Aşa este natura umană. Un florilegiu de conspiraţii care mai de caremai fistichii şi absurde abundau şi în timpul pandemiei de gripă (spaniolă), pe care noi azi o cunoaştem ca AH1N1 şi o tratăm cu aspirină, dacă o facem, în cazul în care nu ne vaccinăm. Cu un vaccin la care s-a lucrat vreo zece ani şi a cărui formă perfecţionată a ajuns în România prin anii 50.
Dar de ce proliferau şi proliferează aceste teorii ale conspiraţiei? Este simplu: sistemul nostru de educaţie nu este nicăieri axat pe învăţarea microbiologiei, virusologiei, epidemiologiei şi medicinei de dezastru.
Din acest motiv, cauzele şi rezolvările unei epidemii nu sunt înţelese de omul de pe stradă, aşa cum nici bâlbele inerente ale virusologilor, atunci când încep să descopere comportamentul unui virus nou, nu sunt înţelese. Toate acestea sunt un teren fertil pentru conspiraţii şi trenduri de neîncredere în ştiinţă.
Pandemia COVID-19 nu este o premieră în istoria lumii. Au existat multe pandemii înaintea celei de Covid, inclusiv infama Moarte Neagră, despre care istoricii cred că a început în 1334 și ar fi putut să dureze secole.
Mai recent, lumea a fost răsturnată de două ori, de pandemia de gripă din anul 1889, numită „gripa rusească”, și de pandemia de gripă din 1918, aceasta din urmă uneori denumită „gripa spaniolă”.
Aceasta din urmă, aşa cum am spus şi anterior, a rezultat din infecția cu virusul AH1N1, care avea o structură genetică ce amintește de virusurile de origine aviară, deși sursa sa rămâne şi acum necunoscută.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), pandemia din 1918, care a început să se amplifice în anul următor, a provocat în jur de 40 de milioane de decese, la nivel global.
Pe măsură ce gripa a început să se răspândească în întreaga lume, guvernele locale și ziarele s-au străduit să țină pasul cu molima devastatoare. Pe 6 octombrie 1918, un ziar grec a informat asupra unui anunț din partea guvernului local, avertizând:
„Germenii bolii pătrund în organism prin gură și, în general, din sistemul respirator. […] Boala se răspândește prin tuse și se transmite prin aer. Prin urmare, se recomandă evitarea stresului [mental] și a suprasolicitării. […] Toate școlile trebuie să fie aproape și se propune menținerea meticuloasă a curățeniei lenjeriei și mâinilor. În special, este foarte recomandat să evitați contactul strâns cu fiecare persoană care prezintă simptome gripale.”
Articolul din presa greacă, din timpul pandemiei de acum 102 ani, seamănă cu sfaturile date de guverne astăzi. O mare parte din sfaturile de atunci, privind sănătatea publică, erau similare cu îndrumările actuale: spălarea frecventă a mâinilor, purtarea măștilor faciale au fost criterii de top întotdeauna, pentru siguranța publică.
Și în 1918, la fel ca acum, au apărut concepții greșite şi periculoase teorii ale conspirației, cu privire la originea virusului.
Să trecem astfel în revistă unele dintre cele mai izbitoare fake news din anul 1918 și să încercăm să înţelegem de ce teoriile conspirației erau populare atunci și rămân larg răspândite şi acum, în pofida efectelor dăunătoare.
Controversa din jurul aspirinei
Astăzi, teoria aşa-zisei conspirații Big Pharma susține că, pentru a promova și vinde produse farmaceutice, companiile răspândesc intenționat boala. Această teorie a conspirației a reapărut în pandemia Covid-19, deși este nu doar un fenomen din secolul XXI.
În timpul pandemiei din 1918, un mit propagat în Statele Unite și Regatul Unit a fost că pandemia era legată de utilizarea aspirinei, care era produsă de compania farmaceutică germană Bayer.
Neîncrederea în produsele de origine germană nu este atât de ciudată pe cât pare, având în vedere că începutul pandemiei a coincis cu sfârșitul primului război mondial, în care SUA și Germania fuseseră inamici.
Mitul a provocat o agitație suficientă pentru a determina divizia americană Bayer să-i liniștească pe potențialii cumpărători, cu reclama din SUA, One, publicată pe 18 octombrie 1918, în care compania spunea că „Fabricarea tabletelor și capsulelor de aspirină Bayer este complet sub controlul american”.
În mod ironic, unele studii ulterioare au sugerat că aspirina ar fi putut într-adevăr să înrăutățească unele simptome ale gripei, responsabile de pandemie, dar nu din cauza manipulării medicamentului.
Un studiu publicat în revista de specialitate Clinical Infectious Diseases, în anul 2009, sugerează că aspirina ar fi putut agrava simptomele bolii, deoarece medicii prescriau doze prea mari.
Autorul lucrării, dr. Karen Starko, observă că, la acea vreme, medicii prescriau în mod curent doze de 8,0 – 31,2 g aspirină/zi, neștiind că acest lucru poate provoca hiperventilație și edem pulmonar la unele persoane.
“Just before the 1918 death spike, aspirin was recommended in regimens now known to be potentially toxic and to cause pulmonary edema and may therefore have contributed to overall pandemic mortality and several of its mysteries,” Dr. Starko writes.
Chiar inainte de avansul gripei spaniole din 1918, aspirina a fost recomandată în regimurile cunoscute acum ca fiind potential toxice si care cauzează edem pulmonar si, prin urmare, ar fi putut contribui la mortalitatea pandemică generală si la mai multe mistere ale acesteia, scrie dr. Starko.
Război biologic
În timpul pandemiei de Covid-19, un zvon larg răspândit susține că SARS-CoV-2, virusul responsabil de boală, a fost creat într-un laborator și s-a răspândit apoi în întreaga lume.
Cel mai proeminent dintre aceste zvonuri afirmă că virusul a fost creat și scurs dintr-un laborator din China – deși cercetările indică faptul că SARS-CoV-2 este de fapt de origine naturală.
Acest lucru nu este departe de miturile și afirmațiile false despre originea virusului gripal care a apărut și s-a răspândit din anul 1918. Un astfel de zvon, găsit în paginile unui ziar brazilian, a sugerat că virusul gripal a fost răspândit în întreaga lume de către submarinele germane.
Povești similare susțineau că bărcile germane de pe coasta de est a SUA au eliberat agentul infecțios în atmosferă.
Conform unei relatări citate în cartea Ginei Kolata, „Flu: The Story of the Great Influenza Pandemic of 1918 and the Search for the Virus that Caused It”, o femeie a afirmat că a văzut un nor toxic răspândindu-se peste Boston, în timp ce o navă germană camuflată se apropia de port. Tare, nu?
Kolata scrie:
„Ciuma a venit de pe o navă germană camuflată, care se strecurase în portul Boston, sub acoperirea întunericului și eliberase germenii care însămânțaseră orașul. […] A existat un martor ocular, o femeie în vârstă, care a spus că a văzut un nor mare, care plutea deasupra portului și căzuse peste docuri.”
Kolata continuă să descrie alte zvonuri, conform cărora germanii s-au furișat în oraș purtând flacoane de germeni și au procedat la eliberarea lor în teatre și la mitinguri.
O ciumă străină perpetuă
Când a început pandemia de Covid-19, unii s-au referit la SARS-CoV-2 drept virusul „China” sau „Wuhan”. Această denumire are conotații rasiste și xenofobe, sugerând că o anumită țară sau populație este responsabilă pentru apariția și răspândirea unui agent patogen.
Avocații drepturilor omului au atenţionat asupra creșterii rasismului în întreaga lume. Cu toate acestea, fenomenul numirii unei pandemii sau a unei epidemii după o anumită țară nu e nicidecum nou. Gripa din 1918 este adesea numită „gripa spaniolă”, deși nu a provenit din Spania. De fapt, originile sale sunt încă neclare. Se spune că au fost în Mexic. Totuşi, cum a primit acest nume?
Potrivit unei lucrări de cercetare publicate în Clinical Infectious Diseases, în anul 2008, numele „probabil [a apărut] din cauza dezinformării din jurul știrilor despre originea epidemiei”. Autorii continuă să explice:
„Se acceptă de obicei că, deoarece Spania a fost o țară neutră în primul Război Mondial, libertatea presei în Spania a fost mai mare decât cea din țările aliate și din Germania. Presa americană și europeană, probabil din motive politice, nu a recunoscut și nu a transmis știri corecte și în timp util despre numărul mare de victime în rândul populației lor militare și civile, care au fost atribuite epidemiei de gripă în curs de desfășurare.
În timp ce „gripa spaniolă” rămâne cel mai cunoscut pseudonim pentru cauza pandemiei din 1918, boala a luat alte nume, în funcție de țară.
În Spania, uneori a fost denumită „gripa franceză”, probabil pentru că lucrătorii sezonieri spanioli călătoreau către și din Franța cu trenul, determinând autoritățile spaniole să creadă că aceştia importaseră virusul din Franța.
Un alt nume al gripei în Spania a fost „Soldatul Napoli”, referindu-se la un spectacol muzical popular la acea vreme, sugerând că virusul s-a lipit de oameni la fel de ușor ca melodia.
În Brazilia, gripa aşa-zis spaniolă era numită „gripa germană”, în Polonia era „boala bolșevică”, iar în Senegal era „gripa braziliană”. Pe scurt, fiecare țară a poreclit virusul după un adversar politic.
De ce au prins aceste concepții greșite?
În trecut, ca și acum, miturile și teoriile conspirației care escamotează originile veritabile ale bolilor s-au răspândit ca focul în pădure.
După cum observă autorii unui studiu din 2017, în articolul „Current Directions in Psychological Science”, teoriile conspirației oferă oamenilor explicații rapide și ușor acceptabile, pentru probleme care altfel nu au răspunsuri sau soluții simple, aşa cum am explicat chiar în debutul acestui articol.
Cercetătorii au descoperit că oamenii care cred în teoriile conspirației o fac din trei motive:
motive epistemice – necesitatea unor explicații cauzale gata prefabricate ale anumitor probleme sau fenomene, pentru a recâștiga un sentiment de certitudine
motive existențiale – necesitatea de a recâștiga controlul asupra situației sau mediului
motive sociale – „dorința de a aparține și de a menține o imagine pozitivă” despre sine și despre societatea pe care o locuiește sau dorește să locuiască
Simțurile noastre privind certitudinea, controlul și apartenența pot fi ușor periclitate în situații de criză, cum ar fi o pandemie.
Atât virusul gripal din spatele pandemiei din 1918, cât și coronavirusul responsabil pentru Covid-19, au păstrat o aură de mister: oamenii de știință și guvernele nu au oferit soluții rapide și ușoare pentru oprirea răspândirii.
De ce? Pur şi simplu pentru că acestea nu există. Ele vin în timp, sunt complicate, incomode la nivel social şi individual, presupun limitări ale drepturilor şi libertăţilor şi nu limitează rapid rata mortalităţii, ci răspândirea virusului.
Mijloacele disponibile pentru a preveni infecția – purtarea măștii de protecţie în public, minimizarea contactului social – sunt precare și adesea înstrăinate, uneori dăunând grav sănătății mintale și modificând dramatic viața de zi cu zi.
Bineînțeles, anxietatea răspândită în perioade de criză îi determină pe oameni să caute răspunsuri și soluții peste tot și teoriile conspirației par să le ofere.
Cu toate acestea, de nenumărate ori, experții au arătat că îmbrăţişarea teoriilor conspirației face mai mult rău decât bine, dăunând sănătății publice și bunăstării sociale.
Crizele de sănătate publică din trecut, cum ar fi pandemia din 1918, ne pot învăța lecții importante despre gestionarea crizelor. Atâta timp cât învățăm din greșelile noastre.
