Într-un interviu realizat de Mădălin Necșuțu, profesorul Chirstopher Coker de la London School of Economics face o analiză a contextului regional din care face parte și România, a securității de la Marea Neagră şi a instabilității din Balcanii de Vest.
Marea Neagră, lac rusesc. Pericol de militarizare
Profesorul Coker consideră că există o preocupare tot mai evidentă pentru ceea ce se întîmplă în regiunea Mării Negre.
”Știm ce s-a întîmplat acum cîteva luni în nordul regiunii, în zona strîmtorii Kerci și există mereu pericolul ca Rusia să găsească un pretext pentru o nouă situație de criză”.
Nu trebuie exclus nici pericolul reprezentat de o extindere militară a Rusiei după ocuparea peninsulei Crimeea. ”Acest lucru este oricând posibil, e nevoie doar de provocarea unui nou incident. Dacă Putin va continua să scadă în sondaje sau dacă simte că poziția sa internă este compromisă, e posibil ca el să încerce o nouă aventură externă”. (…)
Și tot legat de situația tensionată din Marea Neagră, nu trebuie uitate ”nici tot mai evidentele probleme generate de relația Turciei cu NATO și apropierea sa de Rusia. ”Rusia e oricum interesată de existența unor conflicte înghețate. Moscova le inventează, apoi le detensionează pentru o vreme, pentru a se folosi de ele oridecîte ori are nevoie”.
Transnistria. Buzunarele de control în conflicte îngheţate
Se poate anticipa o escaladare a situației din regiunea separatistă Transnistria? ”Cred că pe moment Rusia controlează situația de acolo”, crede Christopher Coker, ”dar conflictul poate fi oricînd escaladat dacă e în interesul Moscovei. Cam așa stau lucrurile”. Totodată, prof. Coker consideră că Moldova nu ar avea nicio șansă, din punct de vedere militar, să facă față potențialelor pericole ce ar veni din Transnistria.
Poate fi folosită Transnistria ca un model a unui conflict înghețat și în estul Ucrainei? ”Problema acolo este dată de faptul că situația de conflict se poate extinde, inclusiv în zona de coastă a Odessei. De aceea, Rusia susține regimurile cleptocratice locale. E drept că ocazional mai înlătură pe unii dintre lideri, care sînt în fond gangsteri ce nu pot fi controlați deplin întotdeauna”.
Și totuși Rusia pare să încerce să ajungă la o soluționare a conflictului cu Ucraina, dar mai ales să primească ”un fel de garanții” că Ucraina și Georgia nu vor fi primite în NATO. De ce? ”Dacă te uiți la declarațiile recente ale președintelui francez Macron despre Rusia, există percepția că Uniunea Europeană – dacă e să dobîndească un rol geopolitic global – trebuia să restaureze relațiile sale cu Rusia. Și dacă UE nu se poate baza pe garanții de securitate din partea Statelor Unite atunci ar trebui o îmbunătățire a relațiilor cu Moscova, altfel situația poate deveni periculoasă.
Ucraina, Republica Moldova şi iluzia neutralităţii geopolitice
”Nu cred că Moldova are, în acest moment, prea multe șanse ca să iasă de pe orbita Rusiei, spun asta sincer. Acest lucru nu este negociabil pentru ruși și nu cred că vor ceda. (…) Ceea ce dorește Rusia este un fel de garanție din partea Occidentului că Ucraina și Georgia nu vor adera la NATO, iar în acest context Moldova ar putea fi forțată să își asume o falsă neutralitate militară.
Nu sînt prea multe lucrurile pe care Occidentul ar fi dispus să le ofere în schimbul neimplicării Rusiei în zona țărilor din Parteneriatul estic, mai consideră C. Coker. ”America are propriile interese în ce privește Moscova”.
Profesorul britanic crede că – pe linia inițiată de Henry Kissinger – temerile Americii sînt legate de o posibilă alianță a Rusiei cu China, iar singura modalitate de a stopa acest lucru este să permiți capitalului occidental să se reîntoarcă în Rusia, să ții funcționale conductele energetice și să ajuți Kremlinul să nu devină un satelit al Beijingului.
”Din punctul de vedere al Americii, care poate fi identic cu cel al lui Donald Trump, Rusia este împinsă înspre orbita Chinei prin atitudinea Occidentului față de ceea ce se întîmplă în Ucraina și Crimea. Situația din Crimeea e cu atît mai delicată cu cît se știe că aceasta nu se mai întoarce la Ucraina. Nu se mai poate acum nici o formă de dublă suveranitate sau de dublă administrare a Crimeii.
Ucraina va avea probabil mai multe șanse de reușită la negocieri dacă va avea o formă de neutralitate militară, precum a avut Austria în 1945, spre exemplu. Ca să iau un alt exemplu, un model ar fi ”finlandizarea”, respectiv păstrarea unui statut de neutralitate care să permită păstrarea independenței teritoriale. Numai că se pare că Ucraina nu are o clasă politică capabilă de o astfel de decizie”.
Întrebat dacă consideră că și în cazul Republicii Moldova asumarea unei neutralități militare ar putea facilita o rezolvare a conflictului transnistrean, profesorul C. Coker a spus: ”da, cred că este o posibilitate”.
Nervul balcanic
”Nu văd posibilă o eventuală extindere a NATO în Balcanii de Vest”, mai spune prof. Coker. ”Sincer, cred că e vorba mai curînd de o oboseală a extinderii. S-a vehiculat recent un sondaj care spunea că 2/3 din cei chestionați (un eșantion de 60 mii de persoane – n.e.) nu ar vrea ca articolul 5 de funcționare a Alianței să fie invocat pentru apărarea Albaniei sau a Muntenegrului. Asta spune că oamenii nu își doresc să fie apărați militar, ci doar că există o saturație în ce privește ideea de extindere în continuare a Alianței Nord-Atlantice”.
”SUA mai susțin extinderea, într-o oarecare măsură, însă europenii dau deja înapoi de ceva vreme. Dacă americanilor nu pare să le pese de consecințele atitudinii lor, europenii se remarcă prin inconsistență. Oricum, problema de fond este dată de faptul că Balcanii de Vest rămîn în continuare o regiune volatilă”.
În acest sens, Christopher Coker a amintit problemele deja știute – diviziunea interetnică și politică din Bosnia, inconsistența Serbiei, care rămîne jumătate pro-Vest, jumătate pro-Rusia, situația delicată din Macedonia sau Kosovo etc – dar a ținut să reliefeze și noul context geo-politic din regiune.
”Acum avem noi jucători în Balcanii de Vest. Dacă, spre exemplu, în timpul războiului din Kosovo existau doar trei jucători – SUA, UE și Rusia, acum numai aici avem nu mai puțin de șapte. Iar unul dintre cei mai importanți dintre aceștia este acum China”. (Cînd a numărat ”jucătorii” din Balcani, prof. Coker s-a gîndit la cei trei tradiționali, la China, după cum a menționat, plus statele balcanice propriu-zice, fiecare cu interese proprii, în primul rînd – n.e.).
”În acest moment, chinezii investesc masiv din punct de vedere economic în Balcani. Să luăm doar exemplul căii ferate ce va lega Atena de Budapesta. Ceea ce încearcă ei să facă este să integreze economiile din Balcani [în sfera de influență a Chinei – n.e.], ceea ce este contrar viziunii UE, care ar vrea să integreze Balcanii într-o Europă mai largă.
