Șefa sistemului de sănătate e șpaga.
E un lucru pe viață, nu există dubii aici. O altă formă de evaluare a competenței sau a priorităților de ordin profesional nu exista: nu demult doamna șpagă controla totul, de la medicul generalist până la etajele bine păzite ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, unde s-au dat tunuri de sute de milioane de dolari.
Poate vă amintiți perioada anilor 2000, când legea era concepută în așa fel încât casele de asigurări, mai ales cea a armatei – extrem de puternică în acea vreme, nu se subordonau niciunei instituții, dar dețineau sume pe care nicio bancă din România nu le rulează.
Astăzi însă, ne vom referi la micile șpăgi. De la banalul plic, care încă se poartă în majoritatea unităților publice, până la atențiile oferite sub formă de cadouri, de la bijuterii până la vacanțe extravagante. S-a ajuns chiar la justificarea cinică a mitei, afirmându-se că plicul este cel care susține cu adevărat întregul sistem de sănătate.
Poate că plicul ar avea un rost în rețeaua privată, unde salariile medicilor și ale personalului sanitar au rămas indecent de mici, dar acolo de obicei nu se dau bani. La stat, pe de altă parte, cu toate că salariile sunt mari, prostul obicei de a lua bani, cu mici excepții, a atins proporțiile unei metastaze. Lipsa de demnitate a unor purtători de halate albe este incurabilă.
Ipocrizia devine cu atât mai frapantă, cu cât mulți manageri s-au grăbit să instituie politici anti-mită în spitale, adică au cerut medicilor și personalului să semneze că refuză cadourile de orice fel. Apoi, s-au grăbit să facă publică marea lor realizare managerială.
În realitate, cu o mână semnau, iar cu cealaltă luau tot ce li se oferea. Pacienții știu cel mai bine lucrul acesta. Desigur, mai sunt și oameni demni rătăciți prin cabinete, chiar și exemple de instituții care ne dau o speranță pentru normalitate, cum ar fi Spitalul Județean din Bistrița, unde doctorii refuză mita.
O altă formă de mică șpagă, deși ceva mai voluminoasă decât plicul, o regăsim în stimulentele oferite de companii. În urmă cu câteva luni, presa dezvăluia că angajaţii din România ai unei companii slovace de generice, KRKA, mituiesc de mai bine de un deceniu medicii cu bani şi călătorii. Practica este atât de exersată, chiar și de companiile care se autointitulează „etice” încât nu mai surprinde pe nimeni că producătorii și distribuitorii recompensează prescriptorii. Poate să facă Ministerul Sănătății o sută de anchete – apropo de anunțul că vor trimite corpul de control la KRKA. Dacă șpaga se dă cu acte în regulă e foarte greu, dacă nu imposibil, să probezi infracțiunea.
Companiile din farmaceutică și-au făcut ong-uri sau le finanțează pe ale altora, iar pe medic nu-l poate opri nimeni să fie trainer, ori speaker la o reuniune științifică, la o conferință care aparent nu are nimic de-a face cu zona de business.
Sunt numai câteva dintre formele de ciubuc, cele mai frecvente, dar creativitatea este maximă în acest domeniu al rușinii. Înfățișările pe care, în ultimii 30 de ani, le-a luat corupția medicală au fost surprinzătoare chiar și pentru cei care le adoptă.
Din fericire, de când se toarnă unii pe alții, măștile încep să cadă una câte una.
