Simptomele covid-19 – oboseală, febră, tuse, dureri de cap, pierderea mirosului şi, mai puţin frecvent, pneumopatii – sunt benigne, însă variază de la un pacient la altul şi par caracteristice noului coronavirus, pe care sistemul nostru imunitar nu-l cunoaşte.
Una dintre caracteristicile covid-19 este aspectul fluctuant, subliniază medici intervievaţi de AFP. ”Atunci când avem gripă, stăm în pat timp de câteva zile, iar apoi ne simţim per ansamblu tot mai bine. În acest caz, bolnavii se simt mai bine o zi, iar ziua următoare din nou rău. Este foarte surprinzător. În 25 de ani de profesiune, n-am mai văzut niciodată aşa ceva”, declară Marianne Pauti, un medic generalist de la Paris.
”Ei au impresia că nu văd capătul tunelului”, declară un medic al muncii de la Paris. Este important ca pacienţii să cunoască această evoluţie, pentru a rămâne în repaos, chiar dacă au impresia că se simt mai bine, insistă acest medic.
Alt semn distinctiv este faptul că boala se instalează treptat, spre deosbire de gripă, de exemplu, care se manifestă în mod brutal. În general, simptomele durează două săptămâni, eventual mai mult – uneori mai puţin. Iar agravarea poate avea loc în a doua fază.
Acesta este semnul care a fost descoperit recent şi care a fost descris doar în mod izolat la primele victime în China – anosmia sau pierderea brutală a mirosului.
De două săptămâni, secţiile ORL au fost alertate de numeroase cazuri de persoane care prezintă doar acest simptom, fără să aibă nasul înfundat. ”Părea ciudat”, declară pentru AFP dr. Alain Corré, de la ORL, la Spitalul Fundaţie Rothschild de la Paris. Împreună cu dr. Dominique Salmon de la Hôtel Dieu au testat aproximativ 60 de pacienţi anosmici – 90% erau contaminaţi.
Pierderea mirosului este un simptom patognomonic, adică un semn clinic care, numai el, permite să se stabilească diagnosticul. Iar în acest stadiu, el este singurul semn specific al noului coronavirus. ”În contextul actual, dacă aveţi o anosmie fără nas înfundat, sunteţi covid pozitiv, nu merită efortul să mergeţi să vă testaţi”, tranşează dr Corré, care a alertat centrul 15 cu privire la acest nou simptom.
Este necesar, aşadar, să vă izolaţi, pentru a nu-i contamina pe ceilalţi, însă simpromul nu are nimic grav în sine. El apare în primele zile ale bolii.
Virusul SARS Cov-2 este atras de nervi. Atunci când pătrunde în nas, în loc să atace mucoasa, aşa cum o fac rinovirusurile obişnuite, el atacă nervul olfactiv şi blochează moleculele de miros, explică dr. Corré. Atingerea ar fi a priori locală.
Iar cum 90% din ceea ce mâncăm este legat de miros, anosmicii se plâng de pierderea gustului. Însă numai pierderea gustului (ageuzia) nu a fost descrisă, pentru moment.
Astenia este descrisă frecvent. ”Aud mereu acelaşi lucru: pacienţi epuizaţi, care fac trei paşi şi trebuie să se întindă”, povesteşte dr. Pauti. Ea este însoţită adesea de o cefalee, fără să fie legate neapărat de febră.
Virusul SARS Cov-2 poate antrena accese de febră fluctuante şi, în general, mai puţin puternice decât alte simptome virale.
Mulţi se plâng de asemenea de curbaturi – dureri musculare provocate de o boală sau o oboseală mare -, ”clasice” într-o afecţiune virală, dar care sunt adesea mai dureroase şi mai localizate.
O tuse seacă, însoţită uneori de dureri în gât şi curgerea nasului, pot de asemenea să indice această boală. Unii pacienţi prezintă diaree, iar mai rar greaţă. Însă ”doar aceste simptome nu sunt suficiente în vederea diagnosticării bolii”, subliniază dr. Pauti.
Atunci când virusul atinge plămânii, durerea viariază. Cel mai raportat sentiment este de a avea plămânii ”prinşi în menghină”. Alţi bolnavi se tem că nu mai pot inspira aer, ”lucru care poate fi agravat de angoasă, mai ales la persoanele izolate”, potrivit medicilor parizieni.
Infecţia devine îngrijorătoare atunci când persoanele ”respiră mai rapid decât normal”, spune dr. Pauti, care îşi îndeamnă pacienţii să sune la urgenţe atunci când observă o dispnee (greutate în respiraţie).
O agravare brutală poate avea loc între ziua a 7-a şi ziua a 14-a, sub forma unei pneumonii bilaterale, cu un aspect radiologic foarte particular. ”La scanner, putem avea o cvasi-certitudine” că este vorba despre covid-19, explică Pauline, un medic de spital din regiunea pariziană.
Ea observă la majoritatea persoanelor spitalizate ”o toleranţă clinică incredibilă: ele nu se sufocă, în pofida faptului că prezintă parametri catastrofali de gazometrie (măsurarea nivelului de oxigen în sânge)”.
”Atunci când se agravează, se întâmplă dintr-o dată”, declară acest medic. Este vorba, atunci, de detresă respitatorie acută severă – un sindrom observat în timpul SARS şi, într-o mai mică măsură, la gripă.
În reanimare, ventilatorul poate permite depăşirea perioadei de vârf, însă situaţia se poate deteriora şi mai mult şi poate conduce la deces, fără să se ştie de ce. ”Este probabil o mobilizare generalizată a sistemului inflamator, pur virală – găsim puţine suprainfecţii bacteriene”, analizează ea.
”Drama acestui virus”, conchide ea, ”este că atacă o populaţie naivă, receptivă 100%”, odată ce sistemul nostru imunitar nu l-a mai întâlnit niciodată. Cu toate acestea, marea majoritate a cazurilor de covid-19 nu sunt grave şi pot trece chiar neobservate.
