Din cauza faptului că mult timp am lucrat izolaţi în case, pandemia a schimbat fundamental modul în care se lucrează. Prezența în clădirile de birouri a fost înlocuită rapid cu munca de acasă. În curând, cu munca de oriunde în lume, în locuri în care acum un an părea imposibil să muncești, explică Corina Mîndoiu de la EY România.

Relaxarea măsurilor restrictive din starea de urgență a determinat mulți angajați să-și mute activitatea cât mai departe de rutina de zi cu zi, din locuință, după o perioadă de trei luni în care au fost nevoiți să lucreze numai de acasă.

Aşadar, nu mai lucrezi la birou, pentru că, statistic vorbind, a sta la birou, ca până acum, împreună cu colegii tăi, poate mări şansele de infectare. Mai apoi, pe drumul de acasă până la birou, apoi retur, din nou statistic vorbind, cresc şansele de infectare cu Covid-19. Cam aceasta ar fi noua doctrină a lucratului de acasă, în vremuri de pandemie.

În fine, astfel şi tu, şi firma faceţi economii importante: firma poate să nu mai plătească o chirie atât de mare, pe un spaţiu de birouri atât de mare, ci îl poate micşora mult, economisind bani. Cheltuielile sale neelastice, cum sunt cele cu apa, căldura, lumina, aerul condiţionat etc. scad şi ele spectaculos, elasticizându-se mult.

Angajatul nu mai pierde timp pe drumul până la serviciu şi înapoi (un angajat în Bucureşti, Pipera, dacă vine din Berceni, zilnic cu metroul, poate să piardă pe drum zilnic peste trei ore din timpul său, în care poate să facă altceva şi să economisească sume de bani importante).

Noul birou, explică EY, poate fi acum chiar și pe o plajă exotică, la mii de kilometri distanță, dacă vine la pachet cu o conexiune bună de Internet. Dar mirajul „work-from-anywhere” poate atrage provocări fiscale și juridice, pentru angajatori, dar și salariați.

Dacă pentru salariul obținut de la angajatorul din România, pentru munca prestată din străinătate, angajatul trebuie să plătească taxe în România sau în țara în care își desfășoară activitatea, apare o problemă.

Legislația fiecărei țări în parte impune tratamente fiscale diferite. Consultarea acesteia este esențială, alături de analiza convenției dintre România și statul respectiv, în materie de taxe și alte acorduri de securitate socială, după caz, pentru a stabili corect obligațiile părților implicate, angajat sau angajator.

Când angajatul informează compania din România despre planurile sale de a munci din Seychelles, angajatorul ar trebui să studieze posibilele implicații fiscale generate de emigrarea temporară în statul respectiv. Altfel, cei doi se pot expune unor obligații fiscale suplimentare în țara gazdă, după caz.

„Angajatorul trebuie să aibă un cadru de lucru prestabilit pentru astfel de situații, care să prevadă drepturile și obligațiile angajatului pe durata muncii din străinătate.” Corina Mîndoiu, EY România

Spre exemplu, în statele UE, a lucra de la distanță în alt stat poate genera obligația angajatorului de a se înregistra în scop de raportare și plată de asigurări sociale în țara de destinație, dar și obligații privind plata impozitului pe profit.

Pentru angajator, pot apărea şi alte obligaţii de raportare, precum cele reglementate de Directiva Europeană privind detașarea lucrătorilor pentru prestării de servicii, ori obligații suplimentare din legislația locală, din statul de unde angajatul lucrează temporar. Aşadar, angajatorul trebuie să aibă un cadru de lucru prestabilit pentru astfel de situații, care să prevadă drepturile și obligațiile angajatului pe durata muncii din străinătate.

Anumite state au decis să ușureze procesul prin care cetățenii străini pot locui și lucra temporar pe teritoriul acestora. Unele dintre aceste țări sunt destinații turistice populare, care încearcă prin aceste măsuri să compenseze parțial pierderile cauzate de pandemie. Printre statele care astăzi facilitează imigrare pentru muncă sunt Estonia, Georgia, Barbados, Insulele Bermude. Cu siguranță vor mai apărea pe listă și alte țări

România încă nu oferă niște facilități fiscale specifice lucrului de la distanță, din România, deși o cotă de impozit pe salarii de doar 10% ar putea fi atractivă pentru angajații străini. Un astfel de model de lucru din România ar putea atrage și o rezidență fiscală aici, cu doar 10% impozit pe majoritatea tipurilor de venit.

Când angajații aleg să muncească în alte țări decât cea de origine, trebuie să verifice regulile de imigrare în scop de muncă din aceste țări, care în multe cazuri diferă semnificativ față de cele cu scop turistic.

Revenirea în clădirile de birouri e puțin probabilă în viitorul apropiat. Probabil că orizontul de revenire este situat, în cel mai bun caz, la jumătatea anului viitor. Iar atunci s-ar putea ca angajaţii să nu mai dorească să piardă bani şi timp ca să vină şi să plece de la birou, iar angajaţii să nu intenţioneze să piardă din nou bani pe care s-au optimizat fiscal în pandemie.

Companiile trebuie să fie pregătite juridic și fiscal pentru schimbarea de paradigmă de la „work-from-home” la „work-from-anywhere” și să răspundă simultan cerințelor angajaților de a lucra oricând și de oriunde.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.