Maghiarii se simt discriminaţi în România, afirmă Neue Zurcher Zeitung într-un articol publicat pe data de 11 mai. Faptul că prin Klaus Iohannis cea mai înaltă funcţie din stat este ocupată de reprezentantul unei alte minorităţi nu schimbă cu nimic lucrurile, scrie cel mai mare cotidian de limbă germană din Elveţia.
S-ar putea spune că în privinţa egalităţii în drepturi a minorităţilor naţionale România este o ţară model. Oricum, din 2014 cea mai înaltă funcţie din ţara carpatină este deţinută de un reprezentant al micii comunităţi germane din România. Unde altundeva în Europa mai există un asemenea caz – sau unde ar putea fi chiar şi posibil?
Cu toate acestea, relaţia dintre comunităţile lingvistice din România este orice altceva numai una lipsită de probleme nu, aşa cum a demonstrat o controversă de la sfârşitul lunii aprilie, al cărei ecou se mai aude şi azi. Iar autorul ei este tocmai Iohannis.
Deşi meritele sale privind apărarea statului de drept în România sunt de necontestat, acordarea în acest an al Premiului Carol cel Mare pentru meritele obţinute în procesul unificării europene se arată a fi pe acest fundal absolut picant.
Preşedintele român urmează să fie distins, între altele, şi pentru implicarea sa în protecţia minorităţilor.
Recent, Iohannis a reuşit ca, printr-o provocare bine calculată, să stârnească o reacţie ostilă din partea celei mai mari minorităţi a ţării sale, maghiarii. În România, care are o populaţie totală de 20 milioane de locuitori, trăiesc aproximativ 1,2 milioane de maghiari. Comunitatea germană numără cu puţin peste 35.000 de persoane.
În cadrul unei conferinţe de presă, Iohannis a afirmat că, în timp ce guvernul luptă împotriva epidemiei de coronavirus, alţii operează cu ajutor de la Budapesta pentru desprinderea Transilvaniei. Cu acest prilej a rostit câteva cuvinte în maghiară, maimuţărind într-un stil jignitor accentul maghiar.
Transilvania, cum este denumită şi regiunea cu caracter multietnic cu cel mai mare oraş al ei, Clujul, a făcut parte până în 1918 din Regatul Ungariei şi constituie principala zonă locuită de maghiarii din România.
Factorul declanşator al jignirilor îl constituie un proiect al partidului minorităţii maghiare UDMR privind o lege a autonomiei Ţinutului istoric Secuiesc, care este împărţit astăzi în trei judeţe româneşti. În două dintre acestea, maghiarii sunt majoritari. Dat fiind faptul că în Camera inferioară a legislativului nu a avut loc o dezbatere pe acest proiect în termenul stabilit, acesta a fost adoptat în mod tacit.
Oricum, nu exista nicio îndoială asupra ideii că Senatul, Camera inferioară a Parlamentului, va respinge legea, ceea ce s-a şi întâmplat. În statul unitar român năzuinţele spre autonomie ale minorităţii maghiare fac ca românii să vadă roşu în faţa ochilor. În trecut au fost respinse de mai multe ori asemenea proiecte de lege.
Reacţia ungară de revoltă este mai mare decât oricând. UDMR califică atitudinea lui Iohannis drept o “înşelătorie crasă”, respectiv “un atac agresiv şi primitiv” împotriva minorităţii maghiare, fără precedent pentru un şef de stat român din perioada de după schimbare. Sub dictatorul comunist Ceauşescu se crea, în mod periodic, o atmosferă împotriva minorităţilor. O organizaţie civilă a apelat la CNCD de la Bucureşti.
La Budapesta, guvernul l-a convocat pe ambasadorul român. Problema minorităţilor implică în România de fiecare dată relaţiile complicate cu vecinii. În anul jubiliar 2020, sensibilităţile sunt deosebit de intense. În iunie din acest an va fi aniversarea a 100 de ani a Tratatului de la Trianon, care a pecetluit, după primul Război Mondial, marile pierderi teritoriale ale Ungariei. România a fost unul dintre marii câştigători ai războiului.
Prin afirmaţiile sale, Iohannis se inspiră din tradiţionala suspiciune faţă de vecinul din vest. Potrivit unui sondaj de opinie, românii consideră că, după Rusia, Ungaria este cel mai mare duşman al ţării. Revendicări privind obţinerea unei autodeterminări mai mari sunt percepute adesea drept un prim pas pentru desprinderea teritoriilor foste ungare.
Într-adevăr, guvernul naţionalist al lui Viktor Orbán şi-a extins intenţionat influenţa asupra minorităţilor maghiare de dincolo de frontiere. Pentru etnicii maghiari, obţinerea cetăţeniei este uşor de obţinut, majoritatea maghiarilor din România au şi cetăţenia ungară.
Aproape toată media în limba maghiară din ţară sunt în mâinile Budapestei. Oricum, mulţi bani din Ungaria se îndreaptă către Transilvania, mai ales către Ţinutul Secuiesc.
La Sfântu Gheorghe (în maghiară: Sepsiszentgyörgy), reşedinţa judeţului Covasna, se află o filială a Universitătii private maghiare Sapienza, iar la intrarea în oraş se construieşte un mare stadion de fotbal. Totul mulţumită ajutorului din Budapesta. Chiar şi expoziţia de fotografii prezentată în urmă cu câteva luni în Piaţa Primăriei vine din partea Ungariei.
Preşedintele consiliului judeţean Sándor Tamás oferă explicaţii: “Dacă cerem înfiinţarea unei instituţii de învăţământ superior în limba noastră, sau vrem să renovăm bisericile noastre, la Bucureşti nu există bani pentru aşa ceva. Însă Budapesta ajută. Firşte că îl susţinem pe Viktor Orbán.” Nu se cere însă desprinderea de România, doar recunoaşterea noastră drept cetăţeni ai ţării cu aceleaşi drepturi.
Tamás nu a menţionat faptul că în zona dreptei există şi vise legate de Ungaria Mare, iar guvernul de la Budapesta ştie să aprecieze năzuinţele revanşarde. Urmare a atitudinii provocatoare a lui Iohannis premierul ungar a postat pe facebook o hartă a regatului Ungariei de dinainte de 1918.
În prezentarea detaliată a lui Tamás despre “graniţa culturală”a Carpaţilor, care desparte Ţinutul Secuiesc central-european de restul ţării care poartă “o amprentă bizantină răzbate doar o identificare foarte limitată cu tot ce este românesc. Acest sentiment este caracteristic probabil pentru mulţi maghiari din ţară.
La rândul său şi partea română recunoaşte că Bucureştiul neglijează Ţinutul Secuiesc şi minoritatea maghiară.
Jurnalistul Dan Tăpălagă scrie în portalul critic la adresa guvernului, g4media.ro, că dezinteresul Bucureştiului faţă de revendicările culturale şi infrastructurale ale minorităţii oferă lui Viktor Orbán un spaţiu pentru a-şi putea extinde influenţa.
Cel mai recent exemplu pentru aceasta sunt informaţiile oficiale privind combaterea crizei coronavirus care sunt puse la dispoziţia publicului doar în limba română. Recunoaşterea limbii maghiare ca limbă oficială constituie una din principalele revendicări ale minorităţii.
Uneori resentimentele nutrite de ambele părţi ies şi la suprafaţă. Anul trecut a avut loc o confruntare de forţă în cazul unui cimitir militar din Transilvania administrat de etnici maghiari, când activişti români au încercat să ridice acolo cruci în stil ortodox. Politicianul locului, Sándor Tamás, este convins că respectivul conflict a fost provocat pentru a crea o atmosferă înaintea alegerilor europarlamentare importante.
Cei mai mulţi observatori văd un calcul politic legat de putere şi în spatele provocării lui Iohannis. Cel târziu la sfârşitul anului, în România va fi ales un nou guvern. Patria politică a lui Iohannis, PNL, a înregistrat recent rezultate slabe în sondaje.
La nivel internaţional revendicările maghiarilor din România nu prea stârnesc interesul. Expertul în problemele minorităţilor din oraşul Berna, Bela Filep, care i-a studiat multă vreme pe secui, vorbeşte despre “un complex est-european”. “Ţinând cont tocmai de războaiele din Iugoslavia, revendicările minorităţilor naţionale din regiune devin suspecte.”
La toate acestea se adaugă figura controversată a lui Orbán. Actualul preşedinte al CNCD, fost politician UDMR Csaba Asztalos, explică: “Autoritatea de care se bucură Orbán în lume face ca revendicările noastre să fi dificile. Ori de câte ori abordez o problemă a maghiarilor din România, se afirmă că în spatele acestei atitudini s-ar ascunde o manevră al lui Orbán.”
Chiar şi înainte de incident puţini au fost cei care au crezut că preşedinţia lui Iohannis va impulsiona pozitiv politica României faţă de minorităţi. Tocmai pentru că aparţine însuşi unei minorităţi a fost mereu preocupat să nu lase nicio îndoială asupra patriotismului său. Cum s-ar spune, “se dă mai român decât românii”.
Nu este vorba aici numai de faptul că este primul preşedinte român care la intonarea imnului naţional îşi pune patetic mâna la inimă, ci şi de afirmaţia că în ţară nu există probleme nerezolvate în privinţa minorităţilor. Dovada contrară pentru această teză a furnizat-o în ultimele zile el însuşi.
, arată cotidianul german, conform G4Media.
