Caută
Close this search box.

A murit Hosni Mubarak, fostul preşedinte al Egiptului

Fostul preşedinte al Egiptului Hosni Mubarak a murit, anunţă familia sa. In vârstă de 91 de ani, Mubarak fusese şef al statului trei decenii, între anii 1981 şi 2011, înainte de a fi răsturnat de la putere în urma manifestaţiilor din piaţa Tahrir. Preşedinţia actuală va organiza funeraliile, mai precizează familia Mubarak.

Răsturnat de la putere de mulţimea adunată în piaţa Tahrir din Cairo între 25 ianuarie şi 11 februarie 2011, Hosni Mubarak fusese ulterior judecat şi condamnat la închisoare pe viaţă. In urma procesului din 2012 – proces la care a asistat întins pe o targă şi cu veşnicii săi ochelari de soare pe nas – fostul autocrat egiptean fusese găsit vinovat de corupţie şi mai ales de uciderea a circa 850 de manifestanţi în cursul evenimentelor care aveau să ducă la răsturnarea sa de la putere. Incarcerat în aripa medicalizată a închisorii Tora din capitala egipteană, Mubarak a suferit atunci o serie de accidente cardio-vasculare. Odată revenită la putere armata, prin generalul Abdel Fatah al-Sissi, actualul preşedinte al Egiptului, Mubarak fusese achitat de mai toate acuzaţiile şi repus în libertate în 2017.

De origine modestă, Hosni Mubarak şi-a făcut întreaga carieră în rândul armatei, o armată care i-a servit deci ca promotor social. De cum şi-a terminat liceul, intră la Academia militară egipteană şi apoi la Academia armatei aerului de unde iese şef de promoţie. Urmează apoi o fulgerătoare ascensiune politică. Astfel, în 1964, Mubarak este şeful delegaţiei armatei egiptene în URSS. In 1973, în cursul războiului arabo-israelian sau „de Kippour” cum i se mai spune, Mubarak se ilustrează în fruntea aviaţiei şi capătă statut de erou naţional. Devine repede numărul doi al Partidului naţional democratic şi vice-preşedintele ţării, cu alte cuvinte braţul drept al preşezdintelui Anuar el-Sadat.

Ajunge la cârma ţării oarecum întâmplător – după atentatul islamist din 6 octombrie 1981 în urma căruia avea să moară el-Sadat – şi instaurează starea de urgenţă care va dura până în 2012. O stare care-i permite preşedintelui să preia sub control tot aparatul statal. Beneficiază în acest sens nu doar de sprijinul armatei dar şi de cel al aliatului american. Astfel, din 1980 încoace, SUA au investit peste 36 de miliarde de dolari în forţele armate egiptene. O contribuţie generoasă ce permite armatei egiptene să fie corect echipată, să devină un investitor de prim plan în industria civilă şi, nu în ultimul rând, săi dea frâu liber lui Hosni Mubarak să conducă Egiptul cu o mână de fier timp de trei decenii, până la răscoala populară – „revolta de pe Nil” – din ianuarie-februarie 2011.

Ca nişte demni urmaşi ai lui Mubarak, militarii egipteni au preluat azi toate frâiele puterii
In timpul îndelungatei şi violentei sale domnii, Mubarak a fost ţinta a cel puţin 6 tentative de asasinat, de cele mai multe ori orchestrate de islamişti. Sub presiunea adversarilor săi dar mai ales a fiului său Gamal, Hosni Mubarak anunţă în 2003 o serie de măsuri de democratizare politică. Legislativele din 2005 vor permite astfel Frăţiei musulmane, formaţiune interzisă dar tolerată până atunci, să obţină 88 de mandate din 454 câte numără parlamentul de la Cairo. „Deschiderea politică va fi de scurtă durată”, notează corespondentul RFI în Egipt. La primul tur al legislativelor din 2010, Frăţia musulmană nu obţine niciun mandat. Denunţând fraudele comise de putere, mişcarea boicotează turul doi, lucru care va permite Partidului naţional democratic să acapareze 85% din mandatele parlamentare.

Populaţia dă însă semne tot mai dese de săturare iar ziua de 25 ianuarie 2011 este decretată „ziua furiei”. Timp de 18 zile, manifestaţiile se multiplică în toată ţara iar la Cairo, emblematica piaţă Tahrir este ocupată zi şi noapte. In cele din urmă, Mubarak va renunţa la putere şi se va retrage în staţiunea balneară Charm el-Cheikh de unde va fi readus cu forţa în capitală pentru a fi judecat, condamnat şi apoi achitat în funcţie de mersul istoriei.

Cum notează ziarul Le Monde, „Mubarak, spre deosebire de doi dintre predecesorii săi, Gamal Abdel Nasser şi Anuar el-Sadat, nu a murit fiind încă la putere. Dar a domnit mult mai mult decât ei”. De partea sa, colegul nostru francez de la RFI notează că „azi, o represiune mai mare ca niciodată îi loveşte pe Fraţii musulmani dar şi pe tinerii liberali, pe democraţi, pe scurt, pe orice opozant. In numele combaterii terorismului, armata egipteană l-a răsturnat de la putere în 2013 pe islamistul Mohamed Morsi, primul preşedinte egiptean ales democratic, pentru a-l condamna la moarte şi apoi la închisoare pe viaţă. Ca nişte demni urmaşi ai lui Mubarak, militarii egipteni au preluat toate frâiele puterii” pentru a controla totul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri