Ziua mondială a zonelor umede este marcată în fiecare an, la 2 februarie, pentru a sublinia rolul vital al zonelor umede pentru populaţie şi pentru planetă. La 2 februarie 1971 a fost semnată Convenţia Ramsar, actul internaţional care reglementează zonele umede.
Zonele umede şi biodiversitatea reprezintă tema aleasă pentru anul 2020, având în vedere că zonele umede sunt bogate în biodiversitate şi reprezintă un habitat propice pentru o mare varietate de specii de plante şi animale. În condiţiile în care se observă un declin global al biodiversităţii, în paralel cu un ritm de dispariţie accelerat al zonelor umede (acestea dispar de trei ori mai repede decât pădurile), tema din acest an este o oportunitate pentru a promova acţiuni care să conducă la prezervarea zonelor umede şi a biodiversităţii, scrie site-ul https://www.worldwetlandsday.org/.
În 2020, pe parcursul lunilor ianuarie şi februarie au loc foarte multe evenimente, atât în ţară, cât şi la nivel internaţional, conform calendarului afişat pe site-ul worldwetlandsday.org/.
Zonele umede sunt acele spaţii saturate sau inundate de apă permanent sau sezonier. Zonele umede interioare includ mlaştini, bălţi, lacuri, râuri, inundaţii şi mlaştini, în timp ce zonele umede de coastă includ mlaştini cu apă sărată, estuare, mangrove, lagune şi chiar recifuri de corali. Bazinele de peşte, pădurile de orez şi sălile de sare sunt zone umede create de om, mai scrie sursa citată.
Zonele umede prezintă o deosebită importanţă, având în vedere că multe dintre mijloacele de existenţă depind de pescuit, de rizicultură, de călătorii sau turism, precum şi de aprovizionarea cu apă. Pe de altă parte, zonele umede sunt vitale şi din perspectiva faptului că ele adăpostesc forme de viaţă foarte diverse, protejează litoralurile, protejează împotriva inundaţiilor şi stochează dioxidul de carbon pentru a regla schimbările climatice, potrivit site-ului worldwetlandsday.org/..
În privinţa avantajelor zonelor umede, statisticile arată că mai mult de un miliard de gospodării din Asia, Africa şi America depind de cultura şi transformarea orezului ca principale mijloace de existenţă şi mai mult de 660 de milioane de persoane depind de pescuit şi acvacultură. Se estimează, de asemenea, că cea mai mare parte a turiştilor, la nivel internaţional, caută zone umede pentru a se relaxa, în special zonele de coastă, astfel încât sectoarele călătorii şi turism cuprind 266 de milioane de angajaţi şi reprezintă 8,9% din totalul gradului de ocupare la scară mondială. În ceea ce priveşte industria apei îmbuteliate, în 2013, au fost livrate 265 de miliarde de litri de apă.
Actul internaţional care reglementează zonele umede este Convenţia asupra zonelor umede, numită şi Convenţia Ramsar. Convenţia este un tratat interguvernamental care oferă cadrul legal pentru acţiunile de la nivel naţional şi pentru cooperare la nivel internaţional, în vederea conservării şi folosirii înţelepte a zonelor umede şi a resurselor acestora, scrie ramsar.org. Obiectivul declarat al Convenţiei Ramsar este acela de a conserva zonele umede, fauna şi flora care servesc ca habitat al păsărilor acvatice. Deşi zonele umede acoperă doar 1% din suprafaţa planetei, ele sunt responsabile într-o proporţie foarte mare de schimburile bio-geo-chimice dintre uscat, atmosferă şi sistemele hidrologice, la scară regională şi globală, potrivit sursei citate.
În România, sunt declarate 19 situri Ramsar, care apar pe listele Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (UICN), totalizând circa 1,15 milioane de hectare, între acestea numărându-se: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Balta Mică a Brăilei, Lunca Mureşului (jud. Arad şi Timiş), Complexul Piscicol Dumbrăviţa (jud. Braşov), Lacul Techirghiol (jud. Constanţa), Parcul Natural Porţile de Fier, Parcul Natural Comana (jud. Giurgiu), Tinovul Poiana Stampei (jud. Suceava) etc, se mai arată pe site-ul https://www.ramsar.org/.
