Să fim bine înțeleși, nu pledăm în niciun fel în favoarea soților Ceaușescu. Dar felul murdar, imoral și TOTAL ILEGAL în care au fost asasinați -da, acesta e termenul, au fost asasinați- a îngrozit și oripilat întreaga lume. Nu A AVUT NIMIC ÎN COMUN CU UN ACT DE JUSTIȚIE, așa cum arată acum, cu subiect și predicat, inclusiv rechizitoriul demn și profesionist al Perchetului Militar.
Ceaușeștii meritau din plin să fie pedepsiți, anchetați, acuzați, meritau orice pedeapsă, poate chiar și cea capitală, POATE, dar nu în acel fel oribil și scabros, fără legătură cu justiția, fără niciun drept de recurs și, veți vedea, cu o sentință dată de judecătorii aflați, la rândul lor, sub amenințarea cu moartea. Da, ați citit bine.
Dacă nu ar fi pronunțat pedeapsa cu moartea, judecătorii de la Târgoviște ar fi fost la rândul lor asasinați, chiar acolo. De aceea – între altele – avea să se sinucidă în martie 1990 președintele compeltului de judecată, Gică Popa.
Iar a împușca doi bătrâni după un SIMULACRU DE PROCES, CARE, evident, NU A FOST PROCES, se cheamă ASASINAT, nu executarea unei sentințe. Gică Popa știa foarte bine acest lucru.
Dorin Cârlan, unul dintre cei trei paraşutişti care i-au asasinat pe Nicolae Ceauşescu şi pe Elena Ceauşescu în ziua de 25 decembrie 1989, din ordinul generalului Victor Atanasie Stănculescu, a vorbit pentru Realitatea Plus şi realitatea.net, la 30 de ani de la Revoluţie. Este singurul interviu acordat unei instituţii de presă din România în anul în care marcăm 30 de ani de la acele evenimente.
Dorin Cârlan a făcut parte din aşa zisul pluton de execuţie al lui Nicolae Ceauşescu şi al Elenei Ceauşescu, alături de alţi doi paraşutişti, Octavian Gheorghiu şi Ionel Boeru. După cum chiar Cârlan a explicat, „nu a fost niciun pluton de execuţie, s-a tras de la şold, de la un metru şi jumătate, fără ca cineva să fi ordonat foc”. Şi asta după ce, cu nici 5 minute în urmă, se terminase „falsul proces” sau „simulacrul de proces”, potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii militari în luna aprilie a acestui an.
După ce a tras în Nicolae şi în Elena Ceauşescu, mulţi l-au numit criminal. Mai mult decât atât, propriul fiu îl reneagă şi nu vrea să mai audă de el, din cauza celor petrecute pe 25 decembrie 1989, când gloanţele plecate din arma sa, un AK 47 cu pat de lemn, au pus capăt vieţii soţilor Ceauşescu. Acesta este numai unul dintre lucrurile pe care lumea le află în premieră din interviul acordat de Dorin Cârlan televiziunii Realitatea Plus şi site-ului realitatea.net.
Şi pentru că un jurnalist trebuie să dea cuvântul, în primul rând, celor care încă trăiesc şi mai pot spune povestea, în calitate de martori oculari ai evenimentelor istorice, realitatea.net publică interviul integral acordat de Dorin Cârlan.
– realitatea.net: Domnule Dorin Carlan, unde v-a prins Revolutia?
– Revolutia m-a prins in unitate, eu eram subofiter. Unitatea era la aproximativ 55-60 de kilometri de Bucuresti, Titu, cunoscuta in mass-media drept Boteni, regimentul 64 parasutisti Boteni. Acolo am fost repartizat din scoala militara, cu o exceptie de un an. Am avut diverse functii in unitate, atat ca personal nenavigant, cat si, un an, personal navigant.
– realitatea.net: Cine si cand v-a transmis ca aveti misiunea de a-l executa pe Nicolae Ceausescu?
– In data de 25 decembrie, direct de la generalul Victor Atanasie Stanculescu, prim adjunct al ministrului Apararii Nationale la acea data. Am primit (n.r acest ordin) dupa ce am ajuns (n.r la Targoviste) cu cei din completul de judecata, cu reprezentantii Frontului Salvarii Nationale, cu cine mai era pe acolo, civili si militari. Noi am fost cu doua elicoptere IAR 330 Puma. Am participat la o misiune de grad 0, despre care nu am stiut absolut nimic. Comandantii garnizoanei si cel al regimentului de parasutisti, undeva pe la 7:30 dimineata, ne-au adunat la raport si au zis ca au nevoie de 8 voluntari, cadre militare, sa insoteasca niste persoane oficiale sau ca este atacata rafinaria de la Brazi de teroristi. Cei 8 voluntari sa ia cate o unitate de foc cu ei, sa plece cu doua elicoptere IAR 330 Puma si li se vor preciza misiunile pe parcurs.
– realitatea.net: Cine v-a spus acest lucru?
– Cei doi comandanti, comandantul microgarnizoanei Boteni, colonelul Suciu Ioan si colonelul Canturieri Radu, comandantul Regimentului 64 parasutisti.
Si am plecat. Initial, am iesit 12 sau 14, apoi am ramas numai 8, pentru ca domnul comandant avea nevoie de ceilalti in unitate pentru alte servicii. De mentionat ca grosul trupelor intrase in dispozitiv de lupta, dusese deja lupte in Bucuresti, in principalele puncte nevralgice sau de comanda: Televiziunea Romana, Hotel Bucuresti – parte din Comitetul Central, Aeroportul Baneasa, Scoala militara de ofiteri de securitate – militie Baneasa, Ministerul Afacerilor Externe, impreuna cu alti parasutisti de la Caracal si alte obiective-cheie, in sprijinul victoriei Revolutiei. Sau al loviturii de stat militare, cum va place.
Cum a decis Victor Atanasie Stănculescu cine sunt cei trei paraşutişti care aveau să îi împuşte pe soţii Ceauşescu. Decizia suprimării celor doi era stabilită înaintea procesului
– realitatea.net: Deci, ati stiut ca il veti executa pe Ceausescu inaintea procesului?
– Am stiut dupa ce a facut o selectie foarte rapida domnul general Stanculescu. Ne-a adunat pe toti 8 in linie de tragatori, dupa care domnia sa a spus: „Am avut incredere in voi, parasutistii, ati fost alaturi de Revolutie, de cauza Revolutiei, v-ati dat tributul vostru de sange pentru Revolutie, pentru libertate, v-au murit colegi. Pot sa am incredere in voi sa mergem impreuna pana la capat? Am raspuns un „da” deloc anemic toti 8. Eram, totusi, in fata unui adjunct al ministrului Apararii Nationale, general-locotenent Victor Atanasie Stanculescu. Mai era un domn cameraman acolo imbracat civil (n.r. Ion Baiu) si inca cativa, un medic militar, doi reprezentanti de seama ai Frontului Salvarii Nationale, pe care ii vazusem la televizor. Unul era recunoscut si ca mare revolutionar, domnul Gelu Voican Voiculescu, celalalt era domnul Virgil Magureanu.
Ne-a adunat domnia sa (n.r. Victor Atanasie Stanculescu) si ne-a zis: „Dragii mei, stiti de ce suntem aici?”. Am ramas toti drepti. „Suntem veniti cu un tribunal militar exceptional, constituit de catre FSN prin decret-lege si suntem aici pentru a-i judeca pe cei doi soti Ceausescu. Sa stiti ca ei se afla aici, sunt prinsi de ai nostri, de trupele noastre. Intre timp, pana ne-a chemat generalul Stanculescu, ii daduse un colonel raportul, ulterior am aflat ca era vorba despre colonelul Kemenici, comandantul unitatii de acolo. Chemarea noastra a fost foarte rapida, dupa ce am debarcat din elicopter.
– realitatea.net: La Targoviste…
– La Targoviste, in curtea unitatii lui Kemenici. Si ne-a zis (n.r. Victor Atanasie Stanculescu): „Daca completul de judecata da sentinta de condamnare la moarte, sunteti in masura sa o duceti la indeplinire?”. Scurt si la obiect, militareste. Noi, toti 8, am zis „da” hotarat. Nu i-a placut, probabil, si a zis „Iesiti un pas in fata”. Am iesit un pas in fata toti 8, dar nu i-a convenit nici asa domniei sale. „Ridicati mana sus”. Am ridicat toti 8 mana sus. „Nu, acum va numesc eu”. Si ne-a numit dansul: „Tu, tu si tu”. Ulterior, am aflat ca eu si ceilalti doi colegi avem o inaltime mai vizibila pentru domnia sa (n.r. Victor Atanasie Stanculescu), care era tot inalt ca noi. Eram mai solizi, probabil dadeam mai bine in imaginea de atunci a cameramanului, nu stiu ce o fi gandit domnia sa, ca eram cam nebarbieriti, eram luptatori, haituiti zile si nopti de ceea ce insemna razboiul psihologic si radioelectronic. Ne murisera 12 colegi in acea perioada.
Vezi mai jos, în VIDEO, o porţiune din interviul acordat jurnalistului Cristian Otopeanu!
Dorin Cârlan: „Stanculescu ne-a spus ca daca cineva din exterior patrunde in sala de judecata in timpul procesului, noi executam foc fara nicio somatie in sotii Ceausescu”
– realitatea.net: Pe timpul procesului unde ati stat?
– Pe timpul procesului, am stat in interiorul cladirii, comandamentului, asiguram paza unde era sala de judecata creata ad-hoc, era si un birou de documente secrete. Si am aparat usa, la intrarea care ducea in sala completului, impreuna cu colegul meu, Octavian Gheorghiu.
Misiunile de lupta strict militaresti s-au dat de catre domnul general locotenent Victor Atanasie Stanculescu, direct noua, fiecaruia in parte. Initial, dansul ne-a aratat zidul unde considera domnia sa ca am putea executa misiunea de a-i executa (n.r. pe Nicolae si Elena Ceausescu), dupa care ne-a precizat misiunile astfel: mie si lui Gheorghiu ne-a spus ca noi aparam intrarea domniilor lor. In caz ca cineva patrunde din exterior in interior, sa executam foc fara somatie in tot ce misca, dupa care unul dintre noi sau amandoi intram in sala de judecata si tragem fara somatie, fara absolut nimic, in sotii Ceausescu.
Ionel Boeru, capitanul, nu am acceptul lui sa ii dau numele, dar oricum, a fost cu mine… Si el imi da numele de cate ori are ocazia… Deci, ideea este ca a primit misiunea sa intre cu completul de judecata inauntru, sa ii pazeazsca si, daca scapa de cordonul nostru cineva care ar veni sa ii scape pe sotii Ceausescu, atunci el sa execute foc in sotii Ceausescu, fara somatie. El (n.r. Ionel Boeru) a intrat inauntru, de aceea colegul nostru se vede imbracat parasutist, in tinuta aceea de iarna, data cu cateva zile inainte, si apare in ceea ce s-a filmat in sala procesului. Are la piept o pusca mitraliera. Noi am avut pistoale mitraliera in dotare, el a avut un armament putin mai bun, cu cadenta de tragere mai mare.
„Ion Iliescu ar fi sunat în timpul procesului lui Ceauşescu, pentru a grăbi lucrurile”
– realitatea.net: In timpul procesului ati remarcat ceva interesant? V-a atras atentia ceva in mod deosebit?
– Domne… Mai tarziu am aflat, dar nu as vrea sa fie interpretat politic… Atunci am vazut ca era vorba de un telefon. A venit pana la usa cineva, cam pe la mijlocul procesului, Octavian a auzit foarte bine, ca din birou de la Kemenici ar fi sunat cineva, unul dintre colegi l-a secondat tot timpul si a fost acolo, sergent major Gheorghe Teodor, si ar fi fost o voce care ar fi semanat cu a domnului Ion Iliescu, care a spus sa termine mai repede. El l-a luat pe colonelul Kemenici si l-a prezentat la domnul general Stanculescu, adica l-a chemat pe dansul sa iasa la usa. „Ce s-a intamplat?”. „Uitati, am primit un telefon ca sa terminati mai repede”.
Cert este ca ceea ce m-a marcat pe mine si mi-a schimbat destinul, profesia a fost o fraza pe care am auzit-o, ca se auzea perfect prin usa, a raposatului Gica Popa, presedintele completului de judecata. El a zis „Termen de recurs 10 zile. Sentinta se executa imediat”. Vreau sa va spun ca acest lucru m-a determinat sa fac facultatea de drept. Trebuia sa imi elimin niste „De ce-uri”. Nici filosofia, nici psihologia, nici ce as mai fi facut nu mi-ar fi oferit raspunsurile de care aveam nevoie. Am constatat ca s-a inalcat aproape flagrant tot ce a insemnat procesul.
– realitatea.net: Adica? In ce sens?
– Pentru ca nu li s-a dat voie la recurs. Ei aveau dreptul la recurs. Nu ar fi trebuit executati atunci, la acea ora. Dar, probabil, din punct de vedere militar, Romania avea niste angajamente, armata romana, cei care conduceau, care preluasera destinele… Si, daca nu i-am fi executat pana la ora 15:00, sa spun, ar fi intrat rusii, in conformitate cu Tratatul de la Varsovia.
Am avut discutii nenumarate cu raposatul Victor Atanasie Stanculescu, am avut o relatie de prietenie, sa zicem. „Dorine, hai sa iti spun, eu cu Ion Iliescu sunt prieten din 1956. Ceea ce pot sa iti spun este ca nu aveam cui sa dau puterea. Imi pare rau pana mor, dar asta e”.
– realitatea.net: Asta v-a spus-o Stanculescu?
– Stanculescu a avut puterea. Stanculescu a avut puterea intotdeauna. Si a trebuit sa puna pe cineva care sa fie garant pentru interesele Romaniei de atunci, in conformitate cu Tratatul de la Varsovia.
Eu o sa incerc sa reiau cuvintele domnului Gelu Voican Voiculescu, autointitulat revolutionar. Domnia sa zice „Noi am participat acolo la un asasinat politic”. Da, este foarte corect. In conditiile in care aveam de a face cu forta majora, aveam de a face cu starea de necesitate dată de Ceausescu pe data de 16 decembrie. Trebuia schimbat sistemul.
Dorin Cârlan: „Nicolae Ceauşescu avea lacrimi în ochi înainte să fie executat”
– realitatea.net: Va propun acum sa vorbim despre momentul executiei, care nu a fost filmat. Cum a fost, concret?
– Domne, ce sa va spun? Dupa 30 de ani, parca a fost ieri. Pot sa va spun ca dupa darea sentintei, sotii Ceausescu nu voiau sa iasa, se lamentau, nu recunosteau tribunalul. La care domnul general Stanculescu, imbracat in tinuta aceea de ceremonii, in uniforma de adevarat general al Armatei romane, a luat o magistrala pozitie de drepti si a zis: „Parasutistii la mine. Legati-i, luati-i si la zid cu ei. Intai pe el, pe urma pe ea”. La care, ea a zis „Daca tot e sa ne omorati, vreau sa mor impreuna cu sotul meu. Impreuna am luptat, impreuna vreau sa murim”. Si zice „Da, atunci considerati ca fiind ultima dorinta a condamnatei, luati-o si pe ea”. Si a intrebat Ionel Boeru, capitanul: „Ce facem cu ei?”. „Duceti-i la zid, unde v-am aratat, si impuscati-i”.
– realitatea.net: Bun, si ati iesit cu ei in curte, dupa care…
– Era o stare, un inceput apocaliptic, asa, ceva din universul lui Kafka. Cineva daduse ordin sa porneasca cele doua elicoptere, cu care venisem, la relanti. Erau niste hale acolo si sarea tabla de pe halele alea… Frunze, praf, motoarele turate la relanti… Si noi ieseam cu tot alaiul afara, cu cei doi soti. Ei au crezut, probabil, pana in ultima clipa, ca ii ducem spre elicopter, ca suntem salvarea lor.
La un moment dat, el s-a intors in spate si am vazut ca incep sa ii dea lacrimile un pic. Dupa care s-a intors si a mers pe directia pe care i-o aratau colegii mei, care ii luasera. De acum nu mai puteau merge pe propriile lor picioare. Si colegii mei i-au dus mai mult in stare de imponderabilitate, am putea spune. Nu prea atingeau picioarele pamantul. I-au dus foarte rapid, pentru ca cineva daduse un zvon acolo, cand ieseam cu ei, de asta ne-am si miscat foarte repede, ca urmeaza sa fim atacati de Flota a VI-a Americana, care vine din Mediterana cu peste 600 de elicoptere, sa ii scape pe sotii Ceausescu.
Noi primisem misiunea de lupta de la generalul Stanculescu, nu ne-a mai interesat sa iasa procurorul, sa filmeze Baiu si asa mai departe. Pe noi ne-a interesat sa ducem misiunea la capat. Si i-am anihilat efectiv.
Am tras in ei asa cum trage un militar al Ministerului Apararii Nationale. Noi ne-am regasit intr-o postura destul de idioata, as putea spune. Noi am facut treaba celor de la Ministerul de Interne. Era Directia Generala a Penitenciarelor, care avea plutoane de executie, ei aveau o pregatire buna psihologica, aveau cunostinte mult mai vaste ca noi in domeniul dreptului penal si asa mai departe.
Detalii cutremurătoare despre momentul execuţiei lui Ceauşescu: s-a tras de la un metru şi jumătate, fără ca cineva să fi ordonat „Foc!”. Primul a tras căpitanul Ionel Boeru, iar Dorin Cârlan a tras în Elena Ceauşescu 30 de cartuşe, pentru că „nu murise, se zbatea”
– realitatea.net: Cate cartuse au fost trase in cei doi?
– Domne, numai de la noi, din cate am vorbit cu colegii si din cate stiu eu de la Ionel, el a tras toata rafala de pusca mitraliera mai rapid, pentru ca ea are o cadenta de tragere mai mare. El a inceput sa ii secere. Si-a iesit putin din fire, l-a infipt pe el in zid, dupa aia a luat-o pe ea cu cealalta mana si a infipt-o in zid si a inceput sa traga fara sa ne spuna noua, celorlalti doi. Noi l-am asigurat cu foc, cand deja ei erau aproape, cum sa va spun…
– realitatea.net: Stati un pic, primul cine a tras?
– Boeru Ionel. Fara nicio somatie, fara nimic.
– realitatea.net: Deci, nu a spus nimeni „Foc”!
– Nu a dat ordin, nu, nimic! Nu ne-a spus nici noua. El a tras. Din cate am inteles, incarcatura psihologica era foarte mare. Nu avea incredere nici el in noi, nici noi in el.
– realitatea.net: Nu s-a tras simultan…
– Aproape simultan, as putea spune. Eu am avut parghia la foc cu foc si am tras 7 cartuse, la al optulea mi s-a blocat parghia. Sau la al şaptelea, nu mai retin exact. Am tras foarte repede, vreo 7 cartuse, cred, in el. Ei erau in picaj de acum. Dupa aceea, am armat din nou pistolul mitraliera si am executat, se cam terminase tragerea.
– realitatea.net: Practic, i-ati ciuruit…
– Nu as putea spune ca au fost ciuruiti, pentru ca aratau destul de bine dupa ce au fost toaletati la morga spitalului.
– realitatea.net: Spuneti-ne, va rog, un detaliu pe care lumea nu il stie. De la ce distanta s-a tras in Ceausesti?
– A inceput Boeru sa traga de la un metru, un metru si jumatate. Noi l-am asigurat cu foc. Mai este un amanunt. Ea nu murise, se zbatea si, atunci, cele 30 de cartuse le-am indreptat catre ea. Dar din motive umanitare, pentru ca nu murea. Se zbatea pe acolo, pe jos.
Totodata, aproape simultan cu noi, a pornit o rafala de mitraliera de pe TAB, de la 70-80 de metri din spatele nostru. Noi, cand trageam in ei, ne feream de ricoseurile noastre si era fum, praf, dupa care mitraliera a inceput sa traga pe deasupra noastra, apoi s-a oprit undeva in partea dreapta. Se vad urme si acum in zid. Bun. Noi am cam fugit intre cordoanele facute de militarii care ne-au gardat, ne-au dus pana acolo, pana aproape de zid. Deci, asta a fost toata executia.
– realitatea.net: Cat a durat toata executia?
– Un minut. Nici un minut. Pentru ca se trage foarte repede un incarcator.
– realitatea.net: Cum ati tras? Din ce pozitie?
– De la şold. Cu arma la şold. Pe noi ne-au asimilat drept un pluton de executie. Dar noi nu am fost nicio secunda un pluton de executie. Noi am fost un grup de comanda format ad-hoc, cu o misiune de grad zero. Stiam ca ne ducem, dar nu stiam daca mai venim.
Dorin Cârlan: „Sunt împăcat în faţa lui Dumnezeu pentru ce am făcut, că am luat viaţa a doi oameni într-o zi sfântă de Crăciun”
– realitatea.net: Cum v-a schimbat executia Ceausestilor viata?
– Eu nu am mai fost acel Dorin Carlan de dinainte, „cantec, joc si voie buna”. Am fost alt Dorin Carlan de atunci si pana acum. Si voi fi toata viata. Mie mi-a schimbat cursul vietii. Nu in bine, nu in rau, sunt impacat in fata lui Dumnezeu pentru ce am facut, ca am luat viata a doi oameni intr-o zi sfanta de Craciun. Ca militar, am executat un ordin. Noi am pus in aplicare o sentinta de condamnare la moarte, dictata de un tribunal militar extraordinar.
Dorin Cârlan: „Băiatul meu, Florin, mă detestă pentru ce am făcut în 1989. Practic, nu sunt tatăl lui”
– realitatea.net: Domnule Carlan, copiii dumneavoastra ce stiu despre acele momente?
– Domne, Oana, fiica mea, stie bine. Chiar s-a bucurat dupa aceea. A venit pe la mine la unitate, avea 5 ani, si a inceput sa cante. Era la vreo 4-5 zile dupa ce s-a petrecut la Targoviste si a inceput sa cante „Ole, ole, Ceausescu nu mai e”. Asta mi-a ridicat moralul.
– realitatea.net: Ceilalti?
– Da… Florin este un tip care ma detesta. Ma detesta pentru participarea mea la Revolutie, pentru participarea mea la impuscarea celor doi soti.
– realitatea.net: Isi detesta propriul parinte…
– Da… Eu, practic, nu sunt tatal lui. Ii repugn. Deci, o mai iau si eu in bot de la viata. Adica sa stiti ca Revolutia nu mi-a facut ceva extraordinar. Participarea mea la Revolutie mi-a adus numai rau. Intr-un tarziu, m-au avansat si pe mine ofiter, conform statutului corpului cadrelor militare.
Dorin Cârlan spune că are o pensie lunară de 2.000 de lei de la Armată
– realitatea.net: Vreau sa va intreb despre prezent. Aveti, banuiesc, o pensie.
– Am o pensie de care nu imi este rusine sa spun.
– realitatea.net: Cat?
– Am 2.000 de lei de la Ministerul Apararii Nationale. Atat merit, in timp ce Gabi Oprea si alti corifei-generali care au facut masaj cu tancul la oameni, ca nu stiu cum sa fiu mai cinic, sa inteleaga oamenii care ne asculta cam cum s-a facut la Revolutie… Toti cei care au fost la reprimare sunt generali. Daca nu au fost la reprimare, au facut parte din acele comandamente militare care au luat puterea pentru Ion Iliescu si echipa, incepand cu seara de 22 decembrie 1989.
Dorin Cârlan: „După Revoluţie, m-am întâlnit cu Valentin Ceauşescu…”
– realitatea.net: V-ati intalnit vreodata cu vreunul dintre copiii lui Nicolae Ceausescu?
– Domne, eu m-am intalnit, dar fara sa stie…
– realitatea.net: Cu cine?
– Faceam un tratament, mergeam la Policlinica 10, undeva pe strada Washington. Domne, l-am vazut, era seara…
– realitatea.net: Pe cine?
– Isi plimba catelul… Semana foarte bine cu Valentin Ceausescu.
– realitatea.net: V-ati intersectat privirea?
– Da. S-a uitat putin, dar nu a avut nicio reactie. Si eu eram pregatit sa fac fata daca era vreo reactie.
– realitatea.net: Ce sentiment v-a incercat cand l-ati privit in ochi?
– Iertati-ma, era… Cred ca privirile noastre s-au intrepatruns la un moment dat… Doi oameni intelectuali.
– realitatea.net: Ce ati simtit ca om, nu ca militar, in momentul executiei, dar si cand l-ati vazut pe Valentin Ceausescu?
– Nu m-am simtit bine si nu ma simt in forma niciodata, adica poate sa fie Craciunul, poate sa vina domnul Iisus Hristos pe pamant, atunci ma simt eu minunat.
Dorin Cârlan: „Sunt total împăcat. Nu am nicio remuşcare. Justiţia a fost corectă”
– realitatea.net: Ca om va intreb, sunteti impacat cu dumneavoastra?
– Da, sunt total impacat. Mai ales ca sunt crestin practicant, pana in maduva oaselor. Am facut si studiu biblic.
– realitatea.net: Deci, nu aveti nicio remuscare pentru ce ati facut…
– Nu, sub nicio forma. Justitia si-a facut datoria. Si este acel dicton latin, Dura lex, sed lex (n.r. „Legea este dura, dar aceasta este legea”).
– realitatea.net: Va intreb, justitia a fost corecta?
– Da. Justitia a fost corecta. Pentru ca justitia atunci se apara prin forta majora.
Bine, noi zicem ca este un simulacru, ca nu s-au respectat niste etape, dar ganditi-va ca noi acolo am avut un complet de judecata. Ce este dureros este ca nu au stiut nici judecatorii unde merg, nici procurorul Dan Voinea, actual general pensionar, nici noi, parasutistii si nici avocatii. Ceilalti au stiut.
Dorin Cârlan: „Un prieten al lui Gică Popa (n.r. magistratul care a condus completul de judecată şi care s-a sinucis după Revoluţie) mi-a spus că Gelu Voican Voiculescu a intrat peste completul de judecată, când delibera, şi le-a zis că dacă nu iau decizia executării Ceauşeştilor, nu mai ies vii de acolo”
– realitatea.net: Deci, spuneti ca doar ati executat un ordin…
– Noi am primit un ordin militar de la comandantul nostru ierarhic, de la Victor Atanasie Stanculescu, prim adjunct al ministrului Apararii. Unii zic ca era ministru al Apararii de facto atunci, numit chiar de Ceausescu. Si vreau sa va mai spun un lucru.
– realitatea.net: Da…
– Un foarte bun prieten al generalului Gica Popa, care s-a sinucis, este vorba despre domnul Chiper Aurel, mi-a spus: „Gica a avut remuscari, am vorbit cu el si nu trebuia sa dea sentinta, dar a fost pacalit de cel cu barba dintre voi, de Gelu Voican Voiculescu. A intrat peste complet cand deliberau…”
– realitatea.net: Cine a intrat?
– Gelu Voican, in numele Consiliului Frontului Salvarii Nationale. Si a zis: „Daca nu luati sentinta de executare a celor doi, stiti ca domnul general Stanculescu a venit cu parasutistii si nu mai iesiti vii de aici”.
