Caută
Close this search box.

Din fotoliul de spectator: Festivalul Internaţional de Dramaturgie Contemporană, Braşov 2019

Festivalul Internaţional de Dramaturgie Contemporană, Braşov, ediţia 2019 a tras cortina. O săptămână de spectacole, dezbateri, atmosferă dominată de teatru în oraşul de la poalele Tâmpei. Un public avizat, civilizat, respectuos, o adevărată plăcere să te numeri printre cei care, îmbrăcaţi în ţinută de gală au umplut, până la refuz, între 17 şi 23 noiembrie sala mare a teatrului „Sică Alexandrescu” dar şi sala „Stela Popescu” rezervată teatrului radiofonic. Teatrul este adăpostit de o clădire stil, cu un foaier care readuce în prezent, prin afişele panotate generos, succese de acum jumătate de secol, când regizorul Puiu Maximilian monta comedia muzicală „Năframa de mătase” la Teatrul de Stat-Oraşul Stalin, cum se numea, în epocă, teatrul „Sică Alexandrescu”, gazda noastră de azi.

„Organizarea unui asemenea eveniment înseamnă o mare zbatere, un efort deosebit! Publicul braşovean merită, din plin acest festival, pentru că iubeşte teatrul şi acest lucru s-a văzut seară de seară”. Aprecierea îi aparţine actriţei Olga Delia Mateescu care,după ce ne-a salutat cu un zâmbet larg, a plecat să  urmărească piesa  „ Zbor deasupra unui cuib de cuci”. O face în dublă calitate, de membră a juriului dar şi ca spectator pasionat.

Am rămas, împreună cu regizorul Cristian Ioan, Directorul Festivalului şi, declarat, principalul „responsabil” cu selecţia ediţiei, să vorbim despre manifestarea finanţată de Primăria Municipiului Braşov, despre  premiile festivalului şi despre statueta care a fost botezată Nestor după numele învăţătorului lui Ulise care „sperăm să devină un Oscar al teatrului românesc” după cum îmi dezvăluie secretul apariţiei lui Nestor, Cristian Ioan. În calitate de Director al festivalului a muncit îndelung pentru reuşita acestui eveniment important din viaţa artistică a oraşului Braşov, cunoscut cu o lungă şi serioasă tradiţie culturală. Cristian Ioan este un împătimit al muncii, fapt dovedit şi de bogata lui carieră ca director al Teatrului de la Târgu Mureş. Numeroase spectacole, momente care nu s-au risipit odată cu stingerea luminilor rampei, au rămas în memoria afectivă a celor care au aceiaşi o trăsătură comună „iubirea de teatru”. Spectacole de calitate, lucrate minuţios cu un impact important asupra publicului primit la intrare, în semn de onoare, la iniţiativa regizorului Cristian Ioan, cu covorul roşu.

Răsplata? Săli arhipline, aplauze din belşug, flori, cronici laudative.

Cristian Ioan este un om de teatru care cunoaşte, din interior, fenomenul, iubeşte deopotrivă actorii şi publicul, un om echilibrat, serios,  o fiinţă de care ai neapărată nevoie când porneşti la drum cu un festival” apreciază directorul interimar al teatrului, actriţa Viorica Geantă Chelbea cetăţen de onoare al municipiului Braşov din 2012, cea care, îmi declară că, se pricepe mai bine să rostească vorbele pe scenă decât să dea inteviuri. A absolvit în 1983, Institutul de Teatru „Szentgyorgy Istvan” secţia română, Târgu Mureş, iar din 1988 , după un scurt parcurs la teatrul Dramatic din Baia Mare şi la Teatrul Odeon din Bucureşti s-a „naturalizat” la Braşov. A interpretat zeci de roluri pe scena tearului, a fost distribuită de regizorii Stere Gulea, Mircea Daneliuc, Napoleon Helmis sau Nap Toader şi în filmele lor.

Spectacolele alese pentru ediţia cu numărul 30 a Festivalului Internaţional de Dramaturgie Contemporană, Braşov,  2019  transmit un mesaj luminos deşi, substratul este tragic, dacă mă gândesc la Dosarele Siberiei (regia Petru Hadârcă) care abordează o temă altădată tabu – este vorba despre soarta românilor basarabeni persecutaţi, masacraţi şi exterminaţi prin foamete care se încheie cu o frază repetată obsesiv  : ” Să nu ne răzbunaţi, dar să nu uitaţi”, sau Scripcarul pe acoperiş, împletind cântecul iudaic cu drama evreilor deportaţi spre lagărele de exterminare, are, strecurat pe fundal acelaşi gând de neuitare transmis urmaşilor.

„Spectacole care onorează amintirea suferinţei umane dusă până la limite”.  Îmi repetă, într-un dialog foarte succint,  regizorul Petru Hadârcă o fraza care defineşte un demers regizoral pe care l-aş aprecia ca excepţional. Dosarele Siberiei spectacol al Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău, realizat după memoriile Ecaterinei Chele, Margaretei Cemârtan-Spânu, Ion Moraru, martori oculari ai acelor timpuri.” De aceste amintiri avem nevoie noi, copiii şi nepoţii noştri pentru a înţelege şi a conştientiza  că ura, violenţa şi teroarea nu pot crea o lume bună cu oameni fericiţi” a scris Petru Hadârcă în caietul program al festivalului.

Ecouri finale ale unui evenimant de indiscutabil succes, spectacole cu distribuţii interesante, prestații actoricești deosebite. Eu simt că ar trebui să revenim, cu detalii în cronici sau interviuri cu participanţii la eveniment. Să păstrăm on line sau în memoria hârtiei opinii legate de aceast festival. Premiaţi au fost toţi, aplauzele şi menţiunea modernă „sold out” s-au  împletit cu rugămintea celor care au sperat, până în ultimul moment la şansa unui „bilet în plus”!

Spectacolele Festivalului Internaţional de Dramaturgie Contemporană, Braşov certifică talentul, munca şi iubirea de teatru a tuturor organizatorilor.

Mesajele cuprinse în  textele lui : Matei Vişniec (Occident Express) prezentat de Teatrul Szigligeti din Oradea, Zoltan Egressy (Portugalia) Teatrul „Sică Alexandrescu”, Braşov, Eduardo de Filippo  (La Grande Magia) spectacol al Teatrului „Bulandra” din Bucureşti, Hristo Boicev (Orchestra Titanic) al Teatrului Naţional „I.L.Caragiale”, Dale Wasserman (Zbor deasupra unui cuib de cuci) Teatrul „Metropolis” Bucureşti, Petru Hadârcă (Dosarele Siberiei) Teatrul Naţional „Mihai Eminescu, Chişinău, Shalom Aleihem (Scripcarul pe acoperiş), Teatrul Evreiesc de Stat , Bucureşti se adreseză minţii dar şi sufletului spectatorului care rămânne un fidel iubitor al Artei teatrului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri