La 1 ianuarie 2020 contractul de livrare a petrolului din Rusia pentru Belarus a expirat și de la acel moment cele două părți au intrat într-un război deschis al declarațiilor, război care urmează unei perioade de tensiuni prea puțin disimulate.
În ultimii ani, Belarus a cumpărat țițeiul la un preț apropiat de cel la care îl primeau și rafinăriile private din Rusia, dar președintele Lukashenko se plângea în ianuarie, anul acesta, că Gazprom câștigă în schimb de trei ori mai mulți bani pe gazul vândut în Belarus decât câștigă în Germania.
Belarusul depindea în proporție de 90% de petrolul rusesc, dar acum, cu conductele ruse închise, caută să găsească rapid alți furnizori, lucru vital atât pentru piața internă, cât și pentru exporturile de produse petroliere, oprite acum, care aduceau țării 20% din produsul intern brut până anul trecut.
Oficialii bieloruși se plângeau și încă se plâng de felul în care rușii, care dețin și rețeaua de transport a gazelor și țițeiului din țara lor, nu găsesc de cuviință să facă concesii Bielorusiei prin care își tranzitează petrolul și gazul către Polonia și Germania, dar pe care o doresc unită cu Rusia.
Pretenția rușilor e însă foarte clară – dacă vrea petrol la prețul din Rusia, Bielorusia trebuie să facă parte din Rusia, sau, cum spun oficialii ruși și propaganda Kremlinului, să între într-o uniune strânsă cu Rusia, uniune planificată din 1999.
Deși acum nu există control vamal între cele două țări, acestea nu au același steag, același imn, aceeași armată ori aceeași monedă, cum se dorea în proiectul de unire din 1999.
Susținerea insistentă a limbii bieloruse, a culturii și istoriei diferite de cele ale Rusiei sunt văzute și de Minsk, și de Moscova ca elemente ale rezistenței prin afirmarea ființei naționale a bielorușilor, iar aceasta nu convine deloc Kremlinului.
Când trei autori ai postului de știri „Regnum” din Rusia (conectat la serviciul de propagandă al Kremlinului) au ridiculizat Belarusul și limba bielorusă, au fost condamnați de un tribunal din Minsk la pedepse cu închisoarea, cu suspendare. Unul dintre cei trei echivalase patriotismul bielorus cu fascismul, la fel cum obișnuiește să eticheteze Moscova și patriotismul ucrainean.
Luna aceasta va avea loc în Belarus exercițiul militar „Winter Partisan”, la care vor participa și trupe britanice, ceea ce e o provocare imensă pentru Kremlin. Asta vine după ce la începutul lunii februarie, ministrul adjunct al Externelor din Belarus, Oleg Kravcenko, a vorbit la o conferință ținută de Atlantic Council, o platforma a NATO ce caută opțiuni de extindere către est a Alianței, pe lângă căile posibile de izolare a Rusiei, de la tribuna căreia a invitat experții NATO să ia în considerare ținerea unor exerciții militare în Belarus de țările membre ale Alianței din Europa, dar și de trupele americane.
Tot atunci, Kravcenco a sugerat și trimiterea de specialiști în intelligence SOCMINT și OSINT în țara sa.
Răspunsul Rusiei la acest afront a fost dat public de propaganda Kremlinului – într-un articol din 2 martie din Pravda se spune că Belarus vrea să devină altă Ucraina și că „poporul bielorus” este foarte îngrijorat de viitorul țării, crezând că numai o revoluție poate schimba puterea de la Minsk și, astfel, și direcția de politica externă actuală.
Autorul articolului face și o comparație sumbră între șocurile economice trimise Ucrainei de la Moscova, atunci când Kievul a început să vorbească despre integrarea europeană, cu șocurile de care are parte acum Minskul. E ușor de înțeles că, dacă Minskul nu își schimbă atitudinea, Moscova va trimite „omuleții verzi” și tancurile…
