăluiri, de la care a pornit toată nebunia și care pare și cea mai amplă la nivelul dimensiunilor: cele întâmplate la secția de votare 32 din Bruxelles. Aparent, conform procesului verbal întocmit olograf, s-ar părea că s-au prezentat la vot vreo 1.600 de cetățeni, dar în urne s-au găsit peste 5.000 de buletine de vot. Dacă e o fraudă, trebuie să recunoaștem că e colosală ca anvergură. Dar a fost fraudă?
Procesul verbal spune așa: s-au alocat secției 7.000 de buletine de vot, prezenți la urne (numai pe liste suplimentare, că așa e în diaspora) au fost 1673 de cetățeni, voturi valabil exprimate 5.324 și voturi nule 17, buletine nefolosite și anulate 1.659.
Ceea ce Ionuț Apahideanu nu a făcut a fost să uite pe paginile 2 și 3 ale procesului verbal, ca să vadă cum anume s-au împărțit între actorii electorali cele 5.324 de voturi valabil exprimate – caz în care am fi aflat și în folosul cui s-a făcut eventuala fraudă. Or acolo ce găsim? Că dacă adunăm voturile primite de cei 16 actori electorali, găsim fix 1.659 de voturi valabil exprimate. Dacă adăugăm cele 17 voturi nule, aflăm că în urne au fost introduse cu totul 1.676 de buletine de vot.
Și atunci de ce apare în provcesul verbal 5.324? Din greșeală: în două rubrici, (d) și (e), cifrele au fost puse invers decât trebuia. Căci dacă scădem 5.324 din numărul de 7.000 de buletine alocate, ne dă exact 1.676, adică numărul de buletine folosite. Prin urmare, 5.324 NU au fost voturi valabil exprimate, ci buletine neîntrebuințate și anulate. Și acum uitați-vă în foto 1, la rubricile marcate cu roșu: dacă schimbăm cifrele între ele, așa e că nu mai avem nicio anomalie?
Ba da, mai avem una: în procesul verbal avem înscris 1673 de votanți (rubricile marcate cu verde), când în realitate au fost 1676. Prin urmare, frauda colosală de la secția ve votare 32 din Bruxelles, dacă a existat o fraudă, se reduce la 3 (trei) voturi. Care nu știm la cine au ajuns…
În procesul verbal electronic, toate cifrele apar corecte (foto 3). Nu știu cine și când a făcut corecturile.
Lecția pe care am învățat-o azi: anomaliile semnalate de Ionuț Apahideanu și alții trebuie luate ca punct de plecare, nicidecum ca o concluzie. Un proces verbal trebuie verificat în integralitatea lui, nu doar pagina care susține teza preferată. Altminteri, ne pomenim iar cu o comisie parlamentară de anchetă unde, știm bine, adevărul nu se constată pe baza probelor, ci se votează cu ordin de la partid.
