“Cocoșul Maurice are dreptul să cânte” – anunță triumfător, încă de la începutul articolului, ziaristul de la săptămânalul “Le Point” care relatează despre conflictele dintre localnicii comunelor, atașați tradiției și “neoruralii” care evadează la țară în căutare de aer curat și liniște.

“Locuința mea de vara e la țară/Acolo eu voi să mor” – scria pe la 1800 și ceva poetul Al. Depărăteanu, căci, susținea el, “Acolo e fericirea”. Acum, după aproape două secole, lucrurile s-au cam schimbat. “Ruralii” și “neoruralii” din Franța nu mai contenesc cu sfada și procesele. Soții Jean-Louis și Joel Biron care și-au cumpărat la țară o reședință secundară i-au dat în judecată pe vecini că nu-și pot face somnul de dimineață din pricina cocoșului din ograda apropiată care cântă la ore imposible.

Procesele ca acesta se țin lanț, căci ori cocoșii și rațele, vacile și alte animale de la casa omului, ori clopotul bisericii poluează sonor liniștea (cândva) patriarhală a așezărilor din mijlocul naturii. Până și “The New York Times” scrie despre aceste procese – se minunează ziaristul de la “Le Point”. Unii comentează, pe un ton cât se poate de serios, că s-ar profila chiar o sciziune a țării, care e sfâșiată între “o Franță a orașelor și alta a ogoarelor” (și ogrăzilor, ar fi de completat).

Asemenea ciondăneli cad lesne în ridicol. O familie de orășeni veniți în vacanță s-au plâns primarului din Beausset de țârâitul greierilor și i-au cerut să împrăștie peste tot insecticid. În 2016, o pereche de vacantieri au tăiat cablurile electrice care acționau clopotele bisericii din Equemanville. Dar tot cocosii rămân cei mai gălăgioși poluanti sonori. Dacă Maurice și-a recăpătat în justitie dreptul la liberă exprimare, confratele său Coco din Margny-les-Compiegne a fost condamnat în instantă la tăcere, plus 600 euro amendă și a trebuit să fie exilat la o vecina cu casa ceva mai departe de partea vătămată. Asta după ce judecatorul și grefierita s-au deplasat la locul faptei să-l prindă în flagrant delict pe pârât. Gospodarul astfel penalizat (căci n-o plăti cocoșul amenda) se întreabă: “Oare cei care merg la mare se plâng de vuietul valurilor?”. Iar un primar comunal constată: “La țară ai vaci, păsări prin curte, tractoare, dar și la oras ai zgomote și le accepți, așa că atunci de ce nu și la țară?”

Deputatul Pierre Morel a depus un proiect de lege care vizează definirea și protejarea „patrimoniului senzorial” al localităților rurale care include “cântecul cocosilor, tălăngile, răgetul măgarului, mirosul bălegarului și al cotetului de păsări, orăcăitul broastelor”. Până la lege, însă, unele primarii comunale acționează cu umor și pun placute: “Atenție, sat francez!”. Și au dreptate. Păi nu e cocoșul galic emblemă a națiunii franceze?

Citește și: Pro România va vota moțiunea. Ponta s-a înțeles cu PNL

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

8 + 3 =