Multe țări din lume, printre care și România, raportează o explozie de cazuri de infecție cu COVID-19.

Riscă oare România, din cauza conflictelor politice, să aibă soarta de acum câteva luni a nordului Italiei, adică să fim complet izolați de restul lumii, fapt ce va genera probleme serioase de ordin social și economic?

Cât de mare este pericolul reprezentat de coronavirus în România?

În contextul dat, Guvernul trebuie să răspundă prompt la aceste întrebări și să nu mai tegiverserze luarea unor măsuri ferme, în pofida presiunilor coronascepticilor.

Epidemiologii ne spun că, la acest tip de virus, controalele la graniță nu sunt foarte eficiente. Au avut dreptate, iată, în România cel puțin, trasmiterea comunitară de proporții este cea care ne pune în pericol pe toți. În plus, după câteva luni de ”experiență pandemică”, avem aceeași problemă ca la început: din lipsă de date științifice, nu i se poate anticipa comportamentul visului.

Mai devreme sau mai târziu, toate țările Europei se vor confrunta cu un nou val de infecții și, cel mai probabil, va fi parțial pregătită în fața unui inamic atât de subtil. Sigur că e o strategie bună să se încerce blocarea răspândirii epidemiei, însă, tare mă tem că, în curând, izolarea nu va mai fi o soluție viabilă. Este absurd să-ți imaginezi că ar putea intra în carantină întreg pământul.

Dar să revenim la primitivismul nostru. Dincolo de rememorarea regulilor de igienă, avem lacune la lucrurile simple, care țin de educația elementară. E obligatoriu să învățăm să ne autoizolăm atunci când suntem bolnavi și putem transmite altora microbi. Să fim responsabili, să stăm acasă, indiferent de presiunile zilnice și obligațiile profesionale. Nimic nu e mai de preț decât sănătatea. Cât despre protejarea cu mască, avem deja suficiente informații care ne spun că ne asigură o protecție sporită.

Deși mulți dintre români neagă existența coronavirusului, realitatea de la terapie intensivă începe să ne copleșească la propriu. Suntem abia la începutul unui drum care se anunță anevoios, cu tensiuni și lipsuri, suprapus pe o criză politică majoră. Noroc cu Ministerul Sănătății care se mișcă mulțumitor, cu o organizare acceptabilă la nivel de teritoriu, comenzile de la centru sunt ferme, argumentate, iar Nelu Tătaru bate spitalele din țară cu piciorul, rezolvând astfel multe neajunsuri.

Să nu ne îmbătăm însă cu apă rece: precaritatea sistemului și stângăciile de comunicare nu pot fi rezolvate peste noapte. Încă suntem departe de normalitate. Într-o țară în care nici acum nu știm câți alegători sunt și câți cetățeni mai au rezidența în România, din punct de vedere epidemiologic va fi dificil de controlat lanțul de posibile infecții.

Orice scenariu este posibil referitor la răspândirea coronavirusului în condițiile în care 80 la sută dintre cei infectați sunt asimptomatici. Important este să nu cădem în capcana politicianistă de a căuta mereu vinovați acolo unde nu e cazul și să rămânem în matricea de sănătate publică.

319 Vizualizări

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

6 + 3 =