Japonia, după ce s-a văzut obligată, din cauza pandemiei, să amîne Jocurile Olimpice pe care urma să le găzduiască în această vară, decrează acum starea de urgenţă. Măsura vizează mai multe regiuni şi oraşe, precum Tokyo şi Osaka, cele mai afectate de Covid-19.
Măsura intră în vigoate timp de o lună într-un context economic dificil, deşi pînă acum japonezii nu au fost obligaţi să respecte carantina. Primul ministru Shinzo Abe a luat de altfel această decizie după multe ezitări şi amînări, tocmai pentru a nu penaliza economia. În paralel executivul japonez anunţă un plan de sprijinire a economiei de o amploare „fără precedent”, la nivelul a 916 de miliarde de euro.
Cotidianul Le Monde, care analizează detaliile acestui plan, arată că într-o primă fază 51 de miliarde de euro vor fi alocaţi familiilor şi intreprinderilor mici şi mijlocii care întîmpină dificultăţi. Starea de urgenţă înseamnă o întărire a puterilor locale, care vor putea lua măsuri pentru a impune de exemplu carantina, rechiziţiona terenuri, imobile, stocuri de alimente şi medicamente, materiale medicale.
Pentru moment Japonia contabilizează un număr de peste 4100 de persoane contaminate, iar la sfîrşitul lunii martie autorităţile de la Tokyo anunţau un bilanţ de 50 de morţi.
Pe data de 3 aprilie Shinzo Abe considera că starea de urgenţă nu este necesară. Între timp însă situaţia pare să fi devenit explozivă iar Japonia se confruntă cu absenţa unui stoc suficient de măşti, a unui număr suficient de paturi de reanimare şi de instalaţii respiratorii. Ca şi în alte ţări asiatice, imensele concentrări urbane îi expune unui mare risc de contaminare pe cei 127 de milioane de locuitori ai arhipelagului.
Probabil că autorităţile de la Tokyo au mizat într-o primă fază pe faimoasa imunitate colectivă pentru a ieşi din această criză sanitară. În străinătate au fost formulate critici în legătură cu modul ambiguu în care, pînă acum cel puţin, executivul japonez a gestionat această criză, precum şi în legătură cu unele comunicate oficiale confuze.
