A trecut moțiunea, ca și sentimentul de exuberanță al unei victorii pe care, în România, Opoziția nu a mai cunoscut-o de ani de zile.
„Adio, Vio”, a fost refrenul însușit azi chiar și de fanii doamnei Dăncilă, plictisiți de o femeie care nu înțelegea că visul de a conduce Palatul Victoria a luat sfârșit.
A trecut și agitația de la dezbaterile din plen, unde am auzit fel și fel de discursuri, unele bune, altele penibile, toate nervoase, pe modelul „ești rău, prea rău ca să fii convingător”. Le-au ieșit răutățile, ba chiar am remarcat că dependența de telefoane face ravagii printre aleși: ba vorbeau, ba navigau, ba se amuzau… Dar ce le-a ieșit cel mai bine a fost momentul votului, când și din partea PSD și de la PNL paznicii de serviciu urmăreau bilele sclavilor. Nu cumva să trădeze vreunul. De trădat însă, unii tot au făcut-o, numai de o parte ce-i drept, dar, scuzați-mă că întreb, unde e dreptul la votul liber în Parlamentul României?
E o întrebare retorică, însă mă număr printre cele câteva milioane de naivi care așteaptă bunul simț în politică. Altfel, plecarea lui Dăncilă nu a avut niciun rost.
Acum că am scăpat de așa-zisa teroare din Teleorman, cam pe unde se află țara de dincolo de moțiune? Ca să nu plagiez un scriitor genial, comunist, dar genial: țara de dincolo de negură.
Prezentul e configurat de la Cotroceni și de-acolo pare că se va comanda până la primăvară, când se întrevăd anticipatele. Mai devreme nu se poate, oricât de mult ar vrea domnul Barna. Nu cred că a uitat contabilitatea, știe că este nevoie de un guvern legitim, nu improvizat, pentru a da drumul bugetului. Fără buget aprobat , desigur, nu se pot plăti pensii și salarii. Simplu, dar USR vrea repede anticipate, iar compromisurile dau rău acum, în pragul prezidențialelor, când sondajele nu sunt roz pentru liderul USR.
Și totuși, cred că USR-PLUS vor câstiga mult din această situație, dacă nu uită să continue ofensiva anticorupție, singura carte câștigătoare în România anului 2019. În ciuda propagandei masive de decredibilizare a lui Barna și Cioloș, ei au reușit să se țină de promisiunile politice. Uităm că au avut mici erori în alegerea „stindardelor” (exemplul elocvent este Mihai Șora și asocierea sa ridicolă cu rezistența anticomunistă).
În legătură cu Ponta și Pro România vreau doar să punctez că în ultimele două luni au făcut mai multă politică decât PSD în ultimii doi ani.
Am lăsat la urmă PNL și Ludovic Orban, propunerea cu care partidul merge vineri la Cotroceni. Ei au trecut de faza alianțelor și fuziunilor care nu dau bine, sunt antrenați cu USL, PDL. Se vor șifona un pic, nu-i bai. Problema lor este chiar președintele Iohannis care este dat ca sigur pentru un nou mandat, dar va încasa în mod sigur stângăciile de imagine. Alegerile prezidențiale nu sunt chiar o glumă, când pesedeii scotocesc juridic și personal prin toate ascunzișurile familiei prezidențiale. Ceva, ceva tot vor găsi, doar le cunoaștem metodele.
Democratic vorbind, în mod indubitabil declanșarea anticipatelor e soluția recomandată. Estetic însă, dacă nu moral, refacerea USL nu e deloc în stilul occidental. Să lăsăm plăcerea aceasta politicienilor.
Vio tocmai a anunțat că nu merge la consultări cu președintele Iohannis… deci adio, doamnă. Nu am uitat, sunt alegeri acum, în toamnă, dar cred că omul politic Viorica Dăncilă a dispărut din peisaj.
