O publicație europeană mai puțin cunoscută, “La Liste”, prevede că, în mai puțin de o sută de ani, vor dispărea zece țări. Nu din cauza globalizării, sau a integrarilor de tot felul, cum s-ar grăbi poate unii să numească vinovatul. Va fi vorba de – să zicem – “cauze naturale”. Adică: încălzirea globală, catastrofe naturale, tensiuni politice naționale și internaționale etc.
Cu câțiva ani în urmă, o altă publicație, din Belgia, făcea o profeție și mai tranșantă, dar și mai riscantă. “Până în 2020 vor dispărea zece țări”. – anunță la 22 ianuarie 2016 , într-un titlu ziarul electronic www.sudinfo.be. Dispariția celor zece fiind explicată, de data această, doar prin cauze economice și politice : economie deficitară, diferențe culturale ireconciliabile, diviziuni tribale și religioase, mișcări pentru independență, rebeliune, poluare, seceta…
Surpriza clasamentului nu sunt Maldivele, cea mai primejduită, căci va fi acoperită de apele oceanului, ci… Statele Unite ale Americii, care, explică alcătuitorii (nedeclarați) ai clasamentului, se vor scinda că urmare a “veleitatilor autonomiste ale unor state ca Texas și Alaska”. Amenințate de sciziune ar fi și alte mari puteri ale momentului: Marea Britanie (locul 3) și China (locul 7).
Un alt top apocaliptic, dar mult mai riguros argumentat, alcătuiește Massachusetts Institute of Technology (MIT) care avertizează asupra țărilor ce vor devenni “nelocuibile” în 2070 din cauza încălzirii globale. Regiunile cele mai afectate vor fi nordul Chinei, Bangladesh, Pakistan, zone din India și din Asia de sud-est, regiunea Golfului (Emiratele, Qatar).
Site-ul francez www. 2min30.fr nominalizează, și el, “Zece țări care nu vor mai exista peste câțiva ani”. Ele sunt , în ordine inversă prevăzută dispariției: Insulele Kiribati, Olanda, Marea Britanie, Canada, Taiwan, Coreea de Nord, Palestina, Sudanul de Sud, Haiti …Iar pe locul întâi, Sealand, o platformă marină care s-a declarat principat independent. Aici previziunea chiar s-a împlinit, căci legislația britanică a inclus de urgență “principatul” în componența comitatului Essex.
Și, în sfârșit, încă un clasament al posibilelor modificări pe harta politică a următoarelor decenii, tot din revista “La Liste”: 1. Olanda (sub ape), 2. Marea Britanie (scindare), 3. Belgia (scindare), 4. Canada (scindare), 5. Kiribati (sub ape), 6. SUA (scindare), 7. Taiwan (alipire la China), 8. Coreea de Nord (reunificare), 9. Sudanul de Sud (subdezvoltare, fără resurse), 10. Palestina (după estimări occidentale).
Jocurile și speculațiile pe hartă sunt mai degrabă uneori sensibile și pot deveni periculoase, dar ca exercițiu intelectual estival, încă agreabile și – e de sperat – suportabile.
Un răspuns
Va multumesc pentru articol.
La modul „estival” as indrazni chiar mai mult dar ce facem cu tratatele, conventiile si acordurile internationale? Mai are Carta ONU aceasi semnificatie astazi? Cu siguranta ONU, dominat de SUA (impreuna cu aliatii si protejatii ei), „da semne de sovaiala si incertitudine (vezi Somalia, Bosnia si nu numai), „simptome” care marcheaza criza prin care trec organizatiile internationale.
Va respect opinia si exclud (doar astazi) globalizarea, chiar daca pe „traseul” acesteia, intre „acord”, „cedarea permanenta de suveranitate” si de acolo pana la „disparitie” prin asimilarea economica, culturala si implicit teritoriala, distanta tinde sa se „micsoreze” pana la „anularea” vecinatatii statale. Am tacut.
Incalzirea globala ar putea intradevar sa afecteze ireversibil (la nivelul de perceptie asupra „vesnicului” uman) teritorii intinse aflate in zone joase sau pe „pamanturi” inghetate. Se pare ca lumea constientizeaza sau macar incepe sa inteleaga ca nu mai putem continua sa poluam in mod accelerat, egoist, acoperind pamantul cu „cenusa distrugerii noastre” si punand sub semnul intrebarii resursele neregenerabile ale planetei. Pentru ce, pentru a fabrica „pe stoc” milioane de lucruri inutile si nespecifice vietii umane, doar pentru imbogatirea efemera si etalarea luxului? Am ajuns sa ne legam de vaci si de metabolismul lor, ca „ragaie” si „trag parturi” cu metan dar ne facem ca nu vedem ca viata marina a intrat in declin datorita miliardelor de tone de plastic ajunse in „maruntaiele” ei iar exploatarile „offshore” si deversarile „epurate si controlate” au transformat oceanele intr-o „supa” mortala, anuntand ca un epitaf, un nou si posibil „eveniment anoxic” care ar reechilibra lipsa de oxigen oceanic intr-un milion de ani? Dar pamantul? Daca Mantuitorul s-ar intoarce maine sa ne judece, unde s-ar ascunde corifeii acestor „teatre” care nu mai au nimic sfant, cu „corurile” lor „nevrednice, murdare, chiar desantate? Se impaca „noroiul” in care au afundat lumea cu „inalta vita” umana si cu „exceptionalitatea” ei?
De asemenea polul Nord magnetic se afirma ca se deplaseaza cu 50 de kilometri pe an (si se afla in „acceleratie”) pe directia Moscova, reeditand (se pare) fenomenul dramatic de acum 780 mii de ani. Astfel de „cauze naturale” ar conduce la disparitia probabila a „mai toate” statelor, poate si a statului Vatican, poate si a Ierusalimului, Mecca sau Lumbini.
Daca vorbim de politica, „tensiunile” sunt o creatie „de casa” si sunt o „expresie” a faptului ca politica este ierarhizata (si ea), pe principii darwiniste, dupa „putere”. Niciodata Siria sau Venezuela nu vor putea crea „tensiuni interne” in SUA ci doar „tensiuni internationale” cu SUA. In schimb SUA poate crea „orice fel de tensiuni” cu aproape oricine si aproape oriunde. Evidentiata in cea de-a doua lege a termodinamicii, „sageata timpului” nu poate „curge” la nivel macroscopic, decat unidirectional si corespunde oricarei „asimetrii”, odata cu timpul crescand si entropia (dezordinea), ceea ce ar conduce la haos. Glumeam, dar cam la fel este si in „macrocosmosul” acestui inceput de mileniu III, „puternicii” momentului „modeleaza” in permanenta configuratia statala a lumii, „trendul” fiind spre „faramitarea unora”, redenumirea si „atasarea” in „insectarul” personal.
Scindare SUA – De California si „Calexit” nu se mai aude nimic. Si nici de Texas si nici de Ohio iar despre Alaska nici atat. Dupa Wayne Baker, SUA este o comunitate „imaginata”, „exceptionalismul” ei fiind organizat in jurul puritanismului, absolutismului si implicit a traditionalismului. SUA nu se va putea „scinda” si numai pentru ca este un stat mai absolutist decat China, Rusia sau Arabia Saudita. Iar fata de Europa, „democratia” din SUA este cu cel putin doua secole in urma. Asa ca nu prea o vad scindata fara razboi.
Scindare Britania – Daca Brexitul va fi un „fapt implinit” iar urmarile lui vor „cocosa” buna functionare a economiei, a sistemului bancar si mai ales a celui social, este pozibil ca unele „regiuni istorice” sa-si doreasca ramanerea in UE si atunci da, este ceva aproape posibil, daca nu, nu cred intr-o scindare.
Scindare Canada – Canada este un stat unit creat impotriva a ceea ce a dorit natura pentru locuitorii ei. De facto Canada este deja scindata in 5 regiuni, aproape izolate, aproape autonome, din cauze strict geografice. Poate fi scindata pentru „mobilitate” dar avantajele vor tine de „insectarul” ales.
Scindare Belgia – Posibil Flandra, dar fara „mana” UE. Scindarea Belgiei ar crea probleme si mai mari pentru UE.
In rest: este probabil ca Taiwanul sa fie „alipit” Chinei iar cele doua Corei, asa cum exprima si cultura lor sa se uneasca.
La cat de repede avanseaza in Sudan „desertificarea umana” (razboiul lor civil este comparabil ca victime cu pierderile aliatilor in al doilea razboi) si la cate „puteri” s-au amestecat in acesta tara, cred in „orice”.
Liga araba nu va permite disparitia Palestinei nici cat mai are din acest mandat si nici in mandatul al doilea al domnului Trump.
Despre tarile „sub ape” nu pot decat sa plang.