Să trecem dincolo de pandemia de coronavirus și să ne reamintim cum stăm de fapt la capitolul financiar al Sănătății.
Golurile lăsate de PSD, care habar nu au avut cum să direcționeze banii, nici măcar în folosul lor personal, sunt acum sub lupa beneficiarilor de pe toate palierele care vizează actul medical.
Fondul asigurărilor sociale de sănătate, adică banii pe care îi plătim noi prin contribuții lună de lună, sumele suplimentare care vin de la buget pe programele naționale de sănătate, taxa pe viciu, claw-back-ul la medicamentele generice, iată doar câteva din robinetele zdravene de alimentare din buget.
Astfel, suma totală care se rulează în sistemul de sănătate depășește cu mult cele 7 miliarde de euro vehiculate în spațiul public și care reflectă numai banii care vin din contribuțiile lunare. Vă las pe dumneavoastră să decideți dacă e mult sau puțin, în condițiile în care avem mai puțin de 10 spitale în toată țara, de stat și privat la un loc, capabile să facă medicină performantă, extrem de costisitoare peste tot în lume.
Nu ne îndoim însă că liberalii știu deja ce să facă, acum, cu banii din sistem, au mai fost la guvernare și ne amintim cum au gestionat resursele.
Dar să revenim la bubele de pe buget, la claw-back și la spinoasele exporturi paralele, care lasă farmaciile goale. Apropo, în opinia mea, după ce ne vom potoli cu coronavirusul, aceste exporturi nu numai că nu vor fi stopate, dar se vor intensifica, atâta vreme cât o parte din reprezentanții celor care le-au inițiat se află, azi, la guvernare.
În mod concret, industria farma a cerut suplimentarea bugetului sănătăţii cu cel puţin 300 de milioane de euro şi, concomitent, creşterea preţului la medicamente. Privatul și statul, la unison, cer majorări în decontarea serviciilor, în spitale și ambulatorii de specialitate.
Rețeta de șantaj e deja consacrată: nu se mai aduc medicamentele esențiale, se trimit la export stocurile existente și de declanșează o criză imediată și devastatoare.
Vă dați seama care ar fi consecințele politice în urma unui astfel de demers, cu prejudicii electorale pe termen extrem de lung, pe care nu și le asumă, lesne de înțeles din ce motive, niciun partid politic.
Realizați în ce situație de neconceput pentru orice contabil, chiar și cel mai neexperimentat din lume, ne aflăm? Avem un comerţ din bani publici de 2000 de milioane de euro, insuficient supravegheat desigur, iar pentru achizițiile publice în spitale (adică de tot ceea ce este nevoie pentru a fi tratați bolnavii) sunt deconturi de 1 la sută din PIB (repet, am scos din ecuație banii care s-au dus, punctual, către Covid-19). Acesta este adevărul și de aici rezultă precaritatea condițiilor din spitalele publice.
Ministerul Tătaru și președinta Coja de la CNAS ar trebui să se axeze pe acest decalaj, dacă vor cu adevărat să schimbe lucrurile în bine, să-l repună pe pacienț, cum au declarat, în centrul sistemului. Nu industria trebuie să ofere soluții așa cum s-a întâmplat până acum, pentru că e normal să-și vadă promoveze interesele pentru a-și mări profiturile, ci statul să fie capabil să elaboreze, cu experți adevărați, politici de sănătate corecte, sustenabile. Abia apoi să înceapă negocierile: cu cărțile pe față, cu toți banii la vedere și fără concesii la orice punct care ține de sănătatea națională.
Altfel, rămânem tot în cercul vicios al evidențelor de astăzi. Vedem cum se face sănătate scumpă, într-o țară cu sărăcie extremă. În mod categoric, din această realitate amară, pierd pacienții, se pierd doctorii…
