Teatrul Național București, în faliment, anunță o singură premieră. Ion Caramitru: Ceea ce trăiesc acum teatrele este fără precedent

Teatrul Național București anunță o singură premieră în noua stagiune, comparativ cu alți ani când venea cu cel puțin opt titluri. Ion Caramitru, managerul TNB, acuză lipsa de finanțare și afirmă că „ceea ce trăim acum, nu numai în Teatrul Național, ci absolut în toate instituțiile care sunt acum în subordinea Ministerului Culturii, dar și în instituțiile din subordinea Primăriei Generale, este fără precedent”.

Suntem pentru prima dată în situația de a putea promite ferm doar o singură premieră spectatorilor de teatru care așteaptă ca stagiunea TNB să reînceapă în forță în septembrie, precizează un comunicat de presă difuzat de TNB.

Așadar, deschiderea stagiunii 2019 – 2020 la TNB va avea loc la Sala Studio,  cu premiera spectacolului Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, în regia și versiunea scenică a lui Alexander Morfov, cu Ion Caramitru, Richard Bovnoczki, Alexandru Potocean, Ada Galeș în rolurile principale, secondați de o distribuție numeroasă. Decorurile:Alexander Morfov și Gabi Albu, Costumele: Liliana Cenean, Coregrafia: Inga Krasovska, Light Design: Chris Jaeger.

Aflat la limita supraviețuirii artistice din cauza drasticelor restrângeri bugetare, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, asemenea multor altor instituții de cultură, este obligat să își limiteze, deocamdată, activitățile, din motivele pe care le găsiți explicate, pe larg, de managerul Ion Caramitru, în textul reprodus mai jos:

„Ceea ce trăim acum, nu numai în Teatrul Național, ci absolut în toate instituțiile care sunt acum în subordinea Ministerului Culturii, dar și în instituțiile din subordinea Primăriei Generale, este fără precedent. (…)

Conform legii, bugetul statului român ar fi trebuit să apară din noiembrie, anul anterior și să fie votat pentru a deveni operațional începând cu 1 ianuarie 2019. În realitate, el a fost aprobat abia în aprilie 2019, devenind operațional abia în luna mai. Au mai fost situații de acest gen, dar nu atât de grave. Ca să ajungă la instituțiile din subordine, după ce el este repartizat prin Ministere, mai ia un timp destul de lung, astfel încât momentul zero, momentul în care teatrul nostru, de exemplu, putea să înceapă orice activitate, legală, din punct de vedere al deschiderii finanțării, este momentul în care ministrul ne aprobă Programul minimal. Programul minimal este un fel de contract sine qua-non care permite managementului teatrului să-și facă treaba.

Noi am devenit „operaționali” abia la mijlocul lunii mai. Până în acel moment n-am avut dreptul să cheltuim lunar decât ceea ce legea ne permite, adică a 12-a parte din bugetul anului anterior, deci o sumă infimă! Din aceste sume pe care le-am avut la dispoziție, am putut face două spectacole, Preșul de Ion Băieșu, la Sala Studio și Class la Sala Atelier. Două spectacole cu cheltuieli relativ mici. (…) Cum abia în 15 mai am avut liber la cheltuieli, vă dați seama că într-o lună nu puteam deschide finanțarea, să facem şi decoruri, şi costume, să plătim contracte de drepturi de autor, să rezervăm sala pentru alte premiere de anvergură etc. La ora aceasta, nu pot să vă spun ce alte spectacole se vor face în acest an, pentru că nu vă pot spune care este situația la zi!

Până în acest an, TNB a avut o producție, în medie, de opt spectacole pe an. Asta înseamnă două producţii pe fiecare din cele patru săli în care ne desfășurăm stagiunea, şi înseamnă o premieră la fiecare 6 luni per sală! Am fi putut să producem mai multe, dar nu am avut nici fonduri și, mai mult decât atât, nu avem suficienți oameni la scene pentru a putea asigura autonomia fiecărei scene. Am raportat acest lucru ministrului, am tot trimis la minister diferite documente, nu puține, în legătură cu această problemă.

Anul acesta, în cel mai fericit caz, am putea realiza patru premiere, deci jumătate din producția anului trecut.

(…) Astăzi ne aflăm în situația total aberantă în care Ministerul ne-a scăzut de la capitolul „Bunuri și Servicii” două milioane de lei și ne-a crescut obligațiile la capitolul „Venituri proprii” cu un milion. Cu alte cuvinte, primim mai puțini bani pentru producții și ni se crește valoarea vânzării producțiilor pe care nu le putem face de fapt, sau le facem pe jumătate. Toate cheltuielile prevăzute a fi făcute lunar pentru utilități (căldură, lumină, aer condiționat), pentru firmele care ne asigură mentenanța pe diferite domenii, pentru pază, pompieri, curățenie etc. se efectuează din bugetul prevăzut la capitolul „Bunuri și Servicii”!

În plus, tuturor managerilor ni s-a condiționat aprobarea, de către Minister, a Contractului pentru Programul Minimal de acceptarea, sub semnătură, a următoarei clauze: „Managerul instituției a întocmit programul minimal pentru anul 2019, asigurând cheltuielile de întreținere și funcționare a instituției pe tot parcursul exercițiului financiar”. Așa ceva nu se poate semna decât dacă ți se asigură bugetul integral, așa cum a fost calculat de contabilitate pe toate cheltuielile! Ori noi, la ora aceasta, nu avem așa ceva. Totuși, a trebuit să semnez, ca să putem fi funcționali. Este o ingerință teribilă în disciplina muncii și în drepturile pe care cineva le are, dar altfel ar fi trebuit să oprim producția și toți managerii au semnat acest lucru. Deci, după ce s-a făcut programul minimal, după ce bugetul a fost aprobat de Ministerul Culturii în termenii trimiși de contabilitate, ținând cont de cele două milioane care au scăzut la buget de la capitolul Bunuri și Servicii și de mărirea veniturilor proprii, după ce s-au semnat aceste documente, a venit o nouă dispoziție, de data aceasta via Ministerul de Finanțe, adresă prin care suntem înștiințați că nu avem dreptul să cheltuim decât 30% din bugetul aprobat!

Cu alte cuvinte, după calculele mele de artist „liber cugetător”, ne aflăm în fața unui faliment. Falimentul ține de proasta gospodărire a întregului sistem financiar românesc. Există un faliment la vedere. Deși am fost la ministru împreună cu 20 de manageri din țară, toate Operele Naționale, toate Teatrele Naționale, Muzeul Național de Istorie, Muzeul de Artă, ”Antipa” etc., cu un document trimis sub semnătura mea și a lor, pentru a discuta față în față despre acest faliment în care suntem aduși, nu am ajuns la nici o concluzie.

Cel mai grav lucru este că noi avem angajați, acum, 54 de oameni din afara teatrului (pentru că deși cerem de ani de zile posturi, nu primim), dintre care 39 deservesc scena. Practic, fără acești oameni teatrul nu poate funcționa. Numai că, acești oameni, angajați printr-o agenție de forță de muncă, ne costă cu 24% mai mult, fiecare. Conform legii, ei trebuie să aibă salariul pe care îl au și angajații teatrului, la care se adaugă, în plus, 19% TVA și 5% comisionul acelei agenții. Printre ei se află oameni de o calitate excepțională, oameni care lucrează în teatru de un timp, care s-au specializat și pe care, dacă i-am pierde, am avea numai de suferit. Nu mai găsim oameni de specialitate pentru teatru. Dacă am avea posturi, i-am angaja imediat. Am explicat domnului Ministru, nu o dată, că dacă am primi posturi, am face o economie.

Ca să putem să încheiem discuțiile de la Minister, care se prelungeau de peste trei ore, dl. Ministru ne-a spus să facem o calculație în plus de 30% din bugetul pe care l-am primit, poate că la rectificare se va reuși ceva. Eu nu văd o rectificare pozitivă la modul în care funcționează economia României în acest moment.

Am întocmit o adresă către Ministrul de Finanțe și către doamna Prim-Ministru. Poate reușim să ne întâlnim față în față”.

(Fragmente reproduse din prezentarea făcută de managerul TNB,  Ion Caramitru, la întâlnirea cu întregul colectiv al TNB, luni, 24 iunie 2019).