Suntem mereu tentaţi să criticăm şi să ne declarăm nemulţumiţi, adesea fără să ştim exact ce ne nemulţumeşte. Harababura produsă în mentalitatea noastră generală de marea eliberare rodeşte tot mai tare şi trăim clipe prelungite de mare derută produse şi întreţinute de cei care ar trebui să ne fie modele de viaţă şi mai ales de stil de existenţă.

M-am întrebat adesea unde or fi dispărut oamenii de valoare şi mai ales m-am întrebat dacă mai avem oameni de valoare. Mereu suntem bombardaţi de sloganul promovării oamenilor de valoare dar am convingerea că modelul omului de valoare s-a pierdut în timp, locul acestuia fiind luat de modelul celui care a reuşit în planul material. Materialul domină în acest moment mintea fiecăruia şi toate perceptele de valoare se învart în jurul banului.

Trecem pe strada şi ne lovim de oameni. Uneori tresărim instinctiv cand ne atinge imaginea omului de valoare şi rămanem surprinşi fără a înţelege ce miracol ni s-a întamplat. Adesea reuşim să stăm cu omul de valoare la masă şi chiar să trecem în comunicare mai aprofundată, dar cel mai adesea abandonăm pe omul de valoare din lipsa exerciţiului de a dori alături astfel de oameni.

Societatea s-a lepădat cu mare uşurinţă de oamenii valoroşi. Tot mai pregnant aceştia au devenit fiinţe incomode prin puterea lor mentală şi mai ales prin felul lor modest de a fi şi prin curajul lor de a spune lucrurilor pe nume.

Ne-a fost mai comod să adunăm în jurul nostru pe acei ce ştiu canta din surle şi ne-am adaptat la starea de a crede minciunile frumoase atat de convenabile şi de măgulitoare fără a mai avea capacitatea şi luciditatea de a vedea goliciunea lipsită de conţinut a laudelor deşarte.

Vorbim de sănătate şi de reforme sanitare fără să mai observăm boala grea în care ne-a adus lipsa de educaţie şi cultură. Am devenit ca naţiune imuni la tentele de aducere aminte a ceea ce este valoros în om şi cel mai adesea luăm în derădere pe omul educat şi instruit catalogîndu-l demodat şi prăfuit.

E boală grea pentru o naţiune să nu mai ştie ce este omul de valoare.

Este boala care se vindecă cel mai greu fiindcă este nevoie de ani şi ani de educaţie intensivă pană cand o naţiune îşi redobîndeşte capacitatea de a recunoaşte omul de valoare.

Sunt trist cand scriu aceste randuri. Mi-e milă de mine şi de semeni mei cand simt mocirla care ne cuprinde şi mai ales cand văd atata neputinţă.

Sunt oameni de valoare şi trecem pe langă ei fără să-i vedem fiind orbiţi de strălucirea limuzinelor şi a poleiurilor parvenite. Modele goale de ştiinţă si cultură ne inundă de pretutindeni şi ne afundăm în mlaştina ignoranţei fără să mai ştim ce este bine şi ce este rău.

Păcat de generaţiile ce vin la înlocuire că nu mai au modele de valoare. Ne ducem într-o prăpastie cantand de liberi ce mai suntem fără a mai realiza ca ne-am transformat în gloata care şi flămandă se duce spre dezastru.

Avem oameni de valoare dar cine oare mai are nevoie de aşa ceva?

Text scris de chirurgul Dan Mihail Nicolau

199 Vizualizări

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 + 2 =