În tele-ancheta efectuată de tot felul de ”specialiști”, privind cazul Caracal, adesea, se aduce în discuție expertiza medico-legală psihiatrică privindu-l pe Gheorghe Dincă. Acest demers, care pare atât de simplu pentru cei din platourile televiziunilor, este foarte dificil în practică și, înainte de a stabili responsabilitatea penală, trebuie să vedem dacă ne confruntăm în realitate cu un criminal în serie.
Termenul de criminal în serie a fost folosit pentru prima dată în anul 1980 de un criminolog al FBI, Robert Ressler, care, astfel, i-a individualizat pe cei care în locul unei crime singulare aveau la activ mai multe crime. Resleer și Burgess dau în 1984 o scurtă definiție ”ucigașul în serie se caracterizează printr-o succesiune de crime separate între ele de o perioadă de acalmie; actele sunt despărțite între ele de mai multe săptămâni sau mai multe luni”. Urmează alte definiții: Resleer și Burgess (1988), Keeney (1995) etc. Toate definițiile gravitează în jurul câtorva elemente: un individ care comite mai multe crime; crimele sunt separate prin perioadă de acalmie; crimele nu au o motivație bine individualizată.
- Holmes și S. Holmes definesc 4 categorii de criminalii în serie:
- Ucigași în serie vizionari: aici sunt incluși cei cu fenomene halucinatorii psiho-senzoriale. Ei ucid în perioada halucinatorie un anumit tip de victime.
- Ucigașii în serie pseudo-justițiari: ucigașul trece la crimă pentru a face ceea ce el crede că este justiție. În această categorie, îi găsim pe criminalii motivați de o anumită ideologie, pe cei care consideră că au rolul de a elimina din comunitate persoane pe care ei le califică drept “indezirabile”.
- Ucigașii în serie hedoniști. În această grupă, se întâlnesc următoarele subtipuri:
- a) ucigașii din plăcere – ei ucid pentru că iubesc omorul și pentru plăcerea acestui act;
- b) ucigașii sadici sexuali;
- c) ucigașii pentru avantaje materiale: ucid pentru a-și însuși bunuri sau bani și repetă crimele lor în acest fel;
- d) ucigașii în serie pentru putere și pentru controlul unui grup.
Ucigașii în serie aproape constant își planifică crimele, iar acestea sunt comise fără remușcări, fără sentimente de milă sau culpabilitate. Victimele sunt umilite, terorizate, uneori sechestrate și supuse torturii fizice și psihologice. Acte postmortem sexuale, de mutilare sau chiar de canibalism pot fi întâlnite în crimele în serie. Mutilarea criminală poate avea un caracter de apărare (ele având și motivația de a împiedica identificarea victimei sau de a face să dispară corpul victimei) sau exprimă agresivitatea autorului – criminalul dorește să aneantizeze corpul așa cum a trimis în neant sufletul, viața. Literatura arată că un numar foarte mic de criminali în serie prezintă o patologie psihotică severă.
Marea majoritate au, însă, tulburări severe de personalitate, care oscilează între personalitatea antisocială, narcisistă sau borderline. Expertiza criminalilor în serie a trezit mari controverse în psihiatria medico-legală adeseori existând pentru același caz trei concluzii diferite de la experți diferiți: iresponsabilitate, responsabilitate limitată (discernământ diminuat) sau responsabilitate. Deseori, actele cu caracter bizar sau care trezesc oroare au fost considerate suficiente pentru a stabili un diagnostic psihiatric. Absența mobilului material și nedescoperirea mobilului intim poate dirija și influența diagnosticul. Dar mulți autori consideră că ucigașul în serie este un sociopat condus de fantasme sadice și având comportamente perverse sau echivalențe pe care și le manifestă în timpul și la locul crimei. Aceasta nu este însă suficient pentru a-l declara iresponsabil. Agresivitatea sa manifestă nu este controlată tocmai pentru că individul are un nucleu psihopatic. Iar psihopatia sau mai corect spus numai psihopatia nu poate conduce la iresponsabilitate.
În concluzie, a stabili profilul și periculozitatea unui anumit individ, reprezintă o tentativă de predicție a violenței și a crimei, dar identificarea potențialității de criminal în serie este dificilă, și, prin urmare, predicția violenței este dificilă. Utilizarea conceptului de serialitate, adică repetiția evenimentelor de o manieră identică sau analoagă, poate fi un element de definire și predicție. Dar nu trebuie să uităm că acești criminali în serie nu prezintă un grup omogen. Serialitatea este un element de definire, dar categoriile și tipurile sunt diferite.
