Vara mai domolește din exaltările individuale, intrăm cu toții într-o serioasă apatie estivală, copleșitoare de-a dreptul până în septembrie.
După Congresul PSD, lucruri extraordinare nu se vor întâmpla. Poate o remaniere formală, pentru că reforma este cuvântul cheie propagat de echipa Vioricăi Dăncilă.
De partea cealaltă, adevărații politicieni, indiferent de ideologie, acum își pregătesc măsurile antisociale, le implementează pe tăcute, pentru că lucrurile o dată făcute sunt aproape imposibil de schimbat.
Cu toate acestea, reacția colectivă a fost surprinzătoare în ultimii ani. Tragedia Colectiv a fost năucitoare pentru actuala putere.
Toate calculele politicianiste au fost date peste cap. Amintiți-vă de buimăceala lui Traian Băsescu, cel mai versat politician român, care nu înțelegea de ce o țară întreagă a ieșit în stradă ca să-l apere pe doctorul Raed Arafat. În fapt, lumea reacționa la o agresiune firească, îndreptată împotriva unui sistem funcțional în România, printre puținele care ajută cu adevărat oamenii. Indiferent de campaniile de denigrare la care este supus, structurate pe interese comerciale uriașe, doctorul Arafat rămâne cel care a reformat de la zero ambulanța și sistemul de urgență. Eu însămi l-am întâlnit de nenumărate ori făcând anticameră la ministrul Sănătății de atunci, Hajdu Gabor, și cerând audiențe pentru a putea implementa proiectul. Vă asigur că a avut nevoie de ani de zile de așteptat pe la uși, opoziția persoanelor din sistem a fost una incredibilă. Nici acum lucrurile nu stau mai bine, privatizarea ambulanței rămâne lovitura financiară nerezolvată de edili și proprietari de clinici laolaltă. În cunoștință de cauză, vă spun că lucrurile ar sta dramatic să o luăm de la capăt cu amatori, am reveni galopant la epoca taxiului morții, când salvările erau doar un simplu mijloc de transport. E doar un exemplu care explică virulența recției colective.
Au urmat apoi #rezist, #coruptiaucide.
Și, totuși, lucrurile s-au scurtcircuitat undeva, pe drum, în consacratul stil românesc. Au apărut o mulțime de oportuniști, de grupuri organizate, capabile să speculeze și mai ales să exploateze neîncrederea românilor în clasa politică. Astfel, în mod inevitabil, instabilitatea, incertitudinea, frustrarea vor fi punctele slabe ale unei societăți decimate. Acest lucru se vede deja pe internet, când țara se împarte în două: ori ești cu mine, ori împotriva mea. Cale de mijloc nu există. Adică tocmai echilibrul, atât de esențial în progresul unei țări, este anihilat cu bună știință, pentru a atinge interesele personale.
Nu se poate guverna așa, oricât de toleranți am fi. Când corupția e cosmetizată dar acționează la toate nivelele, indiferent de legitimitatea și moralitatea instituțiilor, atunci avem o problemă care devine a noastră, a tuturor.
Dar să așteptăm să treacă vacanță și vom vedea primele rezultate, acelea din toamnă. Tare mi-e teamă însă să nu fim repetenți pe toată linia la capitolul guvernare, pentru că atunci nu vom mai avea ce îndrepta.
