Este 30 iunie 1971. Într-o regiune izolată din Kazahstan, echipa sovietică de recuperare așteaptă cu nerăbdare întoarcerea cosmonauților de pe Soiuz 11. La un moment dat, pilotul unui elicopter care survolează zona observă parașuta pârjolită a modulului de revenire din spațiu, care se îndreaptă vertiginos spre Pământ.
Ajunși la modul, membrii echipei de recuperare deschid trapa și fac o descoperire sinistră: cadavrele cosmonauților Georgi Dobrovolski, Vladislav Volkov și Viktor Pațaiev. Potrivit relatărilor, până în acel moment, misiunea Soyuz 11 se desfășurase perfect. Echipa petrecuse peste 23 de zile pe orbită, timp în care ocupase prima stație spațială din istorie.
Dacă ar fi fost încununată de succes, misiunea Soiuz 11 ar fi fost o reacție triumfală la reușita SUA de a trimite oameni pe Lună. Prin această misiune, sovieticii voiau să-și recâștige faima internațională de care se bucuraseră după lansarea istirică a lui Sputnik (primul satelit artificial din istorie), pe 4 octombrie 1957. Dar speranțele sovieticilor au fost distruse în 1971, după ce cosmonauții de pe Soiuz 11 au revenit pe Pământ morți. Moartea bruscă a celor trei cosmonauți a devenit rapid subiectul unor dezbateri aprinse.
Tom Stafford, șeful echipei de astronauți a NASA, credea că stresul fizic cauzat de zborul lung a dus la decesul astronauților. Fizicianul NASA Chuck Berry a propus teoria conform căreia o substanță toxică reușise să pătrundă în modulul de revenire pe planetă. Totuși, SUA nu au aflat cauza oficială a morții cosmonauților până când The Washington Post nu a relatat despre misiune, în octombrie 1973. În cele din urmă, concluzia a fost că ruperea unei valve din sistemul de ventilație a dus la moartea prin decompresie a cosmonauților. Decompresia este rezultatul unei scăderi bruște și masive a presiunii aerului. Duce la dilatarea aerului din plămâni și la sfâșierea țesutului delicat al organelor interne. De asemenea, decompresia produce evaporarea apei din țesuturile moi ale corpului, producând umflarea acestora. Apoi, are loc o încetinire a fluxului sanguin. După 60 de secunde, circulația sanguină se oprește. Creierul este lipsit de oxigen și se instalează starea de inconștiență.
Experiențele prin care au trecut cosmonauții de pe Soiuz 11 în ultimele lor clipe nu au fost lipsite de durere. Scăderea bruscă a presiunii i-a expus la vidul din spațiul cosmic. Autopsiile oficiale, efectuate la Spitalul Militar Burdenko, sunt încă secrete. Însă nu este greu să presupunem simptomele prin care au trecut astronauții. Mai întâi, au simțit o durere intensă în piept, abdomen și cap. Apoi, timpanele lor s-au rupt și din urechi și din gură a început să le curgă sânge. În acest timp, bărbații trebuie să fi rămas conștienți doar aproximativ 60 de secunde.
Cum cosmonauții erau deja morți, aterizarea impecabilă a modulului a fost complet automată, deoarece capsula era programată pentru revenirea în atmosferă și nu avea nevoie de pilot. Moartea cosmonauților ruși a avut loc la 167 de kilometri altitudine, ei devenind astfel singurii oameni despre care se știe că au murit în spațiu.
