Un om sforăia pe o bancă. Dar, dați-mi voie să adaug: nu orice băncuță, dintr-un părculeț, care ține loc de casă pentru sumedenie de locuitori ai patriei noastre prezente. Vorbim aici despre o bancă din Parlamentul României, pe care șed și sforăie mulți cetățeni.
Când dormi în patul tău şi te trezesc grijile din cinci în cinci minute, nu sforăi. Dar când dormi pe o bancă parlamentară, eşti sănătos tun şi nici capul nu te doare de probleme, se cam schimbă situaţia. Ei, omul ăsta sforăia de se cutremura respectivul mobilier. Pe lângă faptul că poate fi un semn al bunăstării, sforăitul simbolizează de asemenea un spirit robust, pozitiv, grefat pe un fizic trainic. Păi, de asemenea oameni avem nevoie la conducere, nu?
Un prosper om de afaceri, trecând pe-acolo, să vadă ce s-a mai ales de niște protejați ai lui, s-a oprit mirat în loc.
„Iată, își zise, exact ce-mi trebuie. Un ins pe care nu-l dau grijile afară din casă, din care o să fac un om special, un supraom, capabil de numeroase realizări”.
Cu cât se gândea mai bine, expresia „nu-l dau grijile afară din casă” i se părea tot mai puţin potrivită. N-avea ăsta griji, după cum sforăia… Mai corect ar fi fost „nu-l dau alegătorii jos de pe bancă”. Citeste textul integral AICI
