Istoria ne arată cât de periculoasă este pentru societate acordarea de puteri sporite serviciilor secrete. Filmul The Report (2019) ne prezintă o astfel de situație. Faptele sunt reale, mai mult sau mai puțin cunoscute.

Imediat după atentatele din 11 septembrie 2001, oficialii administrației Bush au decis să trateze atacurile ca acte de război. A apărut întrebarea firească: cei prinși vor fi tratați ca prizonieri de război? Funcționarii Administrației, inclusiv avocatul Departamentului Justiției, John Yoo, au recomandat clasificarea lor ca „deținuți” și, prin urmare, în afara protecției Convențiilor de la Geneva sau a oricărei alte legi interne sau internaționale și să fie încarcerați în închisori speciale administrate de servicii secrete. La 17 septembrie 2001, președintele Bush a semnat o directivă (încă clasificată), care oferea CIA puterea de a închide în secret și de a interoga deținuții.

Astfel, a apărut programul „Enhanced interrogation techniques” (EIT) sau „enhanced interrogation”, eufemisme pentru tortură. Termenii nu erau originali. Prima utilizare a unui termen comparabil cu „interogarea îmbunătățită” a fost într-o notă din 1937 a șefului Gestapo, Heinrich Müller, care a alcătuit sintagma „Verschärfte Vernehmung” pentru a descrie supunerea la frig extrem, privarea de somn, suspendarea în poziții dureroase și epuizarea deliberată printre alte tehnici.

CIA a contactat doi psihologi (John „Bruce” Jessen și James Mitchell) pentru a dezvolta tehnici alternative de interogare dure. Cu toate că niciunul dintre cei doi psihologi nu avea experiență si expertiză în efectuarea interogatoriilor, au acceptat și au fost plătiți cu 1000 de dolari pe zi plus cheltuieli, scutiți de taxe, realizând, în final, venituri de peste 80 milioane de dolari.

Metodele propuse și utilizate au inclus bătaia, legarea în poziții contorsionate, supunerea la zgomot asurzitor, perturbarea somnului, privarea de somn până la punctul de halucinație, lipsire de mâncare și/sau apă, neacordarea îngrijirii medicale pentru răni, tortura cu apă, umilința sexuală, supunerea la căldură extremă sau frig extrem, plasarea în cutii mici de tip sicriu, experimente medicale non voluntare („rehidratare rectală”, „reanimare cu lichid rectal” și „hrănire rectală ”) etc. Majoritatea metodelor erau declarate crime de război încă din 1948.

De exemplu, Statele Unite, după cel de-al Doilea Război Mondial, au pus sub acuzare pentru astfel de fapte oficiali militari japonezi și naziști și au obținut pedeapsa cu moartea. În plus, din 1930, Statele Unite au definit privarea de somn ca fiind o formă ilegală de tortură.

Oficialii americani, Administrația Prezidențială și liderii Congresului au aprobat programul secret. Cu excepții notabile: în mai 2002, Președinta Comitetul de Informații al Camerei, Jane Harman, s-a opus programului, iar Philip Zelikow, consilier al Condoleezzei Rice, a scris un Memoriu în care a contestat tortura și documentele justificative ale Departamentului de Justiție, considerându-le greșite atât legal și moral, cât mai ales politic. El a avertizat că tehnicile de interogatoriu încalcă legislația SUA și ar putea conduce la urmăriri penale pentru crime de război.

Administrația Bush a încercat să strângă toate copiile memoriului lui Zelikow și să le distrugă. În acea perioadă, American Psychological Assocation (APA) a colaborat cu administrația Bush (în secret) pentru a scrie justificări legale și etice pentru tehnicile de interogare, deși Human Rights First (HRF) și Physicians for Human Rights (PHR) afirmau că aceste tehnici constituie tortură și că încălcă legile americane și internaționale.

În 2008, s-a aflat că, începând cu 2005, CIA a distrus videoclipuri, care înfățișau prizonierii interogați sub tortură. Existând suspiciuni cu privire la motivația acestei decizii Comitetul pentru Informații ale Senatului din SUA (SSCI) a decis cu vot cvasi unanim (14 pentru și o abținere) declanșarea unei anchete. Lucrurile au stagnat până în a doua jumătate a anului 2009 (din cauza piedicilor puse de CIA). Exasperat, senatorul Jay Rockefeller președintele Comitetului de Informații al Senatului l-a adus în fruntea echipei de anchetatori pe Daniel J. Jones (care a fost menținut și de următoarea președintă a Comitetului, senatoarea de California, Dianne Feinstein). Jones era licențiat în științe la Elizabethtown College, Johns Hopkins University, licențiat al Kennedy School of Government, Harvard University. După facultate, a lucrat ca profesor la Teach For America (un program al AmeriCorps). Apoi, a petrecut patru ani ca investigator FBI înainte de a se alătura echipei de anchetatori a Senatului SUA. El a petrecut peste o jumătate de deceniu studiind peste 6,3 milioane de pagini de documente clasificate și elaborând, în final, un raport de peste 7000 de pagini (clasificat).

Pe 9 decembrie 2014, a fost făcut public un document de 525 de pagini, care conține concluziile cheie și un rezumat executiv al raportului. Raportul a concluzionat că tehnicile de interogare erau mult mai vicioase și răspândite decât CIA a raportat anterior; că „brutalitatea, necinstea și violența aparent arbitrară au adus uneori chiar și pe angajații CIA în momente de chin”.

Raportul spunea că oficialii CIA angajați în EIT și-au înșelat superiorii, Casa Albă, membrii Congresului și chiar uneori pe colegii lor despre modul în care se derulează programul de interogare și ce a obținut. Rezumatul executiv listează 20 de concluzii cheie între care: Utilizarea de către CIA a tehnicilor sale de interogare îmbunătățite nu a fost un mijloc eficient de a dobândi informații sau de a obține cooperarea dintre deținuți; Interogatoriile deținuților CIA au fost brutale și mult mai grave decât cele raportate de CIA pentru factorii de decizie; CIA a furnizat în mod repetat informații inexacte către Departamentul de Justiție, împiedicând o analiză juridică adecvată a Programului de detenție și interogare a CIA; CIA a evitat sau a împiedicat activ supravegherea de către Congres a programului. CIA a coordonat publicarea informațiilor clasificate către mass-media, inclusiv informații inexacte, privind eficacitatea tehnicilor de interogare îmbunătățite ale CIA. Deținuții CIA au fost supuși unor tehnici de interogare coercitive, care nu au fost aprobate de Departamentul Justiției sau nu au fost autorizate de sediul CIA; CIA a marginalizat și a ignorat numeroase critici interne cu privire la funcționare.

Programul EIT nu numai că nu a adunat nicio informație unică și utilă, ci a împiedicat, de fapt, obiectivul SUA de a-i judeca pe arhitecții atacurilor din 11 septembrie. EIT a împiedicat cursul juridic și a subminat poziția internațională a SUA. În ceea ce privește impactul mediatic al Raportului, Jones declara „Am apărut pe prima pagină, literalmente în toată lumea, dar a durat 24 sau 48 de ore – și apoi poof, a dispărut.” În plus, Google, Facebook au blocat multe comentarii legate de Raport. Niciun agent CIA nu a fost urmărit penal pentru crime de război.

În concluzie, intervenția serviciilor secrete în câmpul Justiției nu poate să conducă decât la abuzuri și încălcarea drepturilor omului. Sper să înțeleagă acest lucru și aparătorii protocoalelor secrete ale SRI cu organe de Justiție din România.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

7 + 3 =