MOTTO. Dacă România nu moare azi, va fi o stea strălucitoare în Secolul 22.
Larisa este prahoveacă și româncă get-beget, tot ea reprezintând provocarea geniului autohton celui mai pur, pentru renașterea și reconstrucția adevăratei Românii noi, aceea de după 2050, când oameni ca ea vor reprezenta factorul decisiv al pregătirii Secolului 22.
Alături de magnificii noștri canotori și canotoare, care ne arată mereu de ce – ÎNCĂ – mai putem trăi și mai putem spera, spirite înalte ca Larisa Bălan ne dezvăluie, o dată în plus, fața luminoasă a României.
Larisa Bălan a publicat deja, la 23 de ani, „un prim volum de versuri uluitor, de o sensibilitate și bogăție imagistică remarcabile„, după expresia reputatului profesor, scriitor, jurnalist și om de cultură Dan Culicovschi.
Nu știu dacă se putea face mai mult și mai frumos decât a făcut DEJA Larisa, cu o maturitate, eleganță și sensibilitate dincolo de imaginația general-posibilă.
A absolvit cu brio o prestigioasă facultate.de Comunicare si Relații Publice din cadrul SNSPA, e COMMUNITY CREATOR la celebrele festivaluri UNTOLD si NEVERSEA, face un dificil și solid masterat în Social Media si Marketing Online, e membru activ al Asociației Studenților Economiști din România, scrie în prezent UN NOU ROMAN, vorbește perfect franceza și engleza și, peste toate, impresionează prin modestie și bun simț de cea mai bună calitate !
Așa cum a făcut-o recent și ca unic invitat al emisiunii OAMENI DE VALOARE la Prahova TV, ediție considerată de însuși realizatorul ei, scriitorul Dan Culicovschi, între cele mai valoroase 5 din toate cele aproape 400 de până acum.
Și s-ar mai putea scrie multe, dar spațiul e ireal de mic pentru Larisa, iar bucuria emoției și a speranței înconjoară tot ce ea atinge sau doar învăluie cu privirea, ca un etern punct de început al tuturor Româniilor încrederii și așteptărilor noastre.
Mulțumesc Dan Culicovschi pentru că ai promovat acest OM minunat, mulțumim Larisa că ai îndrăznit sa FII, să SCHIMBI și să EXIȘTI !
Iată una din poeziile TULBURĂTOARE ale LARISEI.
DEFINIȚIE
Suntem figuri de stil pe-o hârtie ce-a mototolit în sânu-i o poezie veche,
Suntem umbrele ce dansează din mâinile unui tată pe-un nezidit perete.
Suntem litera din alfabet pe care niciun copil nu a reținut-o vreodată,
Suntem constructori profesioniști de visuri, din bucăți de sticlă spartă.
Suntem cei ce încă mai pictează stele colorate pe tavan cu șoapte,
Suntem cei ce aprindem luna când ne-ncepe o nouă noapte.
Suntem fructul pasiunilor pe care ne e frică să le retrăim,
Suntem nașterea momentului în care-ncepem să murim.
Suntem filmele pe care le cenzurează-ntr-o democrație,
Suntem, prin buzunare de blugi rupți, o amintire vie.
Suntem ochii pe care i-am aruncat spre toate frumusețile lumii,
Suntem zâmbetele albe, neșterse din colțurile gurii.
Suntem pagina goală a cărților, pe care se scriu mulțumirile,
Suntem gara-n care trenurile împlinesc regăsirile.
Suntem o bancă într-un parc, un sărut și-o strângere de mână,
Suntem ziua de vară care tânjește după strașnica-i furtună.
Suntem prima ninsoare, care nu se așază niciodată
Suntem formele imaginate când privim norii de vată.
Suntem aeroporturi pe care ne aterizează sentimente,
Suntem spitalele ce spun povestea unor suflete demente.
Suntem frumosul din urât și urâtul din frumos,
Suntem durerea pe care oamenii o simt când își rup un os.
Suntem arcurile unei canapele din anii ”70, dintr-o mansardă,
Suntem picăturile de apă care-au încetat, din ochi, să cadă.
Suntem îngerii ce s-au urât și au purtat războaie,
Suntem demonii ce scot sabia și o îndoaie.
Suntem tot nimicul și tot totul din lume,
Suntem singurii pentru care soarele răsare când apune.
În dicționar am căutat și am realizat că-n fapt nu suntem, doar ne-am prefăcut,
Poate credeai că nu voi observa că verbul „a fi” ne-apare acum cu forme de trecut.
