Lucrurile par a se complica şi a căpăta valenţe geostrategice puternice în Belarus. MagnaNews.ro a discutat pe acest subiectul cu fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu.
Ce urmează în actualitatea politică din Belarus?
În opinia mea, Lukaşenko, care şi-a pierdut credibilitatea la nivelul întregii opinii publice din Belarus, într-o formă sau alta îşi va pierde puterea. Sigur că atât Federaţia Rusă, cât şi Uniunea Europeană se poziţionează în ceea ce priveşte această schimbare de regim.
Persoana Lukaşenko nu cred că va mai conta în perioada următoare. Este de văzut însă cum se va orienta societatea din Belarus. Ceea ce s-a întâmplat nu a fost rezultatul unei mişcări de opoziţie organizate în timp, ci o stare de spirit, o reacţie de respingere a societăţi, după ce Lukaşenko, timp de 26 de ani, a transformat Belarus într-o autocraţie destul de primitivă.
Mi se pare mie sau belaruşii sunt diferiţi de ruşi ca percepţie şi asimilare a valorilor europene? După câte ştiu, dacă discutăm despre Rusia, discutăm despre un stat unde inclusiv oponenţii sistemului din jurul lui Putin nu prea au asimilat valorile europene, chiar dacă sunt critici la adresa lui Putin şi a celorlalţi siloviki, pe când dincoace, în Belarus, mi se pare că este vorba exact despre principii şi valori europene.
Aveţi perfectă dreptate. Şi în opinia mea, din punctul de vedere chiar al opoziţiei la administraţia de la Moscova, în Federaţia Rusă, mesajul politic este unul în egală măsură naţionalist, chiar cu tentă autoritară. Sigur, diferă titularul. În legătură cu Belarus, da, există un anume tip de deschidere.
Societatea a fost destul de tolerantă, indiferentă în ceea ce înseamnă poziţionarea faţă de valorile occidentale, L-a lăsat pe Lukaşenko să gestioneze relaţiile, mai ales în proximitate, în special cu Federaţia Rusă, societatea fiind de acord, la un moment dat, cu un anume tip de uniune interstatală între Belarus şi Federaţia Rusă, dar nu a achiesat la implementarea unui astfel de proiect.
Este interesant de văzut şi această reacţie a societăţii, în condiţiile în care alegerile din Belarus nu au nimic în comun cu un proces electoral, aşa cum noi îl cunoaştem, şi din acest punct de vedere solidaritatea societăţii, faptul că, indiferent de zonele în care s-a manifestat, a fost cât se poate de clară respingerea simulacrului electoral organizat de Lukaşenko în urmă cu câteva săptămâni, arată o anume stare de spirit.
Acum, este de văzut care va fi orientarea, cum se vor constitui grupurile de presiune şi mai ales cum se vor organiza, în ideea găsirii unei perioade tranzitorii, care să nu accepte violenţa de nici o parte.
Lukaşenko va interveni acum în forţă?
Nu cred, dar nici nu cred că va abandona puterea de o manieră lejeră. Sigur, a anunţat diverse măsuri intermediare. Guvernul a demisionat în urmă cu o săptămână. În egală măsură, Lukaşenko vorbeşte astăzi despre un eventual referendum pentru modificare Constituţiei şi de posibilitatea de a lăsa puterea, cum spune dânsul, la un moment dat.
Pe de altă parte, nu s-a sfiit să apară în public cu ţinută de luptă şi cu o armă în mână, încercând să semnalizeze faptul că se angajează într-un anume tip de bătălie. Depinde de determinarea societăţii din Belarus. Şi în week-end-ul trecut au fost mitinguri masive împotriva sa.
Nu mai reacţionează violent, poate şi datorită faptului că sunt segmente semnificative, în ceea ce priveşte forţele de ordine, care pur şi simplu nu mai răspund la comenzi. Au fost militari din trupele Omon care şi-au ars demonstrativ uniformele.
În urmă cu câţiva ani, o analiză a unor experţi NATO, citată de HotNews, după presa germană, anunţa că, dacă în Belarus la putere vor ajunge forţele pro-europene, democrate şi Lukaşenko va fi înlăturat, Rusia ar putea reacţiona trimiţând rachete în Statele Baltice, Polonia şi Germania. Acest scenariu este posibil acum?
Se contemplă mai multe variante şi mai multe scenarii. Uniunea Europeană a trebuit să ia o poziţie. A declarat că, pe de o parte, nu recunoaşte nici alegerile şi nici legitimitatea pretinsă a lui Lukaşenko, pe de altă parte consideră că în acest moment ce se întâmplă în Belarus nu este o chestiune geostrategică, ci o problemă naţională.
Acest tip de paradigmă arată un anume tip de prudenţă. Nici din zona Moscovei nu au apărut semnale, fie prin poziţionarea lui Serghei Lavrov, ministru de Externe, fie prin atitudinea administraţiei prezidenţiale de la Moscova, din care să tragem concluzia că ar fi contemplată ideea unei intervenţii masive.
Pe de altă parte, Belarus se află într-o poziţie strategică foarte importantă pentru Federaţia Rusă, dacă vedem proximitatea spre Enclava Kaliningrad, Polonia şi Statele Baltice, Lituania, mai ales.
Din acest punct de vedere, o pro-occidentalizarea rapidă în Belarus ar genera un anume tip de răspuns din partea Federaţiei Ruse, dar deocamdată lucrurile nu sunt foarte clare.
La începutul anilor 80, a existat criza Coridorului Fulda. Pentru că URSS a masat sute de tancuri în sud-vestul Germaniei de Est, NATO a reacţionat, făcând acelaşi lucru în estul Germaniei Federale, în Turingia, la celălalt capăt al aşa-numitului Coridor Fulda. Este posibilă acum o criză a Coridorului Suwalki, care face legătura între Belarus şi Enclava Kaliningrad, pe la sud de Lituania?
Cred că, în acest moment, în mod categoric, ceea ce aţi descris dv. reprezintă o planificare şi un scenariu avut în vedere de Federaţia Rusă. Pe de altă parte, cred că, pe termen scurt, ceea ce preocupă Moscova este un eventual export de proteste, de contestare. Şi aşa în Siberia au avut loc demonstraţii cu foarte mulţi participanţi, împotriva administraţiei de la Moscova..
Şi în Habarovsk, în Extremul Orient Rus…
Exact. A apărut cazul Navalnîi, care sigur va atrage reacţii de tot felul şi o preocupare foarte serioasă în lumea occidentală. Este un joc, un joc la limită, în care şi componenta pe care dumneavoastră aţi menţionat-o are un rol determinant.
Foarte mulţi actanţi a societăţii civile i-au cerut preşedintelui Iohannis să sprijine opoziţia belarusă. Ce ar trebui să facă preşedintele? Ce ar trebui să facă România?
În primul rând, să fie alături de partenerii săi occidentali. Sigur, deocamdată trebuie să vedem ce înseamnă opoziţia din Belarus şi dacă se conturează un proiect politic al acestei opoziţii, care este orientarea, poate nu obligatoriu prooccidentală. Atenţia: nu se poate trage deocamdată o concluzie clară.
Contestat este Lukaşenko, şi atât, mesajele se rezumă la nevoia de delegitimare publică a lui Lukaşenko, iar pe de altă parte a urmări în continuare cu foarte mare atenţie ceea ce se întâmplă este o chestiune în care nu m-aş pripi, nu m-aş grăbi.
