Caută
Close this search box.

Corina Gabriela Ioniţă, supravieţuitoare din Colectiv: „Nu mai suport gândul că sunt la mâna unor monştri. Nu mai vreau să fiu umilită, batjocorită”

Corina Gabriela Ioniţă

Corina Gabriela Ionita, o tanara care a fost grav ranita in incediul de la Colectiv si a reusit sa supravietuiasca, publica un mesaj de profunda revolta fata de modul in care institutiile statului roman continua sa se comporte in cazul Colectiv.

„Chiar am obosit, sunt un om bolnav intr-o tara bolnava. Si daca eu mai am o sansa, tara asta NU. E o biata papusa din carpe manuita de un papusar si mai bolnav. E cumplit sa fii victima in tara lui ‘Avem de toate, nu ne trebuie nimic. Avem conditii de Germania’, in tara lui ‘S-a gresit, care-i problema?’, a lui ‘Traiesti, ce mai vrei?’, a lui Hexi, nici nu mai stiu…sunt atat de multe Romanii paralele cu etica, deontologia, organizarea, integritatea, competenta, ca le-am pierdut sirul”, spune tanara dupa ce a vazut modul in care a intervenit IGSU la Colectiv.

„Ma trezesc in zbarnait de telefon. Ziaristi, televiziuni in goana dupa rating, vor o parere a mea, in legatura cu publicarea unui nou „clip” din seria Colectiv. „Nu stiu despre ce este vorba si ma grabesc sa ajung la tribunal, azi am audiere in dosarul Colectiv. Va cer scuze!”

Am vorbit in cei 4 ani post-Colectiv, de am obosit. Am repetat obsesiv lucruri, in speranta unei schimbari. Am rostit adevaruri tulburatoare, situatii traite de mine in acea perioada de cosmar. Am vorbit despre orgolii si ambitii politice, despre malpraxis, infectii, spaga si complicitate criminala. Am vorbit despre lacunele si erorile din sistem, despre lipsa protocoalelor si a planurilor in situatii de urgenta. Am vorbit despre toate acestea, nu puteti spune ca nu.

Imaginile din infern si strigatele de ajutor ma urmaresc inca. Ma vor urmari probabil, toata viata. Nu suport sa vad foc, nu suport mirosul de fum sau diluant, nu suport aglomeratia si mai presus de toate, nu-mi mai suport durerea. Am atacuri de panica din ce in ce mai dese, am temeri de tot felul, am cosmaruri. Ma sedez, sa uit. Nu mai suport gandul ca sunt la mana unor monstri. Nu mai vreau sa am de-a face cu sistemul medical romanesc, nu mai vreau sa fiu umilita, batjocorita. Nu mai vreau sa fiu folosita, nu mai vreau sa dau declaratii in presa, m-am salbaticit. Chiar am obosit, sunt un om bolnav intr-o tara bolnava. Si daca eu mai am o sansa, tara asta NU. E o biata papusa din carpe manuita de un papusar si mai bolnav. E cumplit sa fii victima in tara lui „Avem de toate, nu ne trebuie nimic. Avem conditii de Germania”, in tara lui „S-a gresit, care-i problema?”, a lui „Traiesti, ce mai vrei?”, a lui Hexi, nici nu mai stiu…sunt atat de multe Romanii paralele cu etica, deontologia, organizarea, integritatea, competenta, ca le-am pierdut sirul.

In drum spre Tribunal am avut imprudenta de a accesa filmarea. Desi aceasta filmare nu face altceva decat sa ne confirme tuturor banuielile, tot socheaza. Socheaza prin violenta limbajului celor sositi acolo sa ne salveze. „Lasa-i in plm (de morti)!”, asta imi rasuna incontinuu in minte, de cand m-am uitat. Socheaza prin detasarea cu care majoritatea celor de acolo priveau spectacolul groazei. Socheaza prin lipsa de organizare, prin interventia haotica si tardiva, socheaza prin prezenta acolo a celor responsabili, ca salvatori, nu ca ceea ce sunt de fapt, criminali. Nu e un montaj prost de film horror, e ceea ce am trait noi in seara de 30.10.2015. Corpuri inerte carate pe paleti din lemn si aruncate intr-un colt, civili care par mult mai dispusi sa ofere ajutor decat salvatorii in uniforme, primari, ministri care isi fac poze. Asta a fost seara in care Romania a murit si nici macar nu i s-a incercat resuscitarea. Simt ca ma sufoc. Gheara din piept, nodul din gat, tiuitul din urechi si senzatia de greata nu intarzie sa apara. Ochii mi se impaienjenesc si simt ca o sa pic. Ajung la tribunal si merg teleghidata pe holuri in cautarea unui lift. Scarile rulante sunt in revizie. Noi toti suntem in revizie pe perioada nedeterminata. Ajung in sala, imi reperez avocata si izbucnesc in plans. Am fost tare, NU MAI SUNT.

Eu am fost scoasa din club dupa aproximativ 40 de minute de la declansarea incendiului, adica in momentul in care au venit pompierii cu masti si tuburi de oxigen. Dupa cum stie toata lumea, incendiul s-a stins de la sine in foarte scurt timp de la izbucnire. Filmarea asta incepe pe undeva pe la minutul 15, cred. Oare cate persoane din cele 27 ar fi raspuns manevrelor de resuscitare, daca acestea ar fi fost efectuate la timp? Oare cate persoane din celelalte 38 ar fi supravietuit daca s-ar fi cerut ajutor extern pe loc? Oare cate mame si-ar mai fi putut privi in ochi copiii, inca? Nu am raspuns la aceste intrebari.

In tara lui „Avem de toate” nu ai voie sa pui astfel de intrebari. In tara lui „Avem de toate” nu ai voie sa simti. In tara lui „Avem de toate” esti persecutat, batjocorit, nimicit daca indraznesti sa spui adevarul. Si aveti astfel si raspunsul la intrebarea „De ce a fost facut public abia dupa 4 ani, acest film?”. Desigur, exista si un interes, vom afla in timp, al cui.

Noapte buna, Romania! O sa mai cred in tine doar in clipa in care ii voi vedea in boxa acuzatilor, pe langa Piedone si cei 3 de la ISU, pe toti cei care apar pe aceasta filmare, plus Banicioiu, managerii de spitale, sefii de sectii. Pa!”, a relatat Corina Gabriela Ionita pe Facebook.

Angajati ai Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta au fost supusi in ultima perioada „unei presiuni publice uriase”, in contextul in care este contestat modul in care au intervenit la incendiul de la Club Colectiv din urma cu patru ani, se arata intr-o postare de pe pagina de Facebook a IGSU.

„Istoria se repeta in fiecare an! In ultimele zile, salvatorii au fost supusi unei presiuni publice uriase! De ce? Pentru ca se contesta public modul lor de interventie la incendiul din 30 octombrie 2015 si sunt acuzati pe nedrept de ascunderea unor probe. Sa nu uitam eforturile pe care le-au depus si le depun zilnic pompierii, precum si miile de vieti salvate in fiecare an. Si ei sunt oameni! Ii vedeti la incendii, inundatii, cazuri de prim ajutor, accidente, absolut in toate situatiile in care sunt solicitati. Credeti ca ei merita asta?”, se arata in mesajul publicat sambata pe platforma de socializare.

Totodata IGSU le transmite un indemn pompierilor. „Sa va purtati cu demnitate haina militara, sa plecati in misiuni cu acelasi curaj si determinare ca si pana acum, sa ramaneti o familie si sa va respectati nobilul scop in salvarea de vieti! Ramaneti fideli crezului vostru si fiti aproape de oamenii care au nevoie de voi!”, puncteaza IGSU.

Publicatia „Libertatea” a prezentat, joi, o inregistrare video cu primul echipaj ISU care a ajuns la locul tragediei de la Clubul Colectiv, filmarea avand aproape 21 de minute. Jurnalistii sustin ca aceasta inregistrare nu a fost facuta publica niciodata, fiind tinuta „ascunsa” de catre conducerea IGSU.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri