Odată declarată pandemia de coronavirus, au apărut și întrebările despre testarea virusului. Iată cum decurge testarea și cine este testat.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat săptămâna trecută pandemie de coronavirus, având în vedere rapiditatea extinderii virusului în întrega lume. Din acest motiv, mai multe state au luat măsuri seriose pentru a stopa răspândirea infecției, iar una dintre acestea este impunerea testării pentru COVID-19.
Ei bine, potrivit sciencealert.com există două motive principale care duc la o asemenea procedură. Prima este contactul cu o persoană infectată şi a doua, prezentarea simptomelor specifice acestei infecţii.
Cine este testat
Dacă în prima situaţie, la persoana intrată în contact direct cu o alta infectată, decizia de a preleva mostre este uşor de luat, în cea de a doua situaţie, atunci când o persoană crede că prezintă simptome decizia trebuie să revină unui specialist, pentru că simptomele pot fi asemănătoare cu cele ale unei răcelii comune sau ale unei gripe.
Cum are loc testarea și în cât timp vine
Ei bine, chiar dacă procedura este la fel ca la răceală sau gripă, persoanei suspecte i se prelevează mostre din gât sau din nas, iar mai apoi acestea sunt trimise către un laborator.
Odată ce mostra ajunge la laborator, lucrurile se complică, pentru că cei care analizează mostrele caută materialul genetic al coronavirusului, adică ARN-ul. Pentru a identifica ARN-ul, oamenii de ştiinţă folosesc reacţia în lanţ a polimerazei cu transcripţie inversă, care converteşte ARN-ul viral în ADN. Ulterior, acest ARN este multiplicat până în punctul în care există un număr suficient de mare de copii pentru a fi studiate de către instrumentele de laborator, explică specialiștii.
Toate aceste proceduri au nevoie de un interval cuprins între 24 şi 72 de ore pentru a genera un rezultat, iar în funcţie de rezultatul obţinut, autorităţile pot decide dacă o persoană este pusă în carantină sau izolare.
Marjă de eroare
Este de menționat faptul că aceste teste, la fel ca orice altă analiză medicală, poate să ofere rezultate incorecte, argument susținut de un studiu ce arată că 3% dintre mostrele testate în China erau fals-negative. Totuşi, raportat la standardele medicale, această marjă de eroare nu reduce credibilitatea rezultatelor oferite.
