Anul 2020. Nu o spun eu, e o realitate, omenirea a ajuns la o răscruce de drumuri. O primăvară a recluziunii mondiale, a luptei cu inamicul invizibil, molima covid 19.
Aşa cum am promis ieri, la proaspăt înfiinţata rubrică „Artiştii, pandemia şi izoleta culturală” voi da cuvântul artiştilor, celor care, de-a lungul deceniilor, ne-au înobilat sufletul, ne-au fost îndrumători în templul Artei.
Astăzi a răspuns rugăminţii mele, tot un fost coleg de la I.A.T.C „I.L. Caragiale”, actorul Eugen Cristea, Vânzătorul de zâmbete ( cartea lui publicată în 2003). A cântat folk-rock-blues, a moderat la televiziune emisiunea de succes „Feriţi-vă de măgăruş”, a recitat, a jucat în piese de teatru, a cântat în concerte cu propria trupă. Eu nu pot să uit CD -ul „Soldat căzut din iubire”, compoziţii originale pe versurile lui George Arion. Şi lista e lungă, au trecut anii de la momentul absolvirii în 1976. A muncit enorm, s-a dăruit trup şi suflet meseriei.
Mi-a scris, după o scurtă discuţie telefonică, aşa, dintr-o suflare, câteva cuvinte pe Whats App, a adăugat şi două fotografii. A încercat să rezume experienţa lui din ultimele săptămâni, timpul care „s-a coagulat” pentru noi toţi, după ce am început „să stăm acasă”. Şi azi şi mâine şi nu se ştie cât… Eugen Cristea şi partenera lui de viaţă Cristina Deleanu actori cu renume şi de renume în arta românească. Televiziune, teatru, film, experienţă pedagogică, doi artişti care şi-au onorat şi demonstrat mereu, pe deplin menirea.
- „Nenorocirea asta ne-a luat, cum altfel, pe nepregătite. Ceea ce mi se pare ciudat este că exact pe la mijlocul lunii ianuarie, aflat într-o scurtă plimbare cu soția, m-am oprit brusc și am spus: „Am senzația că se va întâmpla ceva groaznic cât de curând!”. Premoniție? Mai bine tăceam. Mă gândeam la un cutremur sau la un război, nu la idiotul ăsta de virus. Într-un război îți cunoști dușmanul. Un război are unele reguli. Dar ăsta? Ca unul care crede cu tărie în teoria conspirației, și în cazul de față, cred că e vorba tot de așa ceva. Fie un gaz, fie drone, fie celebrele „dâre ale morții” lansate de sus, din avioane. E părerea mea și nu mi-o poate schimba nimeni. Cel puțin deocamdată…
– Vorbind despre meseria noastră…..
- Dacă vorbim despre meseria noastră, nenorocirea venită brusc, ne-a distrus. Pe 28 martie ar fi trebuit să avem o premieră la TNB, ataşez, mai jos, afișul. Mai aveam spectacole la Teatrul de Revistă „Constantin TĂNASE”, la Teatrul INDART, erau în plan câteva turnee cu METROPOLIS, cu prietenii noștri de la PERFORM.ART, prinsesem un rol într-un film… Mai are rost să continui? Nu cred. Așteptam vizita prietenului nostru comun Eugen Nacht Stroe, care trebuia să vină din Israel pentru lansarea sa de carte. Așteptam vizita prietenului nostru din San Francisco. Așteptam… Am rămas cu așteptarea…
– Spectatorii sunt fideli, există motive de îngrijorare?
- Dacă va trece urgia, prevăd iarăși lucruri… dark. Va fi greu să readucem înapoi spectatorii. Va fi greu să repornim motoarele. Motoare care vor înțepeni de atâta stat în casă. Pentru că în casă vom sta tot noi, oamenii corecți, în vreme ce jigodiile, inconștienții și centuristele revenite în țară în mod glorios își vor vedea mai departe de afacerile lor murdare… Păcat de oamenii corecți, păcat de noi, păcat de această țară amărâtă.”
