După ce s-a zvonit că este infectat cu coronavirus şi a dispărut pentru o perioadă lungă de timp din prim-planul vieţii publice, Mihai Şora a revenit, aşa cum îl ştim.
Recent, el a postat un mesaj direct, referitor la alegerile locale de duminică:
Cunoașteți, fără îndoială, senzația…– o nerăbdare la limita angoasei, concentrarea aceea febrilă asupra unui singur punct, care-ți absoarbe toate resursele (inclusiv cele de bunăvoință). Ca atunci când ai în față un examen esențial, despre care știi sau intuiești că-ți poate schimba cursul vieții; când ai de dat proba pe care nu trebuie cu nici un chip s-o ratezi dacă vrei să rămâi întreg.
Așa aștept aceste alegeri.
Sunt sigur că mulți ne gândim la ziua de 27 septembrie ca la o eliberare: ziua când am putea scăpa, în sfârșit, de călcătura unei mafii fără egal în hoții și nelegiuiri la cârma Bucureștiului. V-o spune unul care a văzut multe la viața lui… și de multă vreme.
Nu-i mai suport!
Mă uit la desenul alăturat și mă întreb cum de-a ajuns un copac atât de falnic și viguros să se lase prins într-o biată cușcă de sticlă. Și cum de mai rabdă prinsoarea? Când i-ar fi atât de ușor să-și întindă crengile, să-și adune forțele și să spargă pereții care-l urâțesc și-l sufocă.
Mergeți la vot, oameni buni.
Şora însă nu s-a oprit aici. Mai întâi, un gând optimist:
Apoi, o amintire şi legătura acesteia cu prezentul:
În fine, despre răbdare şi lămâi:
