Din păcate, nu e nicio glumă. Noua Lege a carantinării, izolării și internării, scrisă și înaintată Parlamentului în mare grabă – după ultimele decizii ale CCR -, deși ar fi trebuit să existe de la bun început, face posibile niște situații pe care altădată nu le-am fi ”întânit” decât în cele mai negre coșmaruri.
Legea a fost votată joi seara în Camera Deputaților, laolaltă de PNL și PSD (doar 11 voturi contra), însă camera decizională este Senatul, care a amânat votul decisiv de vineri 10 pe sâmbătă 11 iulie, existând unele voci confrom cărora ar urma să nu mai fie trecută așa cum a trecut de camera Deputaților. Dar acestea pot fi simple vorbe. Până una-alta legea e pe jumătate votată, iar ea poate crea situașții halucinante așa cum sună acum și cum are mari șanse de a rămâne!
De pildă, copiii vă pot fi luați de acasă și duși la case de copii (ale statului) fără voia sau aprobarea dumneavoastră, iar asta chiar și în situația în care NU SUNTEȚI TESTAȚI POZITIV cu coronavirus, adică nu sunteți bolnavi, NICI MĂCAR ASIMPTOMATICI.
Așa spune legea în momentul redactării acestor rânduri.
Dar puteți fi, atenție!, SUSPECȚI de coronavirus. Doar suspecți. Motiv suficient pentru ca dumneavoastră și soțul sau soția să fiți luați și internați undeva, oriunde, nimeni nu știe, fără telefoane sau alte bunuri aspra dumneavoastră, astfel încât nu puteți lua nici măcar legătura cu copiii dumneavoastră, pentru a ști ce fac și unde sunt duși…
Iată ce scrie vineri 10 iulie, între multe altele, pe contul său de facebook, avocatul Gheorghe Piperea, unul dintre specialiștii care au studiat îndelung problema în cauză:
”Va temeati ca in Romania vor ajunge sa se aplice practicile din tarile scandinave de scoatere din familie cu forta a copiilor, pentru ca “este pentru siguranta lor”?
E, nu e cazul sa va mai temeti, caci temerea voastra s-a transformat in fapt.
Conform art. 7 alin.7 din proiectul de lege, in caz de aparitie a suspiciunii de infectare/contaminare in familie, autoritatile competente vor lua de indata masurile necesare, adica: internarea fortata, carantinarea sau izolarea parintilor/tutorilor suspecti de a fi infectati si, atentie mare, luarea spre “ocrotire” a copiilor din familie, in vederea plasarii lor in institutiile specializate. Adica la casele de copii (foster house, pentru corporatisti).
Daca sunteti suspecti sau daca sunteti dati in gat de un vecin ofticos ori de un vrajmas (care sunt incurajati sa va reclame imediat la 112, btw), puteti ramane pe termene indefinite fara contact cu copiii vostri.”
Iată ce a mai scris Gheorghe Piperea. Nu vă obligă nimeni să acceptați totul.
Dar e foarte instructiv de citit:
”Daca va intereseaza ce ne asteapta in Romania viitorului apropiat, aveti mai jos cateva scurte consideratii cu privire la nenoricirea juridica pe care o constitutie legea internarii medicale fortate si a carantinarii pentru “risc epidemiologic”, lege votata ieri de camera Derutatilor si care urmeaza sa fie votata azi de Senat, pentru a putea intra in vigoare inainte de 15 iulie, cand expira starea de alerta.
1. Conform art 3 (definitii), carantina se dispune individual si concret de DSP, cu indicarea posibilitatii contestarii in justitie, dar nu si izolarea, care se face nu numai la domicliu, ci si in unitati sanitare; singurul lucru bun in cadrul definitiei izolarii este ca se vorbeste de consimtamantul persoanei, dar ce consimtamant este acela care se obtine prin amenintarea cu dosar penal pentru raspandirea bolilor?
In cadrul textului relativ la „definitii”, peste tot se vorbeste de “probabilitate” si de “agent pathogen” – nicaieri, insa, nu exista definitii sau trimiteri clare la liste certe de agenti patogeni; in textul legii, la art. 7 alin.5, se vorbeste de o viitoare hotarire de guvern care va face aceasta lista; deocamandata, insa, suntem la mana CNSU si a „specialistilor” din comisia de cenzura strategica.
Definitia “suspectului de a fi infectat sau contaminat” si definitia “persoanei suspecte” sunt niste adevarate nenorociri juridice anti-constitutionale.
In primul rand, cum poti considera ca este suspect (=potential vinovat de ceva) un bun?
Cum poti considera suspecta o persoana sanatoasa, care nu da niciun semn de boala?
Dar persoana expusa/posibil expusa la “riscul epidemiologic”, cum se identifica? Si cine emite suspiciunea?
A se observa ca este vorba de o prezumtie de infectare sau de contaminare (suspect = “persoana sau bun considerat expus sau posibil expus”) similara cu o inadmisibila prezumtie de vinovatie.
Pe baza acesteor „definitii” nu mai avem voie sa fim bonavi sau sa dam semne de boala. Nici bunurile noastre nu mai sunt in siguranta, daca le lasam de izbeliste, la “voia” agentilor patogeni, si nu le lustruim de 5 ori pe zi cu dezinfectant.
In al doilea rand, cum este posibil sa califici ca suspecta orice persoana care vine dintr-o zona cu risc epidemiologic? Atraga atentia ca, in baza acestei fantastice legi pentru romani, daca circulam liber in tara sau in strainatate, toti, absolut toti suntem suspecti. Cum se poate pune un asemenea stigmat pe fruntea unei intregi populatii?
2. Conform art. 4, putem fi aglutinati prin simplu ordin al CNSU in grupuri populationale suspecte.
Daca pentru nimeni altcineva decat pentru mine aceasta formula nu suna a segregare (pe criterii de suspiciune de infectare sau contaminare, pe criterii geografice, pe criterii rasiale sau altele), atunci inseamna ca nu mai inteleg definitia si oroarea sociologica si etica a segregarii.
Grupurile populationale suspecte de infectare sunt stabilite ce CNSU, prin comandantul actiunii. Nici asta nu racaie memoria nimanui, din perspectiva istorica?
3. Conform art. 5 alin 5, persoanele carantinate sau izolate la domiciliu vor fi obligate sa suporte costurile internarii medicale fortate consecutive (chiar daca masura initiala este contestata/contestabila). Asdar, degeaba platim contributii de asigurari sociale de sanatate (CASS) – daca suntem bagati in puscaria medicala pentru ca am facut vreo greseala de respiratie/spalare pe maini/purtare a mastii in perioada izolarii sau a carantinarii ori pentru nu le-am zambit cald politistilor care ne vizitau de 4 ori pe zi, ca sa mai stam la taclale si alte alea, suntem buni de plata; iar costul spitalizarii unui asimptomatic este „micut” – cam 10 mii de euro pe excursie. Daca facem 2-3 excursii de acest gen pe an, putem spune ca agoniseala noastra s-a cam dus pe apa Covidului.
Nota importanta : nu se stabileste nicio durata maxima internarii fortate, a carantinarii sau a izolarii, desi, in mod ironic, despre carantinarea bunurilor (care poate fi urmata si de distrugerea lor) se spune ca nu poate dura mai mult decat carantinarea sau izolarea persoanelor … Asdar, nu e sigur ca veti plati doar 10 mii de euro pentru puscaria medicala – s-ar putea sa fie un o pic mai mult. Poate 50 de mii, ca unii au stat in puscaria medicala nu 10 zile, ci 60.
4. Desi pare ca este exceptionala, de fapt izolarea si internarea medicala fortata a asimptomaticilor poate fi in continuare o regula, intrucat se poate ajunge, in conditiile art. 7 alin.6, “pe baze stiintifice”, la necesitatea acestor masuri. La ce baze stiintifice si experti virusologi apar zilnic la noi la tv, este clar ca putem sta linistiti, ca a/presimptomatici – nu ne va lua nimeni din pat prea des, poate doar de doua-trei ori pe an…”
