Am încercat să stau deoparte de subiectele dezbătute intens în ultimele zile, pentru că am convingerea că ele sunt puse pe piață pentru a justifica unele măsuri de restrângere a drepturilor cetățenilor, profitându-se de emoția publică. Am hotărât să ies din această expectativă în momentul în care am văzut declarațiile făcute de trei doamne cu privire la cazul Sapoca.
Prima doamnă, (în ordinea intrării în scenă), este doamna poreclită Ministrul Sănătății – Sorina Pintea. Aceasta, după ce recunoaște că nu are pregătire medicală, emite tot felul de judecăți fără acoperire potrivit cărora Ministerul Sănătății s-a comportat impecabil. Vina este exclusiv a infirmierelor, a asistentelor și, bineînțeles, a medicilor de la Sapoca. Prin urmare, soluția este dosare penale pentru toți și, dacă se poate, chiar și pentru spital în buna tradiție inaugurată de procurorul Marius Iacob la maternitatea Giulești (acarul Păun a fost tot o asistentă medicală nevinovată).
Nu am multe informații actuale despre Spitalul Sapoca. Însă ceea ce știu este că, în acest spital de maximă siguranță, acoperirea cu personal nu depășește 65%. Știu că nu există personal specializat în intervenții rapide pentru a imobiliza pacienții violenți. În ziua incidentului, pe secție, erau de gardă o infirmieră, o asistentă și un medic. Într-o încercare de a masca adevărul, Doamna Ministru ne comunică câți erau de gardă pe întreg spitalul. Știe doamna poreclită Ministru al Sănătății care este normativul de personal în unitățile psihiatrice din țările U.E.? Apoi vine cu o nouă propunere: modificarea legislației, în sensul de a permite internarea non-voluntară doar pe baza unei aprecieri a medicului de gardă, încălcându-se astfel drepturile bolnavilor cu afecțiuni psihice. O sfătuiesc totuși să verifice câte convenții și protocoale internaționale, privind drepturile bolnavului psihic (acceptate /ratificate de România) se încalcă cu o astfel de propunere.
A doua doamnă a cărei intervenție m-a siderat este o doamnă fost procuror actualmente poreclită avocat și prezentă frecvent pe sticla televizoarelor. Este vorba despre doamna Alice Drăghici. Aceasta, înfierând cu mânie proletară (de procuror) cadrele medicale, afirmă că în domeniul psihiatriei dorește o țară ca afară. Și, în momentul în care este contrazisă de Mugur Ciuvică, se simte ofensată și continuă (ofuscată) cu aceleași afirmații. Doamnei procuror poreclită avocat țin să-i spun că nu ne-a specificat ce fel de țară din afară dorește să aibă drept model. Dacă dorește o înăsprire a legislației privind bolnavii psihici, atunci, înțeleg că dorește să urmeze modelul unor țări precum Coreea de Nord, Cuba, Zambia, Uganda etc. Acolo drepturile bolnavului psihic nu sunt recunoscute, el este izolat și marginalizat în societate. Cu toate acestea, delicvența patologică este deasupra mediei din țările europene. Dacă dorește o țară ca în Vestul Europei sau SUA, Canada, ar trebui să știe că politica este de dezinstituționalizare a asistenței bolnavului psihic și că (excepție secțiile de psihiatrie judiciară) există puține instituții cu paturi de asistență psihiatrică. Societățile civilizate respectă drepturile omului și își asumă riscul de a utiliza psihiatria comunitară în locul unei psihiatrii spitalicești. Dacă doamna Alice Drăghici dorește să fie în siguranță, îi comunic că sunt alte metode în afară de izolarea și marginalizarea bolnavului psihic. De asemenea, ar trebui să știe că delicvența patologică și mai ales violența extremă, este de cinci ori mai mică în populația psihiatrică decât în populația generală. Acele cazuri din populația psihiatrică sunt într-adevăr mult mai șocante și de aceea atrag atenția publicului.
A treia doamnă este tot o doamnă avocat, dar și parlamentar PNL, Cristina Trăilă. În acea emisiune pe care cu greu am urmărit-o până la capăt, doamna Trăilă (în trecutul căreia întâlnim funcții ocupate strict pe criterii politice), în consens cu Sorina Pintea (PSD), este foarte îngrijorată de funcționarea sistemului sanitar și mai ales de salariile pe care le are personalul medical. Cu alte cuvinte, o liberală atacă profesiile liberale și în loc să fie preocupată de veniturile avocaților, este îngrijorată de îmbogățirea medicilor. Aș vrea să îi spun doamnei Trăilă că personalul medical nu a primit pomană, a primit retribuirea corectă a unei munci desfășurată în condiții de risc și stres pe care domnia sa este incapabilă să o înțeleagă. Mai mult, nu întreg personalul medical a beneficiat de aceste măriri justificate. Peste o treime dintre medici, asistente și personal auxiliar au fost în afara acestor prevederi legale – mă refer la cabinetele medicilor de familie, la cabinete individuale de specialitate și alte unități din sectorul privat. În același timp, ar trebui să vadă care sunt veniturile personalului medical din țările din Uniunea Europeană. Cu această majorare, personalul medical din România a ajuns la valoarea medie comparativ cu Uniunea Europeană. Iar în ceea ce privește propunerile pe care le făcea doamna avocat Trăilă legat de noua reforma a sistemului de sanatate, sper că ele nu sunt ale PNL-ului, pentru că dovedesc un diletantism cras, iar măsurile propuse sunt luate după ureche.
Acestui trio transpartinic și cu parfum de civic/civil i se adaugă doamna Viorica Vasilica Dăncilă, Prim-Ministrul României. Informată/dezinformată de Ministerul Sănătății, doamna Viorica declară că, acum când salariile medicilor au ajuns la o medie de 4000 de euro/lună, obligatoriu trebuie să crească calitatea și exodul medicilor să se oprească. Las deoparte faptul că afirmațiile potrivit cărora plecarea medicilor în străinătate a fost stopată nu este documentată prin date concrete. Țin să îi atrag atenția (ca om care am făcut, începând din 2007 studii și anchete legate de migrația medicilor) asupra faptului că veniturile obținute constituiau doar a treia cauză de migrație. Primele două erau: condiția medicului în societatea românească și condițiile de lucru oferite medicilor. Veniturile de 4000 de euro pe lună sunt valabile pe Lună și nu pe Pământ în România. Într-o statistică onestă și neinfluențată, venitul mediu al medicilor în România este în acest moment de aproximativ 2900 de euro. Și nu în ultimul rând, trebuie să înțeleagă că nu există o relație între venitul medicului și calitatea serviciilor medicale. Atât timp cât deficitul de forță de muncă din spitale depășește limita admisibilului nu poți avea pretenție la calitate. Doamna Prim-Ministru trebuie să știe că potrivit normativelor Ministerului Sănătății, în spitale ar trebui să fie angajați peste 26000 de medici, iar în prezent sunt angajați 14500. Aceste persoane nu sunt de fier, nu sunt roboți, se îmbolnăvesc din cauza suprasolicitării (pentru neinițiați se numește sindrom burnout), lucrează peste timpul de muncă stabilit prin directive europene și, oricât ar fi plătiți, nu vor reuși întotdeauna să efectueze acte de calitate.
În concluzie, în buna tradiție românească utilizată și în cazul Sapoca, decidenții și politicenii (transpartinic) văd paiul din ochiul altuia, fără să spuna nimic de bârna din ochiul propriu.
